CAPACITATEA SI ROLUL MANAGERULUI MODERN IN DERULAREA EFICIENTA A RELATIEI SALE CU SUBORDONATII. OPTIMIZAREA RELATIILOR DINTRE SEFI SI SUBORDONATI

Capacitatea si rolul managerului modern in Derularea eficienta a relatiei sale cu subordonatii. Optimizarea relatiilor dintre sefi si subordonati

Pe masura ce firmele se modernizeaza, dispun de structuri organizatorice tot mai suple, dinamice, de dotari si echipamente din ce in ce mai sofisticate, tehnologii computerizate cu posibilitati nelimitate, rolul omului in conducere, in pofida unor sceptici, nu scade ci, dimpotriva, creste. De el, de inteligenta, personalitatea si capacitatile lui de adaptare si orientare de conducere, comunicare, informare si control, de puterea lui de cuprindere, previziune si deprindere depinde, in ultima instanta, succesul sau infrangerea.

Calitatea si finalitatea benefica a relatiilor conducator-subordonat sunt influentate, intr-o masura insemnata, de existenta unei autoritati reale, a unui echilibru intre autoritatea formala si cea informala. Aceasta presupune inlaturarea tipurilor de falsa autoritate, precum : autoritatea coercitiva, cand conducatorul ridica mereu tonul, se supara, foloseste mereu sanctiunile, se adreseaza subordonatilor cu ingamfare; autoritatea distanta , cand seful discuta foarte rar cu subordonatii, sta rezervat si cat mai departe de ei; autoritatea aroganta, cand conducatorul considera ca e cel mai merituos si capabil, cauta sa-si impuna intotdeauna solutiile si opiniile proprii; autoritatea moralistului, manifestata prin tendinte de tutelare, de interminabile recomandari, sfaturi, precizari; autoritatea falsei bunatati - seful vrea sa para mereu omul cel mai bun, cel mai intelegator, apeland insa la concesii, blandete exagerata, tolerarea deficientelor; autoritatea lipsita de responsabilitate, prin justificarea, in fata subordonatilor, a deciziilor sau a masurilor pe care le ia invocand ordinele si dispozitiile esaloanelor superioare.

In demersul intreprins de catre fiecare conducator pentru a crea si a dezvolta raporturi optime cu subordonatii si colectivul condus, un rol deosebit de important il joaca constientizarea unor slabiciuni proprii care, daca raman necunoscute, pot influenta negativ

relatiile cu subordonatii. In unele lucrari de specialitate, acestea sunt grupate in patru categorii, dupa sursa din care provin :

1. din modul de raportare la oameni;

2. din raportarea la idei si valori;

3. din modul de tratare a problemelor;

4. din maniera de infruntare a relatiilor vietii de grup.

In prima categorie sunt incluse : incapacitatea conducatorului de a recepta semnalele critice, considerarea actiunilor celorlalti membri ca fiind competitionale, retinerea de la relatii umane personale cu colegii si subordonatii, evitarea aprecierilor pozitive, neacordarea unor recompense chiar atunci cand sunt meritate, duritatea bazata pe mentalitatea ca numai astfel subordonatii pot fi tinuti la respect, indiferenta fata de utilizarea capacitatilor subordonatilor si lipsa dorintei de a le stimula, dezvolta si fructifica la potentialul real.

Din cea de-a doua categorie fac parte : handicapul intelectual care sta la baza tendintei de a mentine status-quo-ul indiferent de consecinte, reactia emotionala necontrolata fata de propunerile si solutiile formulate de altii, care duce la respingerea lor fara o analiza prealabila, la abandonarea sau blocarea ideilor noi.

In a trei categorie se circumscriu : taraganarea, tendinta de a lasa ca problemele sa se rezolve de la sine, evitarea asumarii unor riscuri, caracterizate mai ales in fuga de responsabilitati, cautarea acoperirii, a unei formule comune de abordare, pasare a raspunderii, lipsa inclinatiei de a diagnostica, a analiza si aprecia, neputinta de a lua in considerare unele alternative in adoptarea unor decizii si tendinta de a actiona dupa un model, in virtutea unui fapt precedent, a prejudecatilor si a functiilor anterioare.

In ultima categorie sunt cuprinse: slabiciunile legate de incapacitatea conducatorului de a trai impreuna cu subordonatii sai, echilibrat, atat reusitele cat si infrangerile, de a actiona in conditii de presiune si frustrare, lipsa dorintei de a delega unele responsabilitati, supraincarcarea sa, in timp ce unii dintre subordonatii sai sunt implicati cu mult sub ceea ce pot si trebuie sa solutioneze.

Prezenta unuia sau a altuia dintre punctele vulnerabile enumerate mai sus ingreuneaza desfasurarea normala a raporturilor dintre sef si subordonati, afecteaza insasi eficienta actului

de conducere. De aceea ele trebuie cunoscute, constientizate si analizate din perspectiva efectelor pe care le au. Depasirea acestora este posibila prin respectarea urmatoarelor conditii: a sti ce este o slabiciune, cum si cand se manifesta ea; a recunoaste principalele categorii in

care se incadreaza slabiciunile, a cunoaste dificultatile pe care le creeaza; a intelege ca masurile de contracarare a lor reprezinta un mijloc de optimizare a relatiilor dintre sefi si subordonati.