TEORİA BİFACTORİALA (FREDERİK HERZBERG)

TEORİA BİFACTORİALA (FREDERİK HERZBERG)

Frederik Herzberg s-a ocupat pe parcursul a mai multor ani de un program de cercetare asupra motivatiei in munca. Acesta a realizat un studiu pe 200 de contabili si ingineri , incercand sa identifice momentele cand acestia s-au simtit bine cat si motivele acestor stari cerand acestor persoane sa descrie si succesiunea evenimentelor care au creat starile de bine. Acestor persoane li s-a cerut sa faca acelasi lucru si in privinta momentelor celor mai intense nemultumiri din activitatea lor profesionala. Dupa efectuarea acestor studii, raspunsurile au fost grupate pentru a se putea determina care sunt imprejurarile care provoaca insatisfactii cat si cele care provoaca insatisfactii in munca. F. Herzberg este primul teoretician care subliniaza diferenta dintre factorii de satisfactie si cei de insatisfactie din sfera muncii. Ceea ce descopera Herzberg in acest studiu este faptul ca factorii de satisfactie sunt foarte diferiti fata de cei de insatisfactie.

Din interpretarea datelor , Herzberg ajunge la concluzia ca exista o serie de factori care produc satisfactie in permanenta: succesul (realizarile); recunoasterea contributiei eforturilor personale; munca pentru sine ca o posibilitate de exprimare si satisfactie personala si posibilitatea dezvoltarii acumularii de cunostinte si a experientei in munca; responsabilitatea (acumularea de noi sarcini si obligatii, fie prin dezvoltarea postului, fie prin delegare); avansarea (promovarea) Acesti factori au fost numiti actori motivatori si sunt intrinseci muncii deoarece tin in mod direct de continutul acesteia. Prezenta acestor factori produce satisfactie, iar absenta lor o stare neutra , adica nu produce insatisfactii.

Tot din aceasta analiza au fost dedusi si factorii ce produc insatisfactie, acestia fiind: politica organizatiei si administrarea acesteia; competenta profesionala a superiorilor; tipurile de supraveghere si supervizare; nivelul salariilor si al altor castiguri; relatiile interpersonale cu superiorii, subalternii si colegii; conditiile de munca( temperatura, ventilatie, stres s. a.); statutul acordat; securitatea muncii; b.); statutul acordat; securitatea muncii; procedurile de revendicari practicate in organizatie ; privilegii de vechime; viata personala .

Factorii ce determina insatisfactia in munca sunt acei factori ce rezulta din nevoia omului de a invinge dificultatile fizice si sociale, pe cand cei asociati cu satisfactia in munca releva dorintele omului de a-si realiza potentialul de perfectionare. Prin ambele seturi de factori, atat cei ce produc satisfactia cat si cei care nu o produc oamenii isi cauta satisfactii in munca, dar in mod diferit pentru ambele cazuri. In cazul factorilor asociati cu satisfactia in munca , oamenii tind sa evite insatisfactia fiind preocupati mai ales de cadrul in care muncesc , ei recunosc conditiile bune de munca, salariul, siguranta , lipsa acestora afectandu-i in mod negativ .Acesti factori fiind exteriori muncii, Herzberg ii numeste "factori de igiena" a muncii. Asa cum lipsa igienei duce la boala , dar prezenta conditiilor igienice nu , in aelasi fel lipsa factorilor de igiena in munca provoaca insatisfactie , dar prezenta lor nu duce automat la insatisfactie. In cel de-al doilea caz, satisfactia in munca este data de acei factori care se preocupa de continutul muncii, realizarea personala, dezvoltarea proprie, responsabilitatea, recunoasterea. Acestia sunt acei factori care duc la cresterea motivarii, prezenta lor aducand satisfactie. Absenta acestor factori nu duce la insatisfactie, daca factorii de igiena sunt adecvati, dar duce la lipsa unei satisfactii reale. Pentru Herzberg insatisfactia si satisfactia in munca nu sunt opuse, au seturi distincte de factori si servesc aspecte diferite ale dualitatii naturii umane. Opusul satisfactiei in munca nu este insatisfactia in munca, ci lipsa acestei satisfactii in munca. De asemenea, opusul insatisfactiei in munca, nu este satisfactia in munca ci lipsa acesteia .

Setul de factori motivatori care duc la cresterea satisfactie in munca nu au avut atentia necesara din partea managementului, de aceea factorii " igienici" trebuie sa fie imbunatatiti pentru a nu provoca insatisfactii, desi conditiile de munca, salariul sunt considerate ceva ce deja se cuvine, nu un stimulent pentru obtinerea de rezultate superioare. sunt .Herzberg opus punctului de vedere a lui Taylor ce prevede simplificarea si rationalizarea activitatilor pentru a creste eficienta, propune ca activitatea sa fie imbogatita in asa fel incat sa cuprinda acei factori motivationali ce pot determina utilizarea oamenilor in mod eficient si sa determine si satisfactie in munca lor. Conceptia traditionala considera ca fiecare factor din activitatea desfasurata in munca produce atat satisfactie cat si insatisfactie, pe cand Herzberg sustinea ca satisfactia in munca poate fi determinata numai de factorii motivatori, iar insatisfactia in munca de factorii igienici.

Implicatiile acestei teorii pe plan managerial sunt urmatoarele: releva specificul motivatiei privind mediul de munca; permite identificarea si evaluarea celor doua categorii de factori in vederea constituirii unor structuri motivationale adecvate; accentul trebuie pus nu numai pe prezente , ci si pe nivelul calitatii factorilor, intrucat absenta nivelului calitatii poate da nastere unui mediu tensionat, inconfortabil, generator de insatisfactii .