Procedura de elaborare a avizelor consultative

Procedura de elaborare a avizelor consultative

In cele ce urmeaza, vom infatisa succit aspectele principale privind procedura avizelor consultative.

"Cererea pentru un aviz consultativ se adreseaza Curtii in scris. Articolul 65 paragraful 2 din Statut prevede ca problema asupra careia se cere avizul Curtii va trebui formulata "in termeni precisi". Acelasi text prevede ca la cerere vor trebui anexate orice documente care ar putea servi la clarificarea problemei.

Hotararea de a se cere Curtii un aviz consultativ se ia de Adunarea Generala, Organizatia Natiunilor Unite cu majoritatea simpla, cererea de aviz nefiind inscrisa in art.18 al Cartei ca una dintre problemele importante, asupra carora Adunarea Generala este tinuta sa ia decizii cu o majoritate de doua treimi. Cu toate acestea, Adunarea Generala, in baza paragrafelor 2 si 3 din articolul 18, poate decide ca o anumita problema trebuie considerata ca fiind importanta, in cazul care, pentru sesizarea Curtii in vederea avizului consultativ, decizia ei va trebui luata cu o majoritate de doua treimi din numarul membrilor prezenti si votanti. In ceea ce priveste modalitatea de sesizare a Curtii de catre Consiliul de Securitate, s-ar putea ridica o problema cu care practica nu s-a confruntat pana in prezent si anume problema posibilitatii de exercitare a dreptului de veto de catre unul dintre mebrii permanenti, in functie de raspunsul care s-ar da intrebarii daca sesizarea Curtii constituie sau nu o chestiune de procedura.

Intr-adevar, potrivit articolului 27 paragraful 2 din Carta dreptul de veto nu poate fi exercitat in legatura cu deciziile luate de Consiliul de Securitate cu privire la chestiunile procedurale. In ceea ce priveste celelalte organe sau institutii specializate indreptatite sa ceara avizul consultativ, sesizarea Curtii constituie o problema interna de regulament sau decizie interioara.

Dupa primirea cerereii, Curtea interpreteaza si formulzeaza, tinand seama de continutul cererii problema juridica asupra careia urmeaza sa-si dea avizul. Daca cererea este clara, Curtii nu-i mai ramane decat sa-si insuseasca continutul acesteia. Curtea a aratat ca ceea ce este sesizant, este tocmai cuprinsul cererii, care nu poate fi completat prin concluziile diferitelor parti interesate[1].

Cererea de aviz este transmisa Curtii de catre Secretarul General al Natiunilor Unite ori de cate ori sesizarea ar porni din partea Adunarii Generale sau a Consiliului de Securitate. Cand cererea porneste de la una dintre institutiile specializate, ea se transmite Curtii, potrivit regulilor specifice ale fiecareia dintre institutii. De cele mai multe ori, in cuprinsul sesizarii se face mentiune despre documentele alaturate cererii in vederea elucidarii problemei deduse Curtii spre aviz. Uneori Secretarul General transmite Curtii observatiile sale asupra problemei sesizate.

Pentru modalitatile procedurale de examinare si rezolvare a problemei deduse Curtii spre aviz consultativ dar mai ales pentru depasirea unor dificultati pe care le-ar putea ridica indeosebi solutionarea unor sesizari unilaterale pornite fara acordul tuturor partilor interesate, Statutul Curtii, prevazand asemenea situatii frecvente recomanda aplicarea regulilor de la procedura contencioasa. Curtea poate insa, fara a fi necesara o motivare speciala, sa se abata in materie consultativa de la procedura de solutionare prevazuta pentru activitatea de judecata. Exista totusi cateva prevederi anume inscrise in articolele 66 si 67 din Statut pentru activitatea consultativa si de la care Curtea nu se poate abate. Acele state, precum si organizatiile internationale care ar putea da informatii asupra problemei deduse Curtii spre aviz, au posibilitatea de a prezenta instantei expuneri scrise sau orale. Curtea este obligata sa prezinte avizele consultative in sedinta publica, cu anuntarea Secretarului General, a reprezentantilor Natiunilor Unite, a statelor si organizatiilor internationale interesate. Dintre modalitatile folosite in materie consultativa, comune cu procedura de judecata si dupa care, in afara unor decizii de exceptie[2], Curtea s-a condus in darea avizelor consultative ar trebui mentionate: notificarea cererii de aviz de catre grefier, desemnarea de judecatori ad-hoc, dreptul statelor si organizatiilor internationale de a prezenta observatii scrise.

Persoanele de drept privat neputand fi parti in fata Curtii Internationale de Justitie,    nu pot, in general, transmite Curtii observatii scrise, desi se remarca ca ele pot fi prejudiciate atat prin hotararile, cat si prin avizele consultative pronuntate de Curte. In ceea ce priveste desfasurarea dezbaterilor in fata Curtii, asa numitei proceduri orale, precum si a pronuntarii avizelor si chiar a formei in care acestea sunt date, procedura in materie consultativa este perfect asemanatoare, cu procedura activitatii de judecata, cu exceptia rolului activ pe care il are Secretarul General in materie consultativa in aceasta faza. Daca ceea ce prevaleaza in comparatia dintre procedurile folosite de Curte in materie consultativa si de judecata este asemanarea acestora, intre cele doua proceduri exista si unele deosebiri care necesita a fi subliniate. Astfel, pe cand in activitatea de judecata, ridicarea unei exceptii prealabile de necompetenta are drept efect suspendarea judecatii in fond pana la rezolvarea exceptiei, in materie consultativa, ridicarea unei asemenea exceptii din partea vreuni stat sau organizatii internationale interesate nu are un astfel de efect, exceptia de necompetenta fiind examinata ca orice incident fara a prejudicia asupra examinarii in fond a problemei. Explicatia acestei deosebiri rezida in modul de sesizare diferit, intelegandu-se prin aceasta faptul ca, pe cand in activitatea de judecata, statele sunt parti in fata Curtii, in materie consultativa ,sesizarea porneste de la un organ O.N.U. sau institutie specializata, cerandu-se elucidarea a unei probleme de drept.

Cum s-a aratat, oricat ar fi de interesate, statele nu au calitatea juridica de parti, nu pot sesiza Curtea cu cerere de aviz consultativ, care de altfel, nici nu este obligatoriu pentru state. In materie consultativa, Curtea nu este obligata sa respecte succesiunea celor doua faze - scrisa si orala - prevazute in Statut pentru activitatea de judecata, deoarece, in exercitiul atributiilor sale consultative, Curtea se va inspira din dispozitiile Statutului, care se aplica in activitatea de judecata numai in masura in care instanta va considera, la cazul concret, ca sunt aplicabile. Asadar, Curtea poate decide ca, privitor la elaborarea unui anumit aviz, faza orala - ascultarea reprezentantilor statelor sau a unor organizatii interesate - nu va avea loc."

In sfarsit, o alta deosebire consta in faptul ca un aviz consultativ nu poate fi dat de catre o Camera a Curtii, ci de Curtea in plenul sau. Intr-adevar cererile de aviz consultativ se adreseaza Curtii, ca organ principal al Natiunilor Unite, adresarea lor unei subdiviziuni a instantei ne fiind posibila.