TACTICA CERCETARII LA FATA LOCULUI IN INFRACTIUNILE DE OMOR

TACTICA CERCETARII LA FATA LOCULUI IN INFRACTIUNILE DE OMOR

Solutionarea cauzelor penale - indeosebi a celor de mare periculozitate umana si sociala, cum este cazul infractiunilor de omor - debuteaza printr-un act deosebit de important, denumit cercetarea la fata locului.

Acest act face parte dintre acele activitati procedurale carora, cu tot caracterul lor, asa-zis auxiliar, li se atribuie o semnificatie deosebita in realizarea scopului procesual penal.

Astfel, cercetarea la fata lorului reprezinta activitatea procedurala al carui obiect il constituie perceptia nemijlocita de catre organele de urmarire penala, a locului unde s-a desavarsit activitatea infractionala, descoperirea, fixarea, ridicarea si examinarea urmelor si a mijloacelor materiale de proba, precizarea pozitiei si starii acestora, avand ca scop stabilirea naturii si imprejurarilor comiterii faptei, precum si a datelor necesare identificarii faptuitorului.

Importanta acestei activitati rezida in faptul ca organul de urmarire penala percepe nemijlocit imprejurarile in care a actionat faptuitorul obiectele folosite sau atinse de acesta, putandu-se obtine probe deosebit de pretioase pentru cauza.

De altfel, prezinta conditia de baza pentru solutionarea cu succes a cauzelor penale, intrucat in marea majoritate a infractiunilor rezultaetle obtinute cu acest prilej constituie punctul de plecare, determina directiile in care se vor desfasura ulterior cercetarile, iar alteori cercetarea la fata locului reprezinta singura modalitate de obtinere a probelor in prima faza a cercetarilor.

in cazul infractiunilor de omor, locul faptei il constituie:

- portiunea de teren, segment de drum ori incaperea in care a fost descoperit cadavrul, parti din acesta, schelet, precum si imprejurarile acestora;

- locul unde s-a consumat episodul principal al faptei, respectiv unde a fost suprimata viata victimei;

- locul unde a fost abandonata victima in situatia in care acesta nu coincide cu locul agresiunii;

- caile de acces folosite de faptuitor pentru a patrunde in campul infractiunii precum si locul pe unde l-a parasit.

Potrivit prevederilor art. 209 din C.pr.pen., urmarirea penala in cazul infractiunilor de omor se efectueaza in mod obligatoriu de catre procuror.

Din practica a rezultat faptul ca in numeroase cazuri organele de politie sunt primele sesizate despre savarsirea unor infractiuni de omor, disparitii de persoane de la domiciliu, gasirea de cadavre sau parti din acestea, decesul unor persoane ranite grav ce au fost internate in spitale, si altele.

in aceste cazuri, desi urmarirea penala se efectueaza in rnod obligatoriu de catre procuror, organele de politie au obligatia legala - in cazuri urgente - de a efectua acte de cercetare penala ce nu sufera amanare (art. 213 C.pr.pen.), intocmesc acte premergatoare si intreprind alte masuri care sunt necesare procurorului.

Odata sesizate, organele de cercetare penala au obligatia de a lua primele masuri, si anume: verificarea sesizarii, salvarea victimei, daca acest lucru mai este posibil, consemnarea aspectului faptei, anuntarea echipei de cercetare constituita la nivelul fiecarei unitati de politie, a procurorului, medicului legist, precum si a altor specialisti, in raport de situatia concreta de la locul faptei si problemele ce le ridica fiecare cauza in parte.

Datorita faptului ca cercetarea la fata locului constituie una din cele mai complexe si importante activitati ale carei rezultate conditioneaza de cele mai multe ori nu numai directia, ci insasi finalitatea investigatiilor ce se efectueaza in cauza in cazurile in care, datorita situarii locului savarsirii infractiunii sau datorita altor imprejurari, primii ce vin in contact cu locul faptei sunt organele de politie, care sunt obligate sa ia unele masuri urgente menite sa asigure conservarea locului faptei si care, datorita urgentei, pot fi efectuate si de alte organe chiar daca primesc (privesc) fapte ce nu intra in competenta lor.

in principal, aceste masuri sunt urmatoarele:

a) Salvarea victimelor si asigurarea acordarii primului ajutor medical.

b) Identificarea martorilor oculari, a persoanelor suspecte, identificarea si retinerea faptuitorului sau - dupa caz - luarea masurilor de urmarire si prindere a acestora.

c) Consemnarea aspectului locului faptei prin:

- indepartarea curiosilor;

- interzicerea patrunderii in campul infractiunii;

- asigurarea urmelor si mijloacelor materiale de proba in raport de natura acestora, natura locului faptei si conditiile meteorologice existente.

d) incunostiintarea organului de urmarire penala competent sa efectueze cercetarea la fata locului etc.

Neluarea acestor masuri ori tratarea lor cu superficialitate a dus la pierderea unor probe pretioase pentru cauza, dirijarea cercetarii pe piste gresite, cu repercusiune directa asupra finalitatii judiciare si ceea ce este mult mai grav si de neconceput la aparitia erorilor judiciare.

Oricare ar fi imprejurarile comiterii faptei, salvarea vietii victimelor si asigurarea acordarii primului ajutor este o sarcina prioritara, insa cel ce a sosit primul la fata locului are obligatia ca inainte de a ridica victima sa noteze si sa marcheze locul si pozitia care a fost gasita. Luand masuri pentru inlaturarea "curiosilor', primul sosit la fata locului nu trebuie sa omita faptul ca, printre acestia ar putea sa se afle si persoane ce au perceput imprejurarile comiterii faptei, actiunile faptuitorului dupa savarsirea infractiunii, directia in care s-a deplasat, semnalmentele acestuia ori caracteristicile tinutei vestimentare.

De asemenea, politistul care a sosit primul la fata locului nu trebuie sa piarda din vedere ca cercetarea locului faptei este de regula irepetabila si in consecinta sa depuna toate diligentele atat pentru a inlatura posibilitatea modificarii a aspectului initial al locului unde s-a savarsit infractiunea, cat si pentru a evita distrugerea, alterarea sau disparitia urmelor si mijloacelor de proba.

Fiind sesizat de comiterea infractiunii, organul de urmarire penala trebuie sa se pregateasca temeinic, urmand sa efectueze o serie de masuri pregatitoare care in ordinea cronologica parcurg doua etape si anume:

1. Pana la deplasarea la fata locului, care sunt:

a) primirea, consemnarea si verificarea sesizarii;

b) asigurarea tehnico-materiala;

c) asigurarea deplasarii cu operativitate a echipei la fata locului;

d) asigurarea prezentei specialistilor, a aparatorului si a martorilor asistenti.

2. Masuri pregatitoare dupa sosirea la fata locului:

a) informarea operativa asupra evenimentelor care au avut loc si au fost constatate de catre lucratorii sositi primii la fata locului;

b) verificarea modului in care cel sosit primul la fata locului a actionat pana la sosirea echipei, rezultatele pe care Ie-a obtinut, dispunand, dupa caz, fie continuarea masurilor deja intreprinse ori completarea lor cu alte activitati de maxima urgenta, fie reluarea acestora, tinand cond de toate elementele de fapt oferite de aspectul campului infractiunii;

c) stabilirea pana in cele mai mici detalii a modificarilor survenite in aspectul initial al locului faptei;

d) delimitarea corecta a locului de cercetat;

e) identificarea amartorilor oculari si a persoanelor suspecte ce nu-si justifica prezenta in zona ori nu pot da o explicatie plauzibila in legatura cu actiunile intreprinse dupa producerea evenimentului: mutarea cadavrului in alt loc, desi acest lucru nu era reclamat de actiunile de salvare sau acordarea primului ajutor, efectuarea "curateniei' in locul unde s-a comis infractiunea, sesizarea cu intarziere a organelor competente, incercarea de a canaliza depozitiile martorilor prin impunerea si "argumentarea' propriei versiuni;

f) organizarea sau, dupa caz, suplimentarea masurilor de paza a locului faptei, inclusiv a celor menite sa duca la inlaturarea pericolelor iminente - surse de incendii, explozii etc.

Dupa efectuarea masurilor pregatitoare - atat a celor pana la deplasarea la fata locului, cat si a celor dupa sosirea la locul faptei - se trece la efectuarea propriu-zisa a cercetarii la fata locului, cercetare ce trebuie sa se faca cu respectarea urmatoarelor reguli tactice:

1 O importanta regula tactica ce se impune a fi observata este cea potrivit careia cercetarea la fata locului trebuie efectuata neintarziat de indata ce organele de urmarire penala au luat la cunostinta despre savarsirea unei infractiuni in raport cu care contactul nemijlocit cu locul ce pastreaza modificari ce sunt o consecinta a faptei savarsite este imperios necesara.

Potrivit practicii intre urgenta efectuarii cercetarii la fata locului si rezultatele acestei activitati exista o relatie directa cu cat intervalul de timp cuprins intre momentul in care organul judiciar a luat cunostinta despre savarsirea infractiunii si momentul deplasarii la fata locului este mai scurta, cu atat sporesc intr-o masura direct proportionala sansele stabilirii tuturor imprejurarilor necesare aflarii adevarului in cauza data.

2. Cercetarea la fata locului trebuie efectuata in mod complet si obiectiv.

Obiectivitatea - atribut ce trebuie sa calauzeasca intreaga activitate a organelor de urmarire penala - impune celui chemat sa efectueze cercetarea la fata locului, adoptarea unei atitudini ce exclude orice pornire subiectiva ce obliga la consemnarea si fixarea completa si fidela a configuratiei reale a locului savarsirii infractiunii, a urmelor si mijloacelor materiale de proba, a tuturor constatarilor desprinse ca urmare a unei temeinice examinari a situatiei de fapt existente la fata locului.

Caracterul complet al cercetarii presupune extinderea acestei activitati asupra acelor limite teritoriale legate intr-un fel sau altul de infractiunea savarsita si totodata continuarea acestei activitati chiar si atunci cand intr-un stadiu incipient au fost descoperite urme si mijloace materiale de proba, ce ar dovedi in suficienta masura fapta savarsita si vinovatia faptuitorului.

3. Cercetarea la fata locului trebuie sa se faca minutios.

Aceasta regula tactica exprima dezideratul potrivit careia cu ocazia cercetarii la fata locului trebuie cautate, "ridicate si fixate' in vederea examinarii lor ulterioare, toate urmele si mijloacele materiale de proba aflate intr-un raport sau altul cu fapta savarsita, astfel incat nici un aspect avand legatura cu infractiunea comisa sau cu faptuitorul acesteia sa nu fie ignorat, sa nu ramana in afara cercetarilor.

4. Cercetarea la fata locului trebuie efectuata organizat, dupa un plan judiciar elaborat.

Eficienta cercetarii la fata locului este conditionata, intre altele, de caracterul calificat, organizat ce se impune acestei activitati, care sa asigure utilizarea judicioasa a fortelor umane si materiale ce concura la realizarea acesteia.

Pe plan teoretic, activitaeta de cercetare propriu-zisa a locului savarsirii infractiuniia re doua faze si anume:

- faza statica;

- faza dinamica.

Activitatea criminalistica desfasurata in faza statica a cercetarii are ca obiect constatarea starilor de fapt, a urmelor si mijloacelor materiale de proba, fara a se proceda la atingerea sau schimbarea pozitiei in care acestea au fost depistate.

in cadrul activitatii desfasurate in faza dinamica a cercetarii se procedeaza, cu precadere, la examinarea minutioasa si in miscare a fiecarei urme sau alt mijloc material de proba prin folosirea mijloacelor tehnice adecvate.

Practica activitatii criminalistice a pus in evidenta faptul ca aceste doua faze se pot intrepatrunde, in functie de specificul si particularitatile locului cercetat.

Examinarea propriu-zisa a locului faptei debuteaza cu orientarea locului faptei din punct de vedere topografic si criminalis-tic. Fixarea locului unde s-a savarsit infractiunea se face cu ajutorul fotografiei de orientare si a fotografiei schita.

in cazul in care cercetarea se efectueaza pe un loc inchis pentru a permite identificarea cu usurinta a acestuia, fotografia de orientare trebuie sa prinda in mod obligatoriu anumite puncte de reper.

Daca infractiunea de omor a fost savarsita intr-un imobil, fotografia de orientare trebuie sa fixeze caile de acces spre imobil precum si intrarile-iesirile in si din locuinta in cauza.

la randul ei fotografia schita trebuie sa redea imaginea cadavrului si a obiectelor din jurul acestuia, indiferent de procedeul prin care se realizeaza.

Dupa marcarea cailor de acces in campul infractiunii se trece la examinarea cadavrului.

Examinarea priveste, pe de o parte, cercetarea corpului victimei, iar pe de alta parte, cercetarea imbracamintei si incaltamintei. Fara a modifica pozitia cadavrului, medicul-legist va constata realitatea mortii, evidentiind semnele mortii si modificarile cadaverice. Totodata, examinarea cadavrului trebuie sa puna in evidenta semnele de violenta, urmarindu-se locul si numarul, natura, aspectul exterior si inclinatia, forma marginilor si evident pozitia plagilor in raport de anumite puncte anatomice de referinta.

in aceeasi ordine de idei trebuie evidentiate semnele particulare, precum si alte urme ale infractiunii - depuneri de substante sau produse biologice.

Descriind cadavrul, mai ales cel cu identitate necunoscuta, nu trebuie omise: varsta aproximativa, talia si constructia, culoarea parului si a ochilor etc.

De o mare importanta pentru explicarea mecanismului de formare a urmelor, pentru determinarea modului de operare folosit de faptuitor si implicit pentru formularea corecta a versiunilor este descrierea pozitiei cadavrului, locul unde a fost gasit, culoarea pielii si a mucoaselor, urmele eventualelor noduri sau legaturi, scurgeri de substante de natura biologica, semnele si gradul de putrefactie, mirosul s.a.

Datele culese de medicul legist vor fi continuate prin investigatiile stiintifice de laborator si se vor concretiza in cuprinsul raportului de constatare medicala. Dar interpetarea acestora la fata locului este de natura sa directioneze cercetarile, sa ofere cel putin indicii cu privire la natura mortii, mecanismul de formare a leziunilor, data instalarii mortii si sa constituie temei pentru formularea versiunilor ce trebuie verificate paralel cu eaminarea locului faptei.

Examinarea victimei presupune si cercetarea imbracamintei. Practica judiciara recomanda ca aceasta activitate sa se desfasoare intr-o anumita ordine de idei, incepandu-se cu obiectele de la exteriorul bustului, continuandu-se cu lenjeria si finali-zandu-se cu examinarea articolelor de imbracaminte. Cercetarea articolelor de vestimentatie trebuie facuta cu multa atentie, accentul fiind pus pe descrierea fiecarui obiect in parte, a marimii, taliei, pozitiei si ordinei in care sunt dispuse pe cadavru.

Examinand vestimentatia, specialistul criminalist si medicul legist trebuie sa puna in evidenta eventualele urme de tarare, de murdarire recenta si semnele de violenta si corespondenta dintre acestea si urmele imprimate pe corpul victimei.

De pe imbracamintea si incaltamintea victimei pot fi ridicate si alte categorii de urme, precum si microurme, fie de natura umana, fie de natura animala sau vegetala.

Reamintim ca, inainte de examinarea victimei - cand pozitia cadavrului nu a fost modificata - se executa fotografii judiciare.

in cazul in care s-au descoperit cadavre sau parti din acestea ingropate, fotografiile trebuie sa redea succesiv diferite etape ale dezaprobarii, aspectul si pozitia acestora in fiecare etapa a cautarilor, inclusiv dupa scoaterea la suprafata.

Pentru a se evita alterarea sau stergerea urmelor, micro- sau macro-relieful leziunilor existente pe corp, precum si a urmelor descoperite pe vestimentatie se executa fotografii de detaliu.

Dupa examinarea cadavrului si a vestimentatiei acestuia si dupa fixarea si ridicarea urmelor descoperite cu aceasta ocazie, se trece la examinarea suprafetei de sub cadavru si din imediata sa vecinatate, intrucat in jurul acestuia pot fi descoperite urme de natura umana si alte categorii de urme.

Cu prilejul examinarii terenului din jurul cadavrului trebuie sa se acorde atentie deosebita modului in care sunt dispuse urmele si mijloacele materiale de proba care, coroborate cu pozitia cadavrului pot oferi indicii valoroase privind raportul dinamic agresor-victima.

Totodata, se impune evidentierea asa-numitelor "imprejurari negative', respectiv a acelor urme, obiecte, situatii, indicii ce contravin logicii care contrazic atat sustinerile unor persoane privind natura faptei savarsite cat si datele concrete oferite de locul faptei.

in cazul omorului savarsit prin arme de foc, trebuie sa ss descrie in amanunt orificiul de intrare, zona corpului unde sunt amplasate, aspectul exterior al leziunii, orificiile de iesire, precum si urmele secundare ale impuscaturii, respectiv arsuri in jurul

orificiului de intrare, urmele rezultate din actiunea gazelor, cele de funingine, de pulbere nearsa, in special pe hainele victimei. Descoperirea armei in astfel de cazuri este una din sarcinile importante ale cercetarii la fata locului. Ea trebuie cautata in imediata vecinmatate a cadavrului, cat si in locurile unde faptuitorul a lasat urme ori pe caile de acces. Tuburile trase vor fi cautate incepand din zona in care se banuieste ca a stat infractorul. Gloantele pot fi descoperite in diverse locuri in raport cu imprejurarile in care s-a comis fapta. Daca au fost gasite arma, tuburile si gloantele, trebuie sa se-stabileasca pozitia acestora atat fata de cadavru, cat si a unora fata de celelalte.    ^: ";

Toate acestea, coroborate cu leziunile de pe cadavru constituie elemente de baza in stabilirea directiei, distantei de la care s-a tras si a unghiului de tragere, putandu-se stabili cu exactitate locul de unde s-a executat tragerea. Or, descoperirea altor urme cu valoare pentru cauza.

Descoperirea pe corpul victimei de leziuni produse prin instrumente ascutite, respectiv plagi intepate, impune cautarea instrumentelor creatoare de urme, inclusiv pe caile de acces.

Cu privire la obiectele descoperite trebuie sa se noteze natura, pozitia lor fata de corp si alte repere fixe din teren, starea in care se afla si urmele pe care le poarta.

Atunci cand, din analiza starii cadavrului si a mediului ambiant rezulta ca moartea s-a produs prin otravire, la fata locului trebuie sa se procedeze la ridicarea recipientelor, tacamurilor, resturilor alimentare si de hartie, vomismentelor si chiar a materiilor fecale, intrucat ele pot evidentia ingerarea unor substante toxice.

De asemenea, trebuie acordata atentie descoperirii de inscrisuri emanate de la victima, ele fiind de natura sa indice daca in cauza este vorba de omor sau sinucidere.

Daca moartea s-a produs prin electrocutare ori, ca urmare a temperaturilor inalte, cu ocazia examenului extern al cadavrului trebuie puse in evidenta atat leziunile caracteristice - marca electrica, arsura electrica, cat si urme ce pot indica originea arsurii in raport cu acestea putandu-se stabili, pe de o parte natura si cauza mortii, iar pe de alta parte daca arsurile s-au produs in timpul vietii sau post-mortem. Ultimul aspect prezinta importanta deosebita din punct de vedere al cercetarii intrucat arderea cadavrului este o dovada de ascundere a adevaratei cauze a mortii. Pornind de la acest considerent, cu ocazia cercetarilor la fata locului, in toate cazurile se impune cautarea urmelor focului, examinarea sferei instalatiilor electrice, existenta ori lipsa unor obiecte de uz casnic ce functioneaza pe baza de curent electric.

Toate constatarile facute cu ocazia cercetarii la fata locului, toate urmele si mijloacele materiale descoperite, relevate, fixate si ridicate vor trebui descrise amanuntit in cuprinsul procesului verbal, respectand intocmai conditiile de fond si forma pe care trebuie sa le indeplineasca acest principal mijloc de fixare al rezultatelor cercetarii locului savarsirii infractiunii. Este obligatorie consemnarea tuturor constatarilor facute indiferent daca intre urmele, mijloacele materiale d eproba, ori diversele imprejurari ale cauzei si versiunile elaborate cu privire la modalitatile concrete de savarsire sau la legatura lor cu fapta comisa, se poate stabili sau nu vreo conexiujne logica. Aceasta se face ulterior cand cel ce efectueaza cercetarea are posibilitatea sa coreleze toate datele si indiciile, sa aprecieze la justa valoare probele obtinute si sa le raporteze la ceea ce a perceput nemijlocit in timpul cercetarii locului faptei.

Se interzice cu desavarsire inserarea in procesul verbal a presupunerilor, parerilor sau concluziilor pe marginea celor constatate.

Pornind de la premiza ca schita locului faptei, indiferent de modalitatile de reprezentare grafica, ajuta la intelegerea corecta a tabloului real al locului savarsirii omorului, intregeste celelalte mijloace de fixare a cercetarii la fata locului si trebuie sa ilustreze cat mai fidel constatarile din procesul verbal, cei ce efectueaza cercetarea au datoria sa depuna toate diligentele pentru a asigura exactitatea masuratorilor sia le transpune grafic, respectand cu strictete regulile stabilite de tactica criminalistica.

Alte mijloace tehnico-criminalistice ce ajuta la fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului este filmul si videofonograma judiciare, care sporesc caracterul demonstrativ si intaresc eficienta doveditoare a acestui act procedural.

Utilizate la fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului, atat filmul judiciar cat si videofonogramja judiciara prezinta, in raport cu celelalte mijloace de fixare necontestate avantaje, ceea ce explica frecventa lor folosire la cercetarea la fata locuuli.

Astfel, daca ne referim la filmul judiciar, acesta ofera, intre altele, urmatoarele avantaje:

- pronuntatul caracter ilustrativ al tuturor activitatilor ce se intreprind cu ocazia cercetarii la fata locului;

- insusirea de a surprinde activitatile efectuate in dinamismul lor, din primul si pana la ultimul moment al desfasurarii acestora;

- fidelitatea cu care sunt inregistrate imaginile si fenomenele acustice ceea ce confera acestui mijloc de fixare un inalt grad de obiectivitate;

- capacitatea de a surprinde toate sau o extrem de larga sfera de situatii de fapt, urme si mijloace materiale de proba, intr-un cuvant, toate sau aproape toate modificarile ce constituie un rezultat al infractiunii, fara a opera o selectie in raport cu importanta pe care o prezinta un aspect sau altul, intr-un moment dat al efectuarii cercetarii la fata locului;

- rapiditatea cu care se fixeaza pe pelicula diferite secvente, persoane si obiecte aflate in anumite raporturi cu infractiunea;

- fenomenele acustice imprimate intregesc informatiile oferite de imaginea cinematografica;

- orice secventa a filmului judiciar constituie un cliseu dupa care se pot executa fotografii marite ce vor putea fi supuse unei atente examinari ulterioare.

Tot astfel, videofonograma magnetica prezinta fata de filmul judiciar avantaje de netagaduit:

- posibilitatea obtinerii de indata a videofonogramei fara a mai fi necesara prelucrarea de laborator;

- posibilitatea utilizarii repetate fara stergere a aceleiasi benzi;

- calitatea imaginii oferite de videofonograma de multe ori superioara fata de fixarea pe pelicula cinematografica;

- inregistrarea concomitenta a sunetului si imaginii pe aceeasi banda magnetica;

- in fine, imposibilitatea falsificarii videofonogramei.

O larga utilizare in fixarea rezultatelor cercetarii la fata lopului, ce a fost impusa de evidentele avantaje pe care o ofera, o prezinta fotografia judiciara care fixeaza prin mijlocirea imaginilor cele mai semnificative aspecte legate de cercetarea infractiunilor.

De-a lungul cercetarii la fata locului se realizeaza mai multe genurti de fotografii, si anume, fotografia de orientare, fotografia schita, fotografia obiectelor principale si fotografia detaliu.

Fotografia de orientare ofera imaginea de ansamblu a locului faptei si stabileste raporturile in care se afla locul infractiunii fata de imprejurarile acestuia.

Fotografia schita fixeaza insasi locul infractiunii in intregime desprins de cadrul inconjurator, punand in evidenta obiectele principale.

Fotografia de detaliu reda aspectul exterior al obiectului si este chemata sa fixeze caracteristicile care 71 individualizeaza, urmele existente si modul de dispunere al acestora.

Asadar, tactica cercetarii la fata locului in infractiunile de omor - legata adesea de tehnica folosita - constituie activitatea cea mai importanta in descoperirea si tragerea la raspundere penala a autorilor care au comis acest gen de infractiuni.