PROCESUL DE MUNCA

Procesele de productie au doua componente: procesul tehnologic si procesul de munca /1/. Procesul de munca reflecta activitatea executantului. In ceea ce priveste continutul si structura, procesul de rnunca este dependent de procesul tehnologic care are rolul primordial in desfasurarea procesului de productie

Procesele tehnologice trebuie privite in stransa tegatura cu activitatea executantilor.

Organizarea muncii isi propune sa asigure usurarea eforturilor muncitorilor (economie de munca vie), inlaturarea monotoniei muncii (pentru mentinerea capacitatii de munca) si dezvoltarea profesionata a omului in procesul muncii, cu scopul cresterii productivitatii muncii.

Impactul dintre procesul de munca si procesul tehnologic se petrece la locul de munca, care reprezinta veriga de baza a procesului de productie. Locul ~1e munca este un sistem care are ca etemente: omut, rnasina, relatiile (de exemplu solicitarile din mediu, relatiile interumane) si un scop: cresterea productivitatii.

Pentru studierea relatiei dintre om si mediul de munca a fost creata o disciplina stiintif1ca numita "ergonomia" (in greceste inseamna legite muncii). Scopul ergonomiei este cresterea gradului de confort al muncii in conditiile unei productivitati in crestere.

Capacitatea de munca

Capacitateade munca a omului este suma disponibilitatilor fizice si senzoriale utilizate in desfasurarea muncii. Reducerea capacitatii de munca constituie oboseala care poate fi frzica, senzoriala, cerebrala sr ea apare datorita consumului de energie.

Pentru masinile unelte actuale s-a determinat ca muncitorul "ideal" care ar consuma energia minima ar trebui sa aiba l ,37m inaltime, latimea umerilor O,61m si deschiderea bratelor 2,35m. Problema consta in adaptarea utilajelor la caracteristicite omului.

Omul desfasoara activitatea in mod normal intr-o zona restransa in jurul sau care trebuie cunoscuta. De asemenea trebuie aleasa pozitia normala de munca pentru ca altfel muncitorul cheltuieste mai rnulta energie daca sta in pozitii incomode care duc la deformarea sistemului osos sau a sistemului vascular. Se urmareste evitarea inclinarilor laterale, bratele nu trebuie sa f1e tinute suspendate, planut de lucru sa fie la o distanta corelata cu vederea, scaunele sa aiba dimensiuni corespunzatoare, functionale .

La conceptia masinilor, utilajelor, se impune a fr cunoscute trasaturile si posibilitatile medii ale omului din punct de vedere aI fortei, perceptiei, reactiei si cornenzii. Experienta practica a permis formutarea principiilor economiei de miscari:

a)      miscarile mainilor si a bratelor sa fie simultane, ambele maini sa inceapa lucrul in acelasi timp, sa nu ramana inactive simultan, miscarile sa fie simetrice;

b)      consumul energetic sa fie minim, sa se solicite cat mai putin muschii. Sunt preferate miscarile continue in locul celor intrerupte;

c)      sa se foloseasca miscarile balistice in locul celor controlate;

d)      este necesar un ritm constant pentru efectuarea muncii;

e)      uneltele si materialele trebuie sa aiba un loc cat mai stabil, cat mai aproape in fata muncitorului;

f)        evacuarea produselor si deseurilor sa utilizeze sisteme cu ptan inclinat pentru folosirea gravitatiei;

g)      pozitia in timpul muncii trebuie sa fie confortabila;

h)      mai multe scule sa fie grupate in una singura;

i)        mainile sa fie degrevate de miscarile ce pot fi executate de picior;

j)        dimensiunea organelor de comanda sa fie astfel aleasa incat sa permita manevrarea lor fara schimbarea pozitiei executantului;

k)      pozitia coloanei vertebrale trebuie sa fie dreapta. Efortul ce poate fr depus depinde de timp si distanta.

Ritmu1 de munca

Activitatea omului, indiferent de natura sa, presupune un consum de energie (pentru metabolismul bazal, pentru digestie, asimilare, activitati extraprofesionale si pentru metabolismul din timpul activitatii). Regimul rational de munca include stabilirea timpului de lucru optim si momentul introducerii pauzelor (pauzele sunt stabilite in functie de concentrarea nervoasa). Intre orele 12 - 14 s-a observat o capacitate mai mica de munca.

La munca in schimburi exista dificultati de adaptare de Ia munca de zi la cea de noapte, iar la cea de noapte apare o oboseala suplimentara. Desi omul se adapteaza si la conditiile fizice si psihice grele, cu timpul aceste conditii determina cresterea numarului de erori in munca si inicsorarea productie

Factorii de ambianta

Temperatura - realizarea microclimatului corespunzator presupune pastrarea echilibrului termic intre organism si mediu. Cu cat sunt mai ridicate valorile temperaturii, cu atat mai mica trebuie sa fre umiditatea aerului. In lipsa confortului apar erori. Temperatura optima este de 20 grade Celsius. Peste 30 grade Celsius scade productivitatea cu 40%, sub 10 grade scade dexteritatea.

Iluminatul - ilurninatul necorespunzator este cauza a 20% din accidentele de munca; 20 - 90% din totalul informatiilor percepute care ajung la creier sunt de natura vizuala; 80% din activitati se desfasoara sub controlul privirii, de aceea este necesara o calitate optima a luminii. Nivelul de iluminare este determinat de specificul locului de munca. Pentru evitarea straluciri i se pot folosi rnai multe lampi cu intensitatea mai redusa, o alta pozitie a lor incat refiexia sa nu atinga ochii sau sa se utilizeze suprafete mate care ref1ecta lumina difuz. Nivelul de iluminare influenteaza productivitatea si oboseala.

Lumina florescenta duce la oboseala ochiului, mai ales in perioada urmatoare introducerii acestui sistem cle iluminare deoarece apoi are loc o adaptare.

Folosirea iluminatului natural este avantajosasa daca se asigura protectia impotriva caldurii soarelui. Distanta dintre doua cladiri trebuie sa fre dubla fata de inaltimea cladirii celei mai apropiate. Umbrele pot fr evitate prin dirijarea rationala a luminii.

Coloritul industrial - poate micsora oboseala. RoluI functional al culorii se manifesta prin utilizarea ei 1a colorarea peretilor, a plafonului, a pardoselii, a utilajului, a mobilierului. Dar culorile sunt calde sau reci, stimulative, iritante sau linistitoare, usoare sau grele. Unele culori determina modif1cari de ordin fiziologic (rosu influenteaza ritmul respiratiei si presiunea sangelui; galben metabolismul; portocaliu digestia; verde scade presiunea sangelui). In intreprinderi se folosesc si culori de identificare si semnalizare (stabilite de ISO):

- rosu - pericol imediat;

- galben - precautie;

- verde - siguranta;

Standardele prevad culori pentru inarcarea conductelor (STAS 8589' - 70), a recipientelor cu gaze sub presiune (STAS 5 1 89 - 60) si al izolatii1or (STAS 9192 - 70).

Lumina florescenta chimba nuantele. Este necesara scoaterea in relief a organelor de masini in miscare.

Influenta culorii a fost demonstrata la compania Ford unde peretii atelierelor erau zugraviti in cenusiu. Vopsiti intr-o culoare mai vie productia a inregistrat un spor de 20% fara efort suplimentar din partea ,nuncitorilor. In schimb absentele s-au diminuat simtitor.

AduItul este domic de nuante dulci, discrete. De exeinplu la unele companii cand s-au vopsit atelierele in culori mai vii, s-a constatat o crestere masiva a cazurilor de oboseala. Un sondaj facut in intreprinderi din New York arata ca exista o influenta a culorii asupra: iluminatului, productivitatii, absenteismului, oboselii.

Zgomotul - influenta lui asupra omului inseamna influenta asupra rezultatelor muncii. Nivelul admisibil al zgomotului are aspect igienic si tehnic. Masurile de combatere a zgomotului se iau inca din faza de proiectare. Se combat in primul rand zgomotele de la sursa(imbunatatirea echilibrarii, inlocuirea materialelor zgomotoase). Protectia colectiva se face cu panouri contra zgomotelor, care le absorb. Folosirea carcaselor micsoreaza zgomotul . Protectia individuala se face prin casti antifonice. Zgomotul are o actiune stresanta. E1 duce la modificari ireversibile asupra auzului si slabirea agerimii vederii. Sunetele imprevizibile afecteaza intr-o masura mai mare decat cele previzibile.

ZgomotuI influenteaza in special munca intelectuala dar undele sonore ifluenteaza si precizia de prelucrare a pieselor, avand impact asupra masinilor unelte deoarece vibreaza masina si piesa.

Muzica functionala - are o actiune psihologica (destindere) si fiziologica (ritmul circulatiei sangelui) dar poate distrage atentia. Ritmul muzicii trebuie sa coincida cu cel al muncii si sa tina seama de varsta, sex, grad de cultura, meserie. Sunt necesare emisiuni de scurta durata si discontinue (1 - 2 ore in 8 ore de lucru) care transmit muzica fara cuvinte.

Ca valori orientative s-a constatat ca omul are nevoie de urmatoarele conditii:

- volumul de aer minim 12 rn³/salariat. Aerul trebuie innoit de sase ori pe zi, viteza lui sa fie sub 15 m/min. iarna si 45 m/min. vara;

- umiditatea sa fie cuprinsa intre 75 - 85%;

- zgomotul sa fie sub 60 dB in birouri si 70 dB in ateliere. S-a constatat ca o reducere cu l 0 dB duce la cresterea productivitatii cu 15%;

- iluminatul trebuie sa fie de 150 - 259 Iucsi. Iluminatul optim duce la cresterea productivitatii cu 6%;

Productivitatea muncii

Activitatea umana din intreprindere are un caracter finalist, iar managerii orienteaza actiunea oamenilor nu numai in vederea realizarii productiei ci asigura realizarea ei in conditii de inalta eficienta.

Productivitatea este eficienta cu care se cheltuieste munca omeneasca.

unde, Q - cantitatea de produse obtinute;

T - cheltuiala de munca depusa;

Productivitatea exprima gradul de organizare a productiei si arata calitatea muncii depuse.

Productivitatea masurata 1a nivel individual este diferita de la om la om, din cauza gradului de calificare diferit si a1 instrumentelor tehnice utilizate.

CeI mai bine productivitatea individuala se exprima in unitati naturale (buc./ora). Dar pentru comparatie se poate exprima si in unitati monetare. Acestea insa pot introduce o deformare.

W = VIT

unde, V - valoarea productiei;

T - timpul mediu de munca

Productivitatea masurata la nivel de intreprindere se calculeaza tot pe muncitor. Productivitatea intreprinderii este in functie de ansamblul eforturilor necesare realizarii unei productii vandabile Ia clienti.

R

W=-

E

unde, R - cifra de afaceri (realizari);

E - numar de angajati (efort);

Schimbarile ce au loc azi in productie ii determina pe specialisti sa revizuiasca teoriile curente privind definitia Efortului. Abordand sistemic productivitatea, ea este obtinuta prin coordonarea coerenta a eforturilor tuturor factorilor de productie (umani, materiali, financiari) in vederea maximizarii rezultatelor.

Peter Drucker afirma ca elementele care determina eforturile sunt:

- energia tehnica (mecanica, electrica, termica) asigurata printr-un utilaj corespunzator, daca este cazul automatizat;

- energie intelectuala a oamenilor angajati in procesul de productie;

- energie manageriala care coordoneaza cele doua elemente anterioare;

Progresul unei intreprinderi se masoara mai cu seama prin progresul energiei intelectuale si manageriale investite in productie. Productivitatea devine astfel un concept complex in stare sa integreze corect toate __ eforturile depuse de oameni in actul de productie si sa exprime sensul si valoarea finala a acestor eforturi in functie de rezultatele efectiv obtinute.

Productivitatea masurata la nivel national reprezinta raportul dintre

V

W=-

P

unde: W - venitul national

P - populatie ocupata

Productivitatea ca si eficienta reprezinta raportul efectlefort. Dar intre ele sunt deosebiri. Productivitatea se calculeaza de regula numai in ramurile productive, pe cand eficienta se calculeaza ?n toate domeniile de activitate, inclusiv invatainantul, sanatatea, arta, cultura, administratia de stat. Eficienta caracterizeaza ansamblul de efecte (economice, sociale, culturale, politice, ecologice), in timp ce productivitatea vizeaza doar rezultatele economice. De aceea pentru a exprima eficienta la nivelul unei intreprinderi, sistemul de indicatori economici cuprinde pe Ianga productivitatea muncii si alti indicatori. De exemplu productivitatea este strans legata de calitate. Ea depinde doar de cresterea cantitatii de produse care il satisfac pe beneficiar.

Succesul afacerii implica cresterea productivitatii muncii. Prin aceasta:

- se mareste valoarea obtinuta in unitatea de timp;

- se reduce consumul de forta de munca (sau pot creste sarcinile de productie fara sa creasca numarul de muncitori);

Productivitatea depinde de un sistem de factori: naturali, umani, tehnici, economici, organizatorici, politici, psihologici.

Principalele cai de crestere a productivitatii sunt:

- promovarea progresului tehnico -stiintific;

- ridicarea gradului de calificare a fortei de munca;

- perfectionarea organizarii productiei si muncii;

- cointeresarea materiala;

Un studiu efectuat in SUA arata ca sursele cresterii productivitatii sunt: inovarea, organizarea, instruirea si cresterea numarului de comenzi

Promovarea progresului tehnic este influentata de automatizarea proceselor de productie, robotizarea unor activitati industriale, conducerea productiei cu calculatorul si proiectarea asistata de calculator.

Prin promovarea metodelor si tehnologiilor noi se reduce timpul de munca si timpul de productie in ansamblu, putand creste simultan productivitatea muncii.

O puternica influenta asupra productivitatii o are ridicarea nivelului calificarii profesionale. Volumul productiei este determinat de cantitatea de munca antrenata ?n procesul de productie. Dar forta de munca de care dispune societatea la un moment dat este limitata, astfel ca singura cale de sporire a productiei este cresterea productivitatii muncii. Personalul calificat foloseste si intretine mai bine masinile si utilajele, reduce timpul de executie a lucrarilor, imbunatateste calitatea produselor. Ridicarea calificarii si policalificarea permit muncitorului sa treaca dintr-un domeniu in altul, in raport cu necesitatile productiei.

Ca factor distinct dar si ca element al progresului tehnic, organizarea productiei si a muncii este o cale deosebit de eficienta pentru cresterea productivitatii muncii. Ea vizeaza utilizarea corespunzatoare a personalului muncitor indiferent de compartimentul in care lucreaza, imbunatatirea organizarii in fiecare compartiment si la nivelul intreprinderii, cresterea gradului de cooperare in productie, ridicarea nivelului de folosire a fondurilor fixe si a timpului de munca, imbunatatirea aprovizionarii cu materiale.

Pentru cresterea productivitatii trebuie sa se asigure o stransa corelare intre capacitatea utilajelor si normele de munca, luandu-se masuri pentru atingerea parametrilor tehnici, calitativi si economici prevazuti in documentatiile tehnice.

Biroul International al Muncii considera ca productivitatea este influentata de urmatorii factori:

1) Factori genera1i - clima, repartitia materiilor prime, politica fiscala si de credit, piata muncii, sistemul de informare tehnica;

2) Factori tehnici - gradul de utilizare a capacitatii de productie, calitatea materiei prime, ritmul aprovizionarii, amplasarea intreprinderii;

3) Factori umani -. relatiile dintre muncitori si conducere, conditiile de munca, structura fortei de munca, politica sindicatelor;

Compararea productivitatii pe plan international este o actiune utila dar dificila deoarece nu exista o definitie unanim acceptata a productivitatii si chiar in aceste cazuri nu exista o metodologie uniforma de calcul.

Dar sunt importante nu numai proportiile actuale ci si ritmurile de crestere a productivitatii. Se constata ca Japonia are un ritm anual de 51%, SUA de 4% iar UE de 3%. J. Naisbitt explica acest fapt prin accentul pus in SUA pe aspectele financiare si nu pe cele ale productiei.

Comparatiile in timp intre productivitati sau intre ritmul de crestere trebuie facute cu atentie si numai daca lucrurile sunt comparabile. De exemplu parea ca in SUA productivitatea in constructii a scazut in 20 de ani cu 20%. Dar initial in constructii predominau autostrazile, pe cand astazi predomina constructia de case. Si nu apartamentele din blocuri ci cele individuale care nu sunt standardizate.

O problema inca discutata este aceea a productivitatii muncii de cercetare. In SUA putine firme au o astfel de evidenta.