Raspunderea juridica in materie fiscala

Raspunderea juridica in materie fiscala

Sediul juridic al materiei se regaseste in legea 87/1994 - privind combaterea evaziunii fiscale, modificata prin legea 161/2003, fiind republicata in M.Of. 545/29.07.2003.

Formele raspunderii juridice sunt:

Raspundere disciplinara,

Raspundere contractual-patrimoniala;

Raspundere contraventionala;

Raspundere penala;

Raspundere civila.

Raspunderea disciplinara poate aparea atat la contribuabilii persoane juridice, cat si la organele administrativ-financiare. Aceasta raspundere presupune intrunirea mai multe conditii:

a)      savarsirea faptei - trebuie realizata de un salariat;

b)      savarsirea cu vinovatie;

c)      sa fi produs o perturbare in activitatea desfasurata.

Raspunderea disciplinara se sanctioneaza conform dispozitiilor Codului muncii.

Raspunderea contractual-patrimoniala presupune savarsirea unei fapte de catre un salariat cu vinovatie, iar fapta sa aiba efecte pagubitoare.

Poate sa intervina la unitatile administrativ-fiscale si in cadrul unor societati comerciale sau institutii publice care au calitatea de contribuabili.

Ex. Daca un salariat al unei S.C., care este contribuabil persoana juridica, nu varsa la timp o obligatie fata de bugetul de stat, atunci se percep dobanzi si penalitati de intarziere. Modul in care se procedeaza este urmatorul:

dobanzile si penalitatile de intarziere se platesc de contribuabilii , persoane juridice, celor care sufera o paguba;

contribuabilul, pesoana juridica, urmeaza sa recupereze paguba printr-o actiune care are la baza raspunderea contractuala a salariatului vinovat;

La fel se intampla si cand salariatul unui organism administrativ-fiscal produce o paguba prin neincasarea corecta a unor impozite sau taxe sau in cazul neefectuarii actelor de executare silita in cadrul termenului de perscriptie cerut de lege in cederea colectarii creantelor bugetare.

Raspunderea contraventionala intervine:

in baza legii care reglementeaza raspunderea contraventionala pentru faptele savarsite de contribuabili sau de organele administrativ-fiscale;

in cazul in care raspunderea contraventionala e reglementata de legi speciale: legea finantelor publice, a contabilitatii, a datoriei publice, etc.

legea 87/1994 privind combaterea evziunii fiscale modificata prin legea 161/2003 prevede expres si limitativ contraventiile si sanctiuniile aferente faptelor care potrivit legii sunt considerate fapte de evziune fiscala

In materie fiscala, raspunderea penala se aplica in urmatoarele situatii:

in baza dispozitiilor Codului penal pentru faptele considerate infractiuni de servire, sau pentru alte categorii de infractiuni care pot fi savarsite atat de contribuabilii persoane juridice, cat si de contribuabilii organe administrativ-fiscale, infractiuni de genul: fals, uz de fals, fals in declaratii, furtul din avutul public, abuzul in serviciu, neglijenta in serviciu, etc.

legislatia speciala prevede care sunt faptele considerate infractiuni (in legea finantelor publice art. 71).

Infractiunile sunt prevazute in mod expres si in legea 87/94, modificata prin legea 161/2003.

Evaziunea fiscala si frauda fiscala

Evaziunea fiscala reprezinta unul dintre capitolele cele mai studiate atat in doctrina economica, cat si in cea juridica, atat de practicieni si tehnicieni, cat si de teoreticieni.

Cuvintele care desemneaza un fenomen sunt imprecise, iar domeniul explorat e relativ incert. Impreciziile privind notiunea de evaziune fiscala, frauda fiscala si criminalitate economica provin de la diversitatea termenilor utilizati pentru a desemna acelasi fenomen, neindeplinirea voita de catre contribuabili a obligatiilor fiscale, legale.

La inceputul deceniului IX, autorul francez Jean Claude Martines in lucrarea sa Frauda fiscala, vorbea si de frauda licita si de cea ilegala, de evaziunea internationala, evaziunea fiscala legala, ilegala, de paradisuri fiscale sau de refugii fiscale, de abuzul dreptului de a fugi din fata impozitelor, de libertatea alegerii caii celei mai putin impozabile sau subestimarea fiscului, de frauda la lege si de economia subterana.

Din acest motiv al suprapunerii termenilor, autorul se invarte in jurul unei game de cuvinte care duc la confuzii si imprecizii.

In incercarea de a clarifica aceasta problema, stabilim:

- frauda fiscala este o infractiune la lege si se distinge de eaziunea fiscala care reprezinta o utilizare abila a posbilitatilor oferite de lege.

In opinia unor autorii, evaziunea fiscala este o reorganizare legala a unei afaceri astfel incat sa se minimalizeze obligatia fiscala.

Frauda fiscala este o rearanjare ilegala a unei afaceri in acelasi scop.

- evziunea fiscala se refera la minimalizarea impozitarii prin utilizarea unor alternative acceptabile reale. Frauda este determinata de contribuabili preocupati de a nu tine seama de legea fiscala in vigoare.

Notiunea de frauda legala are o dubla semnificatie:

a)      uneori desemneaza subestimarea materiei impozabile prin regimuri fiscalefavorizante;

b)      adesea este folosit in sensul de procedee juridice care permit scaparea de impozitare fara incalcarea legii. De aici rezulta ca evaziunea legala este aceeasi cu frauda legala.

-notiunea de frauda ilegala se refera la frauda fiscala (reorganizarea ilegala a unei afaceri astfel incat sa se minimalizeze obligatia fiscala). Fiind asimilata frauda ilegala cu evaziunea fiscala ilegala este numita si evaziune fiscala frauduloasa.

Referitor la frauda fiscala imprecizia provine de la legatura dintre frauda legala si cea ilegala. In cazul evaziunii fiscale imprecizia este si mai mare, aceasta notiune putand fi privita in trei sensuri:

este inclusa in notiunea de frauda sub forma evaziunii fiscale ilegale sau ilicite frauduloasa si este numita de unii autorii frauda ilegala;

In aceasta situatie se disimuleaza obiectul impozabil, se subevalueaza cuantumul materiei impozabile sau se folosesc alte mijloace de sustragere de la baza impozabila datorata prin eludarea legilor in materie.

Evaziunea fiscala este arta de a evita caderea in campul de atractie a legii fiscale, sustragerea de la indeplinirea obligatiilor bugetare relizandu-se prin interpretarea legii fiscale in favoarea contribuabilului, criteriile sau normele legale pe baza carora se determina un venit permitand determinarea unui venit impozabil inferior celui real. In aceasta situatie evaziunea fiscala nu este asimilata fraudei, aflandu-ne in prezenta evaziunii fiscale legale sau a fraudei legale, aceasta neconstituind infractiune.

Alti autori considera ca frauda fiscala este cea pe care statul o organizeaza prin legislatia care emana de la stat si in aceasta situatie ia denumirea de evaziune legala, ducand la pierderea caracterului fraudulos.

Din aceste teorii rezulta ca evaziunea fiscala este un termen generic ce desemneaza totalitatea manifestarilor de fuga din fata impozitelor, oferind o definire in sens larg a evziunii fiscale care ajunge sa inglobeze si frauda legala.

In definirea in sens larg a evaziunii fiscale sunt incluse si evaziunea legala si cea ilegala si frauda ilegala si cea legala.

Art. 1 din L 87/94 nemodificata definea evaziune fiscala ca fiind "sustragerea prin orice mijloace, in intregime sau in parte, de la plata impozitelor sau taxelor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale, extrabugetare a persoanelor fizice sau juridice romane sau straine, denumite contribuabili".

Art. 1 din legea 87/94 modificata definitia este revizuita. In noua formulare evaziunea fiscala este " sustragerea prin orice mijloace de la impunerea si plata impozitelor si taxelor si a altor sume datorate bugetului de stat si tuturor celorlalte bugete mai sus amintite a contribuabililor.

Apare ca element nou sustragerea de la impunere, ceea ce este corect, deoarece evaziunea fiscala consta si in aceasta plata numita impunere. Impunerea este o faza premergatoare ce consta in stabilirea cuantumului impozitului, a averii, impunerii stabilindu-se pe baza ei cuantumul.

Primul autor roman care a sustinut o definitie in sens larg a evaziunii fiscale in ideea de a ingloba si frauda a fost Virgil Cordescu, care a dezvoltat cele doua forme a evaziunii legale si ilegale si a incercat gasirea unei solutii legale care sa conduca la un alt statut juridic prin diminuarea impozitelor sau eliminarea lor. Frauda nu este un fapt de evaziune fiscala si ca atare se poate renunta la notiunea de evaziune fiscala legala.

Prin interpretarea unei legi sau aplicarea unor dispozitii normative la adresa contribuabililor nu se ajunge la evaziune fiscala, ci la un alt statut pe care acesta il are fata de actul normativ care i se aplica. De    interes sunt aspectele legate de evaziunea fiscala frauduloasa.

Cu referire la evaziunea fiscala frauduloasa invocam legea 87/94. Potrivit legii, faptele de evaziune fiscala sunt enumerate in continutul ei, indiferent daca au un pericol social mai mare sau mai mic, prin intermediul lor urmarindu-se preponderent faudarea legii.

Potrivit legii 87/94 faptele enumerate in lege contravin dispozitiilor legale, ceea ce inseamna ca legiuitorul a avut in vedere multitudinea de posibilitati nelegale prin care un contribuabil se sustrage obligatiilor de impunere si plata a impozitelor.

In prezent se folosesc termenii de evaziune fiscala si frauda fiscala fara a se delimita continutul celor doua notiuni. Legea 161/2003 reglementeaza in mod expres si limitativ faptele care sunt considerate infractiuni si care sunt calificate drept contraventii.

Nerespectarea obligatiilor fiscale a fost incriminata de legiuitor ca fiind contraventie in functie de gradul de pericol social pe care il reprezinta.

Raspunderea penala isi are sediul materiei in art. 9-12 din L 87/94 republicata, care reglementeaza infractiuniile specifice evaziunii fiscale.

Infractiunile ce se refera la relatiiile dintre contribuabili si organul de control financiar (art.9):

Art. 8 alin. 2 reglementeaza obligatia contribuabilului de a permite efectuarea controlului si de a pune la dispozitia organelor de control toate documentele contabile, evidentele si alte elemente materiale sau de alta factura solicitate de organul de control in vederea cunoasterii realitatii si a sursei impozabile.

Refuzul de a respecta reglementarile din art. 8 reprezinta o infractiune si se sanctioneaza cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda penala. Ne aflam in prezenta unei infractiuni speciale care nu are corespondent in Codul penal ( in legea 87/94 era prevazut cuantumul amenzii, in legea 161/2003 stablirea cuantumului amenzii este lasata la latitudinea instantelor).

A doua inferactiune prevazuta in art. 10 se refera la intocmirea incompleta sau necorespunzatoare a ocumentelor primare si acceptarea de astfel de documente in scopul impiedicarii efectuarii verificarii financiar-contabile, daca fapta a avut ca si consecinta diminuarea veniturilor sau surselor impozabile.

Este reglementata si infractiunea de punere in circulatie in orice mod fara drept sau detinerea in vederea punerii in circulatie fara drept a documentelor financiare si fiscale. Aceasta infractiune se sanctioneaza cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani cu interzicerea unor drepturi sau cu amenda.

Alte infractiuni sunt prevazute la art. 11. Conform acestui articol constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoarea de la 2 ani la 8 ani cu interzicerea unor drepturi urmatoarele fapte:

sustragerea de la plata obligatiilor fiscale prin neinregistrarea unor activitatii obligatorii, sau inregistrarea de activitati neautorizate in scopul obtinerii de venituri.

Sustragerea in intregime sau in parte de la plata obligatiilor fiscale in scopul obtinerii de venituri prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectelor sau a sursei impozabile sau taxabile ori prin diminuarea veniturilor, ca urmare a unor operatiuni fictive;

Omisiunea in tot sau in parte a evidentierii in actele contabile sau alte documente legale ale operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, ori inregistrari de operatiuni sau cheltuieli nereale in scopul de a nu plati ori de a diminua impozitul, taxa sau contributia.

Organizarea si conducerea de evidente contabile duble, alterarea si distrugerea de acte contabile, distrugerea memoriilor caselor demarcat, taxat electronice fiscalesau a altora in scopul diminuarii veniturilor sau surselor impozabile;

Emiterea, distribuirea, cumpararea, completarea ori acceptarea cu stiinta a documentelor fiscale false.

In toate situatiile prezentate tentativa se pedepseste.

Art. 12 din legea 161/2003 prevede ca infractiuni, urmatoarele:

sustragerea de la plata obligatiilor fiscale prin cesionarea partilor sociale detinute intr-o societate cu raspundere limitata efectuate in acest scop.

Sustragerea de la efectuarea controlului financiar-fiscal prin declararea fictiva cu privire la sediul unei societati comerciale, la sediile subunitatiilor sau ale punctelor de lucru , precum si la schimbarea acestora fara indeplinirea conditiilor prevazute de lege, efectuata in acest scop.

Pedeapsa pentru aceasta infractiune este inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.

Raspunderea contraventionala

Legea 87/94 republicata reglementeaza in art. 13 alin. 1 literele a - I, un numar de 9 fapte considerate contraventii, acestea alcatuind componenta raspunderii contraventionale a evaziunii fiscale cu precizarea ca toate acestea se retin si se sanctioneaza ca atare doar in astfel de conditii incat sa nu constituie infractiune, avand in vedere faptul ca, in general, contraventia reprezinta o incalcare a normelor juridice in vigoare cu un grad de pericol social mai redus decat al infractiunii.

In acest sens este definitorie constatarea elementelor care definesc fiecare contraventie.

Legea 161/2003, prin art. 11, modifica art. 17 alin 1 din legea 87/94 in sensul ca, contraventiile de la lit. b si k nu mai figureaza in noua legislatie, textele fiind abrogate.

Art. 13 alin.1 lit. a din legea 87/94 republicata reglementeaza contraventiile ce consta in nedeclararea in termenul prevazut de lage de catre contribuabili a veniturilor si a bunurilor supuse impozitelor, taxelor si altor contributii.

Art.17 alin. 1 lit. b din legea 87/94 nemodificata reglementa contraventia ce consta in neintocmirea la termen si conform prevederilor legale a documentelor primare si contabile privind veniturile realizate de contribuabili, dar a fost abrogat.

Prin art. 17 alin. 1 lit.b din legea modificata este calificata ca si contraventie calcularea eronata a impozitelor, taxelor si a altor contributii in vederea sau cu consecinta diminuarii creantelor fiscale cu.............

Contraventia reglementata vizeaza incalcarea obligatiilor impuse de articolul 5 din legea 87/94 republicata. Continutul acestei contraventii se aseamana sub aspectul ei obiectiv cu infractiunea reglementata de art. 10 din lege, diferenta constand in forma de vinovatie ce se manifesta pentru fiecare din ele. In cazul infractiunii, intocmirea incompleta sau necorespunzatoare a documentelor de evidenta contabila si a celor primare se face cu intentie calificata, faptuitorul urmarind un anumit scop expres prevazut de lege (impiedicarea verificarilor financiar-contabile pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscala), in vreme ce contraventia este comisa de contribuabil din culpa si are drept urmare diminuarea valorilor creantelor.

Art. 17 alin. 1 lit. c reglementeaza ca si contraventie " neprezentarea de catre contribuabil, la cererea organului de control a documentelor justificative si de contabilitate referitoare la modul in care au fost indeplinite obligatiile fiscale.

Aceasta contraventie are un continut aparent similar cu infractiunea reglementata de art. 9, distinctia constand in aceea ca in cazul infractiunii refuzul contribuabililor de a prezenta organelor de control actele de evidenta contabila si a documentelor justificative trebuie sa fie explicit, el fiind dedus din intregul comportament al contribuabilului, ori din acte de neprezentare repetate, nejustificate ori din sustragerea cu rea-credinta de la prezentarea documentelor.

Pana la lit. I din lege.

Art. 17 alin 1 lit. I prevede: constituie contraventie neonorarea in mod nejustificat de catre banci sau institutii financiare la care contribuabili au deschise conturi de disponibilitati banesti a titlurilor de creanta fiscala emise de organele competente in vederea urmaririi silite a impozitelor, taxelor si contributiilor neachitate la termen, inclusiv dobanzile.

Conform art. 17 alin 2 se sanctioneaza cu amenda de la 500000 la 30 de milioane lei contraventiile savarsite de persoane fizice si de la 5 milioane la 100 de milioane lei cele savarsite de persoane juridice.

Fata de vechea reglementare constatam ca exista aceleasi sanctiuni pentru toate categoriile de contraventii, facandu-se distinctia intre persoane fizice si persoane juridice.