Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane

Informatia contabila, element de referinta in evaluarea intreprinderii

management



+ Font mai mare | - Font mai mic



Informatia contabila, element de referinta in evaluarea intreprinderii

Calculul valorii unei afaceri nu are incidenta asupra inregistrarilor in contabilitate, totusi "imaginea fidela" pe care o ofera contabilitatea reprezinta un punct de referinta semnificativ, capital, pentru evaluator fie in aplicarea metodelor patrimoniale de evaluare a intreprinderii ori a celor de randament pentru faptul ca instrumentul contabil furnizeaza informatii despre realizarile economico-financiare dintr-o perioada de gestiune.



De aici rezulta necesitatea si utilitatea, pentru evaluator, a intelegerii si respectarii principiilor si regulilor contabile.

Directiva a IV-a a Uniunii Europene in sectiunea "Reguli de evaluare" precizeaza principiile de evaluare si inscriere in conturile anuale a elementelor din patrimoniul unei intreprinderi. In conformitate cu aceste prevederi, evaluarea posturilor care compun conturile anuale se realizeaza astfel:

societatea se considera ca fiind in exploatare, deci in continua activitate;

modalitatile de evaluare nu pot fi modificate de la un exercitiu la altul;

principiul prudentei trebuie aplicat in orice situatie;

cheltuielile si veniturile exercitiului la care se refera conturile vor fi luate in calcul indiferent de data platii sau data incasarii acestora;

elementele componente ale posturilor de activ si pasiv se evalueaza separat;

bilantul de deschidere a unui exercitiu financiar contabil trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere a exercitiului precedent.

La baza evaluarii intreprinderii, a elementelor sale patrimoniale, stau doua criterii: valoarea de utilitate si timpul.

Valoarea de utilitate are in vedere faptul ca valoarea trebuie sa reprezinte costul aducerii in patrimoniu a unui bun sau echivalentul a ceea ce s-ar obtine daca bunul ar fi vandut pe piata.

Al doilea principiu are in vedere pozitionarea in timp a momentului evaluarii: trecut, prezent, viitor.

Potrivit prevederilor art. 7 si art. 9 din Legea contabilitatii[1] si OMFP 1752 din 15 noiembrie 2005 se stabilesc urmatoarele reguli de inregistrare si evaluare contabila:

Elementele patrimoniale in situatiile financiare anuale se evalueaza, in general, pe baza principiului costului de productie sau al costului de achizitie si se face tinand cont de urmatoarele momente:

Evaluarea la data intrarii in entitate. La data intrarii in entitate, bunurile se evalueaza si se inregistreza in contabilitate la valoarea de intrare, care se stabileste astfel:

a)          la cost de achizitie pentru bunurile procurate cu titlul oneros. Costul de achizitie al bunurilor cuprinde pretul de cumparare , taxele de import, si alte taxe(cu exceptia acelora pe care persoana juridica le poate recupera de la autoritatile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare si alte cheltuieli ce pot fi atribuite direct achizitiei bunurilor respective. Reducerile comerciale acordate de furnizor nu fac parte din costul de achizitie;

b)          la cost de productie pentru bunurile produse in entitate. Costul de productie al unui bun cuprinde costul de achizitie a materiilor prime si materialelor consumabile si cheltuielilor de productie direct atribuibile produsului.

Costul de productie sau de prelucrare a al stocurilor precum si costul e productie al imobilizarilor cuprind cheltuielile directe aferente productiei si anume: materiale directe, energie consumata in scopuri tehnologice, manopera directa, si alte cheltuieli directe cat si cota cheltuielilor indirecte da productie alocata in mod rational. In costul de productie poate fi inclusa o proportie rezonabila din cheltuielile indirecte atribuite produsului, in masura in care aceste sunt legate de perioada de productie. Exista costuri care nu trebuie incluse in costul stocurilor, sunt doar recunoscute drept cheltuieli ale perioadei in care au aparut, precum: pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de productie inregistrate peste limitele normal admise; cheltuielile de depozitare , cu exceptia situatiilor in care aceste costuri sunt necesare in procesul de productie, anterior trecerii intr-o noua faza de fabricatie; cheltuielile generale de administratie care nu participa la aducerea stocurilor in forma si locul final; costurile de desfacere.

Dobanda la capitalul imprumutat pentru finantarea productiei, achizitiei sau constructiei de active cu ciclu lung de fabricatie se poate include in costul de productie in masura in care este legata de perioada de productie, dar trebuie prezentata in notele explicative ;

c)      la valoarea de aport , stabilita in urma evaluarii, pentru bunurile reprezentand aport la capitalul social;

d)          la valoarea justa , pentru bunurile obtinute cu titlul gratuit. Prin valoare justa se intelege suma pentru care activul ar putea fi schimbat de bunavoie intre parti aflate in cunostinta de cauza in cadrul unei tranzactii cu pretul determinat obiectiv.

Evaluarea cu ocazia inventarierii. Evaluarea elementelor de activ si pasiv cu ocazia inventarierii se face potrivit reglementarilor si normelor emise de Ministerul Finantelor Publice.

Evaluarea la incheierea exercitiului financiar. La inchiderea exercitiului financiar elementele de activ si pasiv de natura datoriilor se evalueaza si se reflecta in situatiile financiare anuale la valoarea de intrare pusa de acord cu rezultatele inventarierii. In acest scop , valoarea de intrare se compara cu valoarea stabilita pe baza inventarierii, ce poarta si denumirea de valoare de inventar, caz in care trebuie avute in vedere urmatoarele:

a) pentru elementele de activ, diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar si valoarea contabila neta a acestora se inregistreaza in contabilitate pe seama unei amortizari suplimentare in cazul activelor amortizabile pentru care deprecierea este ireversibila sau se efectueaza o ajustare pentru depreciere sau pierdere de valoare , atunci cand deprecierea este reversibila. Prin valoare contabila neta se intelege valoarea de intrare mai putin amortizarea si ajustarile pentru depreciere sau pierdere de valoare

Valorile mobiliare la termen scurt admise la tranzactionare pe o piata reglementata se evalueaza la valoarea de cotatie din ultima zi de tranzactionare la costul istoric mia putin eventualele ajustari pentru pierdere de valoare. Valorile mobiliare pe termen lung se evalueaza la costul istoric mai putin eventualele ajustari pentru pierdere de valoare.

b) pentru elementele de pasiv e natura datoriilor diferentele constatate in plus dintre valoarea de inventar si valoarea de intrare as elementelor de pasiv de natura datoriilor se inregistreaza in contabilitate pe seama elementelor corespunzatoare de datorii;

c) elementele monetare exprimate in valuta (disponibilitati si alte elemente cum sunt acreditivele si depozitele bancare,creantele si datoriile in valuta)trebuie evaluate si raportate folosindu-se cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei valabil la data incheierii exercitiului financiar. Diferentele,favorabile sau nefavorabile, intre cursul de la data inregistrarii creantelor si datoriilor in valuta sau cursul la care au fost raportate in situatiile financiare anterioare si cursul de schimb de la data incheierii exercitiului financiar , se inregistreaza , dupa caz, la venituri sau cheltuieli financiare;

d) elementele nemonetare achizitionate cu plata in valuta si inregistrate la cost istoric(imobilizari, stocuri)trebuie raportate folosind cursul de schimb de la data efectuarii tranzactiei; elementele nemonetare achizitionate cu plata in valuta si inregistrate la valoarea justa trebuie raportate folosind cursul de schimb existent la data determinarii valorilor respective;

e)pentru creantele si datoriile , exprimate in lei, a caror decontare se face in functie de cursul valutar, eventualele diferente, favorabile sau ne favorabile, care rezulta din evaluarea lor se inregistreaza , dupa caz, la venituri sau cheltuieli financiare.

Evaluarea la data iesirii din entitate. La data iesirii din entitate sau la darea in consum bunurile se evalueaza si se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.

In activitatea de evaluare trebuie sa se tina seama si de evenimentele care apar dupa data bilantului si care pot furniza informatii suplimentare referitoare la perioada raportata fata de cele cunoscute la data bilantului. Evenimentele ulterioare datei bilantului sunt acele evenimente , favorabile sau nefavorabile, care apar intre data intocmirii bilantului si data la care situatiile financiare sunt autorizate pentru publicare.

Pot exista mai multe situatii:

1) entitatile obtin informatii suplimentare fata de cele existente la data bilantului pentru evenimente care avusese deja loc la data bilantului, Daca informatiile suplimentare conduc la necesitatea inregistrarii in contabilitate a unor venituri sau cheltuieli , pentru respectarea principiului imaginii fidele, aceste operatii trebuie inregistrate.

2) entitatile obtin informatii pentru evenimente petrecute ulterior datei situatiilor financiare dar a caror prezentare este necesara utilizatorilor de informatii, caz in care informatiile respective se prezinta in notele explicative, fara a se efectua inregistrari in contabilitate precum: rezolvarea unui litigiu ulterior datei bilantului impune ajustarea unui provizion deja recunoscut sau recunoasterea unui nou provizion; insolventa unui client, inregistrata ulterior datei bilantului, confirma va la data bilantului exista o pierdere aferenta unei creante comerciale si , in consecinta, entitatea trebuie sa ajusteze valoarea contabila a creantei comerciale.

In activitatea de evaluarea pot aparea sau apar diverse situatii.

Sunt cazuri cand unele elemente patrimoniale sunt sub sau supraevaluate sub aspect contabil in momentul efectuarii evaluarii intreprinderii ca urmare a neinregistrarii in contabilitate a diferentelor in plus dintre valoarea de inventar si valoarea de intrare pentru elementele de activ si/sau a diferentelor in minus pentru elementele de pasiv.

La evaluarea elementelor patrimoniale este necesar sa se aiba in vedere si alte elemente precum: dinamica raporturilor de schimb a monedei nationale, evolutia inflatiei, situatia concreta in care se afla starea functionala a intreprinderii. Referitor la ultimul aspect in Romania dupa 1990 sunt frecvente cazuri cand o firma si-a schimbat profilul de activitate.

Prin urmare, in activitatea de evaluare este necesar sa se aduca in unele situatii corectii elementelor patrimoniale. Aceste corectii trebuie realizate in raport cu valoarea patrimoniala la acea data a fiecarui element, de capacitatea potentiala de a genera si produce profit.

Un alt aspect ce trebuie avut in vedere si respectat de evaluatori in ce priveste latura contabila este cel privind respectarea principiilor contabile dar si al raportului fiscalitate-contabilitate.



Ministerul Finantelor, Sistemul contabil al agentilor economici, Editura Economica, Bucuresti. 1993, p. 20.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1543
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved