CONDITIONAREA PSIHOLOGICA A PERSUASIUNII

CONDITIONAREA PSIHOLOGICA A PERSUASIUNII.

Orice mesaj ne parvine initial sub forma unei stimulari senzoriale in urma decodificarii mesajelor (prelucrari, transformari), aceasta stimulare devenind imagine - text - cuvant - concept. Pentru intelegerea persuasiunii devine, esentiala decodificarea mesajelor si, in consecinta, perceptia ca proces psihic implicat.

Perceptia:

este un proces: chiar daca avem impresia ca vedem instantaneu un obiect sau ca auzim instantaneu un cuvant; in realitate vizualizarea obiectului sau auditia sunt rezultatul procesarii excitatiilor retiniene si ale urechii interne; nu realizam acest fenomen pentru ca timpul de procesare este foarte scurt; astfel nu avem cunostinta modului cum se realizeaza perceptia.

este un proces constructiv: perceptia este rezultatul analizei si sintezei informatiilor provenind din 2 surse: stimularea senzoriala externa si memoria (nu avem de-a face doar cu o "receptie a informatiilor", o simpla oglindire a obiectului).

are o durata: procesele de analiza si sinteza necesita un timp, care depinde de: a. simplitatea sau complexitatea stimulului (este vorba de milisecunde pana la zecimi de secunde, perceptia putand avea loc chiar si dupa ce stimulul a disparut complet pentru ca exista o retentie a informatiilor senzoriale: de exemplu ochiul omenesc are nevoie de 200 milisecunde pentru a reactiona, si nu poate sesiza decat maximum 4-5 obiecte deodata. In campul vizual sau auditiv perceptia presupune o segmentare in unitati de baza in cazul unui stimul complex. Acest proces produce grupe vizuale sau auditive ce vor forma obiectul prelucrarilor perceptuale ulterioare. Se constituie aici un domeniu de studiu: psihologia gestaitista sau psihologia formei. Ideea de baza este ca perceperea ansamblului preceda perceperea sub-partilor; proprietatile relationale sunt cele ce creeaza forma si nu ansamblul flecareia din sub-parti  Alte proprietati relationale care determina o configuratie sau unitate initiala (Gestalt) vizuala sunt: proximitatea - elementele fizic apropiate sunt percepute ca fiind o unitate - continuitatea - de exemplu literele in sir apar spontan ca formand un intreg, aparand ca o linie - identitatea miscarii - elementele ce se deplaseaza la fel sunt percepute ca o unitate - "forma buna" - se prefera spontan formele simple si regulate, mai economice- Principiul gestaltist este ca intregul inseamna mai mult decat suma partilor sale; b. intensitatea stimulului.

este procesul de contrast flgura-fond: o unitate initiala este scoasa in relief fata de celelalte, selectionata, extrasa; unitatea extrasa devine obiectul atentiei, adica obiectul alocarii mecanismelor de interpretare. Aceasta alocare a atentiei este guvernata de 3 tipuri de factori:

a.       caracteristici fizice care influenteaza alegerea figura-fond; acestea sunt studiate deasemenea de psihologia gestaltista, de exemplu culoarea contribuie la separarea figura-fond: galben-rosu usureaza perceptia figurii.

b.      factori "colativi": forme ce creeaza o surpriza perceptuala, care vor determina subiectul sa aloce mai multa atentie.

c.       dispozitia, interesul subiectului: interesul determina care parte va fi scoasa in prim plan si care parti vor fi tratate ca fond.

procesul de identiflcare a flgurilor: au fost avansate trei teorii explicative:

a.       teoria de comparare prototipica: creierul uman poseda inmagazinata o reprezentare a fiecarei forme pe care ar avea-o eventual de recunoscut; odata primita o stimulare externa se declanseaza un proces de comparare cu un numar mare de prototipuri, pana se gaseste cel care coincide cel mai bine; deci recunoasterea unei figuri corespunde activarii unui prototip; aceasta teorie este si foarte contestata;

b.      teoria conform careia sistemul perceptual este organizat intr-o maniera ierarhica: o prima directie de analiza in identificarea unei figuri tine seama de o a doua analiza, care la randul sau se raporteaza la o a treia, si asa mai departe, pana Ia un centru de analiza terminal; aceasta teorie a fost folosita pentru construirea programelor informative de recunoastere a formelor vizuale; Cele doua teorii expuse (a si b) fac identificarea figurii pe baza informatiei externe; daca acesta ar fi cazul, atunci niciodata nu am avea erori de perceptie; in fapt, existenta erorilor de perceptie arata ca decodajul foloseste 2 tipuri de informatii: o informatie externa - mesajele, si o informatie interna - furnizata de memorie;

c.       teoria analizei prin sinteza. Model: informatie ana1izatori

sinteza - memorie (este inclusa interventia memoriei)

personalitatea si perceptia selectiva: experienta perceptuala a doi indivizi poate fi diferita; Exista mai multi factori de care depind diferentele individuale, printre care amintim:

a.       istoria flecarui individ si a formarii sale, care incepe de la nastere si este unica.

b.      predispozitii perceptuaIe momentane sau durabile.

c.       predispozitii atitudinale sau motivationale.

CONCLUZIE:

ansamblul dezvoltarilor expuse mai sus (1,2,3,4,5,6) poate fl rezumat in urmatorul model al decodajului perceptua1: stimulare senzoriala periferica -retentie senzoriala - segmentarea in unitati initiale (configuratii) - optiune ilgura-fond - recunoasterea formelor - procese cognitive superioare (judecata, gandire) - raspuns.