CONFLICTUL ORGANIZATIONAL

CONFLICTUL ORGANIZATIONAL

I. Definitie. Tipuri.

II. Surse de conflict organizational.

III. Consecinte ale conflictelor disfunctionale asupra organizatiei.

I. Definitie. Tipuri.

1. Definitie In literatura de specialitate, abordarea conflictului se regaseste in 2 viziuni:

a. Viziunea clasica - in care conflictul este descris defavorabil, ca o stare conflictuala aparuta intre 2 sau mai multe persoane din organizatie, obligate sa interactioneze ptr. realizarea unui obiectiv comun. Starea conflictuala este semnalata de faptul ca interesele partilor sunt diferite si cel mai adesea opuse.

Actiunile unei parti determina reactii negative componentilor partii adverse. Partile incapabile sa solutioneze conflictul se ataca si se critica reciproc.

In aceasta viziune clasica se considera ca geneza conflictului este reprezentata de disfunctionalitatile organizatiei, de incalcarea normelor, principiilor, regulilor, iar consumarea conflictelor este extrem de daunatoare si costisitoare ptr. organizatie.

b. Viziunea moderna - nuanteaza abordarea conflictului, considerandu-l drept o posibila forta constructiva. In acest sens, conflictul este definit drept starea tensionata, generata de interferenta dintre 2 sau mai multe probleme importante.

Consecinta schimbarii de viziune se reflecta in schimbarea de atitudine: nu orice conflict trebuie eliminat, ci numai conflictele care dezvolta forte negative si obstacole ptr. realizarea obiectivelor organizatiei. In fond, problema reala a conflictului, nu este aceea a impiedicarii aparitiei lui sau eliminarii in cazul in care s-a declansat, ci transformarea lui din forta distructiva in forta creatoare, care poate aduce avantaje organizatiei.

Deoarece cauzele conflictelor si formele de manifestare sunt multiple, managerul trebuie sa le cunoasca si sa adopte fata de fiecare, modalitatile adecvate de gestionare a lor.

2. Tipuri de conflicte

a. In functie de efectele pe care le au  asupra organizatiei:

a.1.        Conflict functional - manifestat ca o confruntare de idei intre persoane si grupuri, din care poate rezulta o multitudine de solutii ptr. cresterea performantelor organizatiei. Acest tip de conflict apare ca un factor de dinamizare si orientare a energiilor individuale.

a.2. Conflict disfunctional - orice confruntare intre persoane si grupuri, care impiedica realizarea obiectivelor organizatiei apare ca o forta negativa consumatoare de timp, resurse materiale si ca o forta de demobilizare, demotivare a angajatilor.

b. D.p.d.v al sferei de cuprindere:

b.1. Conflict interpersonal - dezvoltat intre 2 sau mai multe persoane, facand parte din acelasi grup sau din grupuri diferite.

b.2. Conflict intre grupuri formale sau informale - sunt foarte frecvente in organizatie

c. In functie de durata si modul de evolutie conflictele pot fi:

c.1. Spontane - sunt cele aparute brusc si declansate din cauze anterioare, aparitia si evolutia lor fiind greu de prevazut. De regula sunt de scurta durata si interpersonale.

c.2. Acute - generate de cauze cunoscute, cu durata redusa, dar cu manifestari interne. Sunt previzibile si, de aceea, posibilitatea de a le gestiona in conflictele functionale este sporita fata de conflictele spontane.

c.3. Cronice - provocate de cauze ascunse, greu de depistat, care tin de latura ascunsa a personalitatii. Evolutia acestora este lenta si cu durata indelungata. Gestionarea lor presupune strategii adecvate cauzelor grupului si personalitatilor care compun grupul.

II. Surse ale conflictelor organizationale.

In functie de sfera de cuprindere, sursele conflictelor pot fi diferentiate astfel:

1. Surse ale conflictelor interpersonale:

Diferente de personalitate, pregatire, capacitate de efort, dificultati de comunicare;

Diferente de caracter, comportament, stil de munca;

Comportamente dificile ale unor persoane. Ex.: hartuirea sexuala - care apare ca rezultat al preponderentei rolului sexual in comparatie cu rolul profesional, generand asteptari irelevante si nepotrivite fata de locul de munca.

2. Esalonarile exagerate-ierarhice - sunt cauze ale conflictelor dintre grupuri, datorita interdependentei dintre posturi, functii si compartimente ale organizatiei.

3. Diferentele de obiective dintre grupurile formale

4. Definirea ambigua, neclara a obiectivelor si a sarcinilor care decurg din acestea.

5. Diferente de perceptie in ceea ce priveste rolul si locul unor compartimente in cadrul organizatiei

III. Consecinte ale conflictului organizational. Se regasesc pe 2 planuri:

1. La nivel individual - consecintele sunt negative, concretizate in cresterea stresului organizational, demotivare, absenteism, parasirea locului de munca.

. La nivelul grupurilor conflictele pot conduce la efecte care se resimt pe 2 planuri:

a)In interiorul grupului - creste coeziunea membrilor grupului, creste gradul de conformare la norme, concentrarea cade asupra sarcinilor si obiectivelor de realizat, exista riscul aparitiei unui lider autoritar.

b)  Consecinte ale conflictelor intre grupuri, care sunt mai ales negative:

polarizarea parerilor, atitudinilor, comportamentelor;

inrautatirea comunicarii si a climatului general de munca.