ANALIZA ACTIVITATII DE PRODUCTIE

ANALIZA ACTIVITATII DE PRODUCTIE

1. Analiza privind elaborarea programului de productie

Aceasta analiza se axeaza pe optimizarea programului de productie prin prisma realizarii anumitor indicatori, cel mai important fiind Cifra de afaceri (CA).

Programul de productie contine un ansamblu de decizii stabilite in functie de termenele contractuale si de prioritatile fiecarei comenzi (in cazul in care acestea au fost stabilite).

Restrictia de care trebuie sa se tina cont este data de repartizarea cantitatilor din fiecare produs, in functie de marimea optima a lotului de fabricatie.

Elaborarea initiala a programului de productie presupune verificarea concordantei dintre numarul loturilor aferent unei comenzi si numarul optim al loturilor considerat la nivelul intreprinderii.

Numarul optim al loturilor dintr-un anumit produs (reper), stabilit in cadrul fiecarei intreprinderi, este dat de relatia:

unde: Q_{i optim} reprezinta cantitatea optima din produsul "i"

l_i - marimea optima a lotului de fabricatie din produsul "i"

Numarul loturilor aferent unei comenzi se determina pe baza relatiei:

unde: Q_i reprezinta cantitatea totala contractata din produsul "i" ce urmeaza a fi repartizata pe luni, trimestre sau semestre, in functie de specificul activitatii de productie.

In urma comparatiei celor doi indicatori, pot aparea urmatoarele situatii:

a)

In acest caz, intreaga cantitate din produsul i va fi repartizata in prima luna (trimestru, semestru) pentru care exista comanda. Asadar, putem considera:

Q_i = q^k_ij ,

relatie in care: q^k_ij reprezinta cantitatea "q" din produsul "i", cu prioritatea "j", repartizata in luna (trimestru, semestrul) "k".

b)

In aceasta situatie, o parte din cantitatea comandata va trebui repartizata in prima luna, pana la nivelul cantitatii optime, urmand ca restul sa fie repartizat in continuare.

Se considera, asadar:

Q_i = q^k_ij + q^k+1_ij + ...+ q^k+n_ij

Daca se impune realizarea unei anumite valori lunare (trimestriale sau semestriale) a cifrei de afaceri (cu acceptarea unei tolerante fixate), atunci se stabileste un nivel al cifrei de afaceri medie lunara (trimestriala sau semestriala) pentru fiecare produs, astfel:

CA^p_i =,

unde: q_i reprezinta cantitatea anuala prevazuta din produsul "i"

p_i - pretul de livrare al produsului "i"

De asemenea, se stabileste abaterea maxima admisibila (A) a cifrei de afaceri efective de la valoarea prevazuta a acesteia.

Incepand cu prima luna de repartizare a productiei, se va stabili valoarea cifrei de afaceri efective, dupa relatia:

CA^k_i = q^k_ij x p_i

Se determina abaterea cifrei de afaceri repartizate conform programului in luna "k" fata de media lunara, astfel:

ΔCA_i = CA^k_i - CA^p_i

In urma comparatiei acestei abateri cu abaterea maxima admisibila, in practica pot aparea doua situatii:

a) Daca ΔCA_i > A, se va determina:

- cantitatea din fiecare produs care poate face obiectul transferului in perioada urmatoare:

q¹_ij =

- cantitatea din fiecare produs care va fi efectiv transferata, tinand cont de relatiile:

q^t_ij = min (q¹_ij, q^k_ij)

∑ q^t_ij x p_i = ΔCA_i

Se va tine cont de prioritatea fiecarui produs, astfel incat sa fie transferate produsele cu nivelul cel mai mic al prioritatii.

- cantitatea din fiecare produs care ramane in luna "k" dupa efectuarea transferului:

q^r_ij = q^k_ij - q^t_ij

b) Daca ΔCA_i < A, se vor transfera produse repartizate initial pentru lunile urmatoare in luna analizata. Se va determina:

- cantitatea de produse care ar putea face obiectul transferului:

q¹_ij =

Se urmareste transferarea produselor care au un nivel superior de prioritate.

- cantitatea din fiecare produs care va fi transferata efectiv, tinand cont de urmatoarele conditii:

q^t_ij = min (q¹_ij, q^k+1_ij)

∑ q^t_ij x p_i = ΔCA_i

- cantitatea de produse aferente perioadei (luna, trimestru, semestru) "k" dupa efectuarea transferului:

q^r_ij = q^k_ij + q^t_ij

2. Determinarea marimii optime a lotului de fabricatie

Criteriul economic privind determinarea marimii optime a lotului de fabricatie presupune luarea in considerare a factorilor care contribuie la diminuarea costului de productie unitar.

Principalii factori care actioneaza asupra marimii lotului de fabricatie, in sensul reducerii costului unitar sunt:

cheltuielile fixe aferente fabricatiei pe lot (ChF)

cheltuielile variabile aferente fabricatiei pe lot (ChV)

a) Cheltuielile fixe aferente fabricatiei pe lot (ChF) se concretizeaza in cheltuieli care nu variaza in functie de marimea lotului.

Data fiind valoarea cheltuielilor fixe pe lot si marimea lotului de fabricatie (n) se determina cheltuiala fixa pe unitatea de produs (Y), astfel:

Y =

Daca la nivelul lotului de fabricatie cheltuielile fixe totale sunt cheltuieli conventional constante, la nivel de produs situatia nu este aceeasi. Astfel, cheltuielile fixe unitare variaza in functie de numarul de repere, produse, piese ale lotului.

In cazul a doua loturi de marimi diferite: n₁ si n₂, intre care exista relatia: n₁< n₂, trecerea de la lotul 1 la lotul 2 implica o diminuare a cheltuielilor fixe unitare, astfel ca: Y₁>Y₂,

unde: Y₁ = iar Y₂ =

Din punct de vedere grafic, situatia evolutiei cheltuielilor fixe unitare se prezinta astfel:

 

Figura nr.17 - Evolutia cheltuielilor fixe unitare

Daca se considera N - cantitatea totala dintr-un produs, atunci cheltuielile fixe anuale sunt date de relatia:

ChF_t = ,

unde:

- reprezinta numarul de loturi

Economia unitara de cost fix (e) ce se poate obtine prin trecerea de la n₁ la n₂ se determina astfel:

e =

Economia totala anuala (E) va fi data de:

E =

b) Cheltuielile variabile aferente fabricatiei pe lot (ChV) sunt cheltuieli care variaza proportional cu marimea lotului de fabricatie.

Date fiind: marimea lotului de fabricatie (n) si cheltuielile variabile unitare sau cheltuielile variabile pe unitatea de produs (chvu), atunci:

ChV = chvu x n

Din punct de vedere grafic, variatia cheltuielilor variabile se poate reprezenta astfel:

Figura nr.18 - Evolutia cheltuielilor variabile

Daca se ia in considerare si durata medie a ciclului de fabricatie sau durata de realizare a unui lot (t), atunci cheltuielile variabile aferente lotului (ChV) se pot determina si pe baza relatiei:

ChV = C x t

unde: C - reprezinta valoarea consumurilor variabile zilnice aferente unui lot de fabricatie

C = n(c_a + ),

unde:

n - reprezinta numarul de produse din lot

c_a - costul de achizitie zilnic al materiilor prime, materiale aferent unei unitati de produs

- costul mediu zilnic al prelucrarii unei unitati de produs

De asemenea, t poate fi dat de relatia:

t = Þ t =

ChV = n(c_a + ) x

Cheltuielile variabile totale aferente intregului volum al productiei va fi:

ChVt = ChV = n(c_a + ) x x = n(c_a + ) x T

In cazul a doua loturi de marime diferita: n₁ si n₂ , intre care exista relatia:

n₁< n₂, trecerea de la lotul 1 la lotul 2 implica o crestere a cheltuielilor variabile, astfel ca: Y < Y'_2.

Y - reprezinta cheltuieli variabile aferente lotului 1

Y'₂ - cheltuieli variabile aferente lotului 2

Marimea optima a lotului de fabricatie va fi aceea care minimizeaza suma (F) cheltuielilor fixe unitare si cheltuielile variabile pe unitatea de produs:

F = minim

Minimul acestei expresii se poate determina prin derivarea ei in raport cu variabila n si egalarea cu 0.

de unde:

Rezulta:

n_opt =

Observatie:

Daca N reprezinta cantitatea anuala a productiei, atunci: T = 1 ();

Daca N reprezinta cantitatea semestriala a productiei, atunci T = ();

Daca N reprezinta cantitatea trimestriala a productiei, atunci T = ().

Grafic, lotul optim este dat de minimul curbei rezultate din insumarea curbei cheltuielilor fixe si a curbei cheltuielilor variabile (figura nr.19).

Figura nr.19 - Graficul marimii optime a lotului de fabricatie

3. Analiza realizarii programului de productie

In analiza operativa a productiei fizice, se are in vedere indeplinirea programului de fabricatie pe total intreprindere sau pe subdiviziuni organizatorice, pe ansamblul productiei sau pe sortimente.

In acest scop, indiferent de sistemul de prelucrare a informatiei, zilnic si prin cumulare lunar, chiar trimestrial, trebuie sa se stabileasca productia fizica pe fiecare comanda, sortiment sau alt reper, comparativ cu cea prevazuta.

In conditiile prelucrarii automate a datelor, se opereaza adesea cu principiul exceptiei, evidentiindu-se numai comenzile, sortimentele sau reperele la care nu s-a realizat nivelul prevederilor sau la care s-a depasit, precizandu-se si limita in raport de care se considera exceptie.

Pentru a analiza indeplinirea programului de fabricatie si implicit de realizare a productiei, se poate apela la o metodologie adecvata constand in: determinarea indicilor individuali de indeplinire a programului de productie; coeficientul mediu de sortiment; coeficientul mediu de nomenclatura.

Utilizarea indicilor (I_q) permite analiza unei situatii date, raspunzand la intrebarea daca intreprinderea avuta in vedere a realizat programul de fabricatie propus si, respectiv, proportia de realizare/nerealizare.

I_q(%) = in care,

Q₁ reprezinta valoarea productiei realizate;

Q₀ = valoarea productiei prevazute.

Datorita faptului ca utilizand acest procedeu nu se poate da in toate cazurile o imagine a modului in care s-a realizat programul de fabricatie pe sortimente la nivelul global al intreprinderii, metodologia de analiza se poate completa cu coeficientul de sortiment (K_s). In determinarea acestui coeficient nu se admite compensarea unor nerealizari la unele sortimente cu depasirile inregistrate la alte sortimente. Respectand aceasta regula, marimea maxima a coeficientului mediu de sortiment este 1. Asadar:

1) K_s=1, in urmatoarele situatii :

a) cand programul de fabricatie a fost realizat la toate sortimentele (comenzile) in proportie de 100(%);

b) cand programul de fabricatie a fost realizat si depasit la toate sortimentele (comenzile), indiferent de proportia de realizare.

2) K_s<1, in urmatoarele situatii :

a) cand programul de fabricatie nu a fost realizat atat pe total cat si pe sortimente, indiferent de proportia de nerealizare;

b) cand programul de fabricatie a fost realizat si depasit pe total, dar cel putin la un sortiment nu s-a realizat nivelul prevazut.

Pentru determinarea coeficientului mediu de sortiment exista trei posibilitati :

1) K_s=,  in care :

= valoarea productiei, recalculata in limita prevederilor, determinata prin compararea valorii realizate pe comenzi cu valoarea prevazuta in program si luarea in calcul a nivelului minim (conform principiului neadmiterii compensarilor).

= valoarea productiei prevazute.

2) K_s = , in care:

g₀' = ponderea valorica a sortimentelor la care nu s-au realizat

prevederile;

i_q = indicele de realizare a prevederilor la sortimentele respective;

g_o''= ponderea prevazuta a sortimentelor la care s-a realizat (depasit)

programul de fabricatie.

3) K_s=1-, in care:

= suma abaterilor negative pe sortimente.

Analiza programului de fabricatie pe total si pe sortimente are ca obiective:

- sa evidentieze gradul de realizare a programului productiei fizice pe sortimente si pe total;

- sa localizeze cauzele pe sectii ale unitatii;

- sa formuleze masurile ce se impun pentru realizarea programului productiei fizice.

Analiza pe baza coeficientului mediu de sortiment poate fi completata cu coeficientul de nomenclatura (K_n) care se determina astfel:

K_n= , in care :

n = numarul reperelor la care nu s-a realizat programul;

N = numarul total al pozitiilor (reperelor) din program.

Acest coeficient arata la cate sortimente (sau la ce pondere din sortimente) productia nu a fost realizata, astfel ca se poate trece la o analiza detaliata a acestor sortimente in scopul identificarii cauzelor si redresarii situatiei.

4. Analiza structurii productiei

Realizarea in proportii diferite a programului de productie pe sortimente determina modificari structurale ale productiei totale.

In mod concret, structura productiei este data de ponderile pe care le detin diferite produse, repere, comenzi (cuprinse in nomenclatorul de fabricatie al unei intreprinderi) in volumul total.

Analiza structurii productiei poate fi facuta cu ajutorul coeficientului mediu de structura, determinat cu ajutorul urmatoarelor relatii de calcul:

1) K_st = 100 - , in care

K_st - coeficientul mediu de structura;

- suma modificarii ponderii produselor, numai intr-un sens (al

scaderii sau al cresterii)

Valoarea acestui coeficient indica stabilitatea structurii productiei si in acelasi timp, pe baza lui se poate explica intensitatea modificarii structurii productiei data de: .

2) K_st =

Utilizarea acestei relatii presupune determinarea celor doua elemente luate in considerare.

Astfel, Productia recalculata se determina prin aplicarea ponderii prevazute a fiecarui produs, sortiment, reper la valoarea totala realizata sau prin inmultirea indicelui mediu de realizare a programului de productie cu valoarea prevazuta pe fiecare produs, sortiment, reper.

Productia executata in contul structurii prevazute (programate) reprezinta valoarea minima aleasa in urma compararii productiei efective cu productia recalculata pe fiecare produs, sortiment sau reper.

Pentru desfasurarea normala a intregii activitati la nivelul intreprinderilor si realizarea programelor de productie este important sa se tina cont, pe cat posibil de aspecte prioritare, precum:

- elaborarea programelor de fabricatie sa porneasca de la necesitatea respectarii obligatiilor fata de beneficiari (clienti);

- prin modul de concepere sa asigure o incarcare corespunzatoare a capacitatilor de productie, evitandu-se costurile sub-activitatii;

- sa se asigure o gestiune riguroasa a resurselor umane, in special a celor direct implicate in procesul de productie;

- sa se asigure o gestiune rationala a resurselor materiale necesare desfasurarii productiei.

Aplicatie practica

1) Pornind de la situatia unei intreprinderi industriale al carei program de productie se realizeaza pe baza de comenzi, in cadrul a doua sectii principale (tabelul nr.35), se cere:

a) determinarea si analiza indicilor individuali de indeplinire a programului de productie;

b) evidentierea gradului de realizare a programului de productie pe sectii ale intreprinderii;

c) analiza modificarilor structurale ale productiei intreprinderii.

Tabel nr.35

Rezolvare:

a) Pe baza rezultatelor obtinute in coloana 4, se remarca faptul ca programul de productie nu a fost indeplinit la nici una din cele doua sectii principale ale intreprinderii. Se remarca, totusi, din punct de vedere pozitiv, comanda nr.965149 din cadrul Sectiei I care se apropie de realizarea nivelului prevazut. Pe de alta parte, se impune o analiza mai detaliata a cauzelor realizarii in proportie mai mica (88,23%) a programului de productie aferent comenzii nr.970160, Sectia II.

b)

Sectia I:

K_s== = 0,9628 sau 96,28(%).

sau

K_s = =

sau

K_s=1-=1-0,9628 sau 96,28(%)

Sectia II:

K_s==0,9167 sau 91,67(%)

sau

K_s = sau 91,67(%).

sau

K_s = 1-0,9167 sau 91,67(%).

Se observa faptul ca in cazul dat, nerealizarea programului de fabricatie atat pe total sectii cat si pe comenzi, indiferent de proportia de nerealizare, determina ineficienta calcularii coeficientului mediu de sortiment intrucat acesta este egal cu indicii individuali de nerealizare a prevederilor.

In alte conditii insa evolutia coeficientului mediu de sortiment reflecta atat proportia de realizare a programului la unele sortimente, cat si numarul acestora.

Analiza pe baza coeficientului mediu de sortiment poate fi completata cu coeficientul de nomenclatura (K_n).

In situatia data, coeficientul de nomenclatura este egal cu 1 (sau 100%), ceea ce confirma faptul ca productia nu a fost realizata la nici una dintre comenzi. Se impune o analiza detaliata a tuturor pozitiilor din nomenclator si luarea deciziilor oportune menite sa regleze aceasta situatie.

Este necesar sa se adapteze programul de fabricatie in viitor, in cazul in care unitatea va primi comenzi asemanatoare, datorita faptului ca nerealizarea productiei la unele sortimente (in cazul de fata la toate comenzile), din motive dependente sau independente de firma, afecteaza modul de indeplinire a obligatiilor contractuale.

Pe de alta parte se impune realizarea corecta a previziunilor privind productia.

c) Din punct de vedere al structurii, situatia se prezinta astfel:

Tabel nr.36

Sectia I:

K_st = 100 - 0,82 = 99,18 (%)

sau

K_st = = 99,18 (%)

Sectia II:

K_st = 100 - 1,23 =98,77 (%)

sau

K_st = = 98,77 (%)

In cadrul celor doua sectii ale unitatii structura productiei a inregistrat modificari nesemnificative (de 0,82% in sectia I si de 1,23% in sectia II), fapt ce conduce la o stabilitate destul de ridicata din punct de vedere structural.