STRUCTURA SISTEMULUI ADMINISTRATIEI PUBLICE

STRUCTURA SISTEMULUI ADMINISTRATIEI PUBLICE

Sectiunea I. Notiunea de structura a sistemului administratiei publice

Termenul de "structura" provine din latinescul "struere" care inseamna a construi, a cladi. Transpunand termenul dreptului administrativ, prin structura administratiei publice intelegem modul in care se organizeaza realizarea administratiei publice ca activitate respectiv organizarea executarii si executarea in concret a legilor in cele mai diferite domenii de activitate sociala in raport cu anumite colectivitati umane, in legatura cu care se realizeaza administratia publica.[1]

Astfel, sistemul administratiei publice se va construi pentru a realiza activitati care intereseaza intreaga populatie a tarii din unitatile administrativ-teritoriale - comuna, orasul, municipiul si judetul, pentru realizarea unor activitati care privesc colectivitatile sociale constituite in respectivele unitati administrative.

La baza structurii sistemului administratiei publice stau doua criterii: cel teritorial si cel functional.

Criteriul teritorial se fundamenteaza pe ideea ca, administratia publica, ca activitate, nu poate fi realizata dintr-un singur centru aflat pe teritoriul statului, ci trebuie organizat in asa fel incat sa asigure nevoile societatii in general, precum si a colectivitatilor locale din toate unitatile administrativ-teritoriale ale statului. Cu alte cuvinte, organele administratiei publice sunt constituite in raport cu teritoriul statului si in functie de unitatile teritorial-administrative ale acestuia. Astfel, exista organe centrale ale administratiei publice care au competenta pe intreg teritoriul statului, cum sunt de exemplu ministerele care actioneaza in diferite domenii si ramuri de interes national. Aceste organe centrale, au constituite la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale, diferite organe, care isi desfasoara activitatea in raport cu anumite domenii sau ramura de activitate. In afara de aceste organe centrale ale administratiei publice si unitatile lor din teritoriu, in unitatile teritorial-administrative ale statului sunt constituite organe ale administratiei publice, care insa au de realizat activitati de interes local, legate de viata si activitatea cetatenilor care alcatuiesc colectivitatile sociale grupate in unitatile teritorial administrative ale statului - respectiv in comune, orase, municipii si judete.

In acest mod, in sistemul organelor administratiei publice apare o categorie speciala si distincta de organe - organele administratiei publice locale, categorie care se construieste in baza principiului autonomiei locale, care caracterizeaza sistemul de organizare democratica a statului.

Sectiunea II. Descentralizarea administrativa pe baza principiului autonomiei locale

Constructia administratiei locale este o modalitate de descentralizare administrativa cu valoare politica si administrativa.

Asadar, din punct de vedere politic, descentralizarea administrativa pe baza principiului autonomiei locale releva democratia, conferind posibilitatea locuitorilor diferitelor localitati de a participa la gestiunea publica, iar din punct de vedere administrativ, descentralizarea administrativa este o modalitate de organizare administrativa, respectiv, realizarea intereselor locale de catre reprezentantii colectivitatilor locale si de catre functionarii care se afla sub controlul organelor administratiei publice.

Din punct de vedere politic, descentralizarea administrativa pe baza principiului autonomiei locale releva democratia, deoarece da posibilitatea locuitorilor diferitelor localitati sa participe la gestiune publica.

Din punct de vedere strict administrativ, descentralizarea administrativa ofera posibilitatea realizarii unei administratii in cunostinta de cauza, a nevoilor si intereselor locale, de catre reprezentanti ai colectivitatilor locale si de functionari care afla sub controlul organelor administratiei publice. Descentralizarea in baza principiului autonomiei locale, este o modalitate de organizare administrativa, nu politica.

Descentralizarea administrativa priveste numai rezolvarea unor probleme locale de catre autoritatile administrative locale. Este un fenomen pur administrativ, politic, care sa implice exercitiul puterii de stat, elementele componente ale administratiei locale.

a.         Existenta unei colectivitati locale in cadrul unei unitati teritorial-administrative a statului

Descentralizarea administrativa, in baza principiului autonomiei locale, se face in legatura cu existenta unei colectivitati sociale locale constituite in cadrul unor comune urbane sau rurale si in cadrul unei unitati teritorial-administrative care grupeaza mai multe astfel de unitati teritorial-administrative de baza, cum sunt, la noi, judetele.

Aceste nevoi si interese apar ca locale, fiind legate de specificul    colectivitatii sociale respective, si se disting de nevoile generale sau de interesele generale ale intregii colectivitati nationale. De pilda, aprovizionarea cu apa, constructia unor drumuri, repararea unor strazi, asigurarea salubritatii publice.

Atributiile specifice locale sunt prevazute prin lege si organizarea executarii legii in acest fel face obiectul administratiei publice.

Insa legea este mijlocul prin care se stabileste aria nevoilor locale si competenta organelor care actioneaza pentru realizarea acestor necesitati.

Colectivitatile sociale din unitatile teritorial administrative de baza - orasul, municipiul si comuna - sunt grupate in colectivitati teritoriale intermediare.

b.         Gestiunea nevoilor specific locale apartine acestor colectivitati

Pentru existenta autonomiei locale este necesar ca problemele specifice colectivitatilor locale sa fie rezolvate de catre aceste colectivitati. In acest scop, aceste colectivitati trebuie sa aiba mijloace materiale si banesti proprii, pe care sa le poata folosi in scopul rezolvarii problemelor locale. Comuna, orasul, municipiul, judetul, constituie persoane juridice care dispun de un patrimoniu si au venituri proprii cu care isi rezolva problemele comunale, orasenesti, municipale si judetene.

c.         Organele de conducere trebuie sa fie locale

Colectivitatile sociale descentralizate in unitatile teritorial-administrative trebuie sa dispuna de dreptul de a alege organele administratiei locale, ca reprezentanti ai unitatilor teritorial-administrative si ca reprezentanti ai puterii executive centrale in localitate.

d.         Autonomia fata de organele centrale ale administratiei publice

Pentru rezolvarea operativa a nevoilor colectivitatilor locale descentralizate este necesar ca organele administratiei locale sa dispuna de o competenta care sa le confere autonomia de organele centrale ale administratiei publice.

Aceasta autonomie insa nu trebuie sa fie inteleasa ca o izolare, ca o rupere a organelor administratiei locale de organele centrale ale administratiei publice. Colectivitatile descentralizate sunt plasate in unitatile teritorial-administrative ale statului. Aceste unitati teritorial-administrative dispun de o personalitate distincta de aceea a statului si sunt considerate ca desmembraminte ale statului.

Dar autonomia nu inseamna independenta organelor administratiei locale fata de organele centrale ale puterii executive.

e.         Controlul exercitat de organele puterii executive asupra organelor administratiei locale

Controlul exercitat de organele puterii executive asupra organelor administratiei locale prezinta particularitati datorita specificului descentralizarii administratiei colectivitatilor locale.

Controlul puterii executive asupra organelor administratiei locale este un element indispensabil autonomiei locale, ca principiu de organizare a administratiei locale.

Controlul organelor puterii executive asupra organelor administratiei locale este de doua feluri, un control ierarhic si un control de tutela administrativa.

Controlul ierarhic se exercita asupra autoritatilor locale desconcentrate. Este controlul exercitat de organele guvernamentale asupra prefectului, care este organul local al puterii executive in judet. Priveste atat legalitatea, cat si oportunitatea actelor facute de prefect.

Controlul de tutela administrativa il exercita fie organele centrale ale puterii executive, guvernul sau ministerele asupra actelor consiliilor judetene, fie prefectul asupra actelor primarului sau ale consiliului comunal sau judetean.

Acest tip de control priveste numai legalitatea actelor, nu si oportunitatea acestora. Are caracter exceptional, trebuie prevazute de lege cazurile in care se exercita si nu deriva din principiul subordonarii ierarhice, ca in cazul controlului ierarhic.

Impotriva actelor de control de tutela administrativa exista posibilitatea actiunii in contencios administrativ iar impotriva actelor de control ierarhic nu exista o astfel de actiune. Actiunea in contencios administrativ apartine organelor care actioneaza in numele colectivitatilor locale.

4. Descentralizarea administrativa si desconcentrarea administrativa

In constructia sistemului administratiei publice pe baza criteriului teritorial intervine si desconcentrarea administrativa.

Prin desconcentrarea administrativa se intelege transferul de atributii care revin organelor centrale, unor organe subordonate ce functioneaza in teritoriu si care, din acest punct de vedere, sunt organe locale, dar sunt subordonate organelor centrale ale administratiei publice. Descentralizarea administrativa inseamna constructia, in plan local, a unei administratii autonome fata de administratia centrala. Desconcentrarea este deplasarea in teritoriu a activitatii administratiei publice centrale.

5. Problemele privitoare la aspectul functional al structurii sistemului administratiei publice

Criteriul functional al structurii sistemului administratiei publice ne arata ce fel de activitate se desfasoara in diferitele parti componente ale acestui sistem. Vom constata o demultiplicare a sistemului administratiei publice intr-o varietate de forme organizatorice.

Aceasta demultiplicare in structura functionala a sistemului administratiei publice are un aspect cantitativ

Aspectul cantitativ ne arata numarul organelor care compun sistemul administratiei publice, cel calitativ natura activitatii pe care aceste organe o desfasoara intr-un domeniu sau altul de activitate.

Structura functionala a sistemului administratiei publice, dupa cum se poate usor observa este inseparabil legata de structura teritoriala a acestuia deoarece existenta acestui sistem este de neconceput fara o implantare teritoriala si o functionalitate care sa-i asigure finalitatea, care se exprima in sarcinile ce revin sistemului administratiei publice.