Capacitatea de munca - Oboseala si surmenajul

Capacitatea de munca

Reprezinta posibilitatea organismului de a mentine intensitatea efortului timp cat mai indelungat fara a afecta cantitatea si calitatea serviciului prestat si fara a influenta negativ starea de sanatate.

In cazul prestarii unei activitati profesionale nu apelam la intreaga disponibilitate a capacitatii de munca. Lemann a descris cele 4 compartimente-functionale, oferind astfel posibilitatea ameliorarii potentialului de performare profesionala

40 % din capacitatea de munca e folosita in activitati stereotipice neprofesionale;

% e folosita in activitatea profesionala curenta;

reprezinta capacitatea de munca de rezerva in situatii obisnuite; apelam la ea cand e necesar sa crestem randamentul muncii dpdv cantitativ sau calitativ;

reprezinta capacitatea de interventie in situatii de urgenta, extreme (evitarea unui accident

Factorii care conditioneaza capacitatea de munca actioneaza in dublu sens pozitiv sau negativ. Se impart in 3 categorii.

I. Factori ce apartin organismului uman

II. Factori ce apartin conditiilor de munca

III. Factori socio-economici

Factorii ce apartin organismului uman Exista 2 categorii:

Factori care cresc capacitatea de munca: exercitiul antrenamentul, starea de sanatate, motivatia.

Factori care scad capacitatea de munca: lipsa de exercitiu, starea de boala, oboseala.

Exercitiul - o posibilitate a organelor de a creste capacitatea de munca prin repetarea timp indelungat a unei activitati indelungate → calitatea de exersat; ex. scrisul, pilitul, strunjitul. Cresterea capacitatii de munca se realizeaza prin efectuarea exercitiilor intr-o anumita ordine, cu o anumita intensitate.

Antrenamentul - posibilitatea organismului de a creste capacitatea de munca prin repetarea timp indelungat a unei activitati complexe → calitatea de antrenat. Se realizeaza o coordonare intre aparatul cardio-vascular, respirator, locomotor, modificari structurale si functionale ale componentelor participante la efort.

Factorii care depind de conditiile de munca

factorii fiziologici (organizarea muncii) - regim de munca adecvat, organi procesului de munca: eliminarea miscarilor inutile, a contractiilor musculare statice, automatizarea si mecanizarea, asigurarea unei ritmicitati in munca;

factorii igienici - microclimat si iluminat optime, zgomot, toxicele sub limitele admise;

factori ergonomie (relatiile om-masina) - postura, gestualitatea;

factori psiho-sociali - relatiile dintre colegi, sefi si subalterni.

Factorii socio-economici - conditiile de transport, distanta de la domiciliu la locul de munca, conditiile de locuit, de alimentatie, remuneratia, anumite vicii.

Structura si evolutia capacitatii de munca

Evoutia este in functie de modalitatile in care componentele sale (cinetica, senzoriala, metabolica, de coordonare) participa Ia formarea stereotipului dinamic mai ales in activitatile cu caracter repetitiv

Stereotip dinamic - operatiile de munca se desfasoara intr-o ordine, ritm si intensitate Antrenamentul si exercitiul reprezinta factori de conditionate ai stereotipului dinamic.

Evolutia capacitatii de munca:

evolutia circadiana - existe momente de maxima (intre orele 9 - 11 si 7-19) si minima reactivitate (intre orele 7- 8 si 2 - 3);

evolutia saptamanala - capacitatea de munca e mai scazuta in zilele de luni si vineri si e mai crescuta in zilele de miercuri si joi.

Aprecierea cannritatiIde munca se realizeaza prin:

probe cardio-vasculare - proba Teslenko, Campton, Brooha, EKG;

teste biologice: nivelul acidului lactic, glicemiei, EEG, EMG;

aprecierea functiilor cognitive (atentia, memoria, functia de sinteza).

Se compara valorile acestor teste cu valorile normale admise. Aceste teste se fac pe parcursul unui schimb de lucru de cel putin 3 ori (la inceput, mijloc, sfarsit). In urma aprecierii capacitatii de munca se elaboreaza un diagnostic de aptitudine care prezinta 4 aspecte: apt, apt conditionat, inapt temporar si inapt.

Masuri profilactice de crestere a capacitatii de munca:

selectia si orientarea profesionala,

examenul medical la angajare,

examen medical pe parcurs,

controlul medical periodic,

cunoasterea conditiilor de munca,

depistarea si promovarea factorilor de conditionare pozitiva a capacitatii de munca.

Oboseala si surmenajul

Oboseala - fenomen fiziologia ciclic, reversibil, care apare ca urmare a efectuarii unei actiuni solicitante sau acumularii unor agresiuni minore asupra structurilor ce participa la activitate sau a mediului de munca. reversibila deoarece ea poate sa dispara partial prin pauze sau total prin odihna de noapte.

Manifestari: moleseala, lipsa de initiativa, lipsa dorintei de a continua activitatea, imposibilitatea mentinerii concentratiei → incetarea activitatii. Daca se continua activitatea → manifestari senzitivo-senzoriale, asteno-vegatative, (tahicardie, transpiratii), tulburari de comportament, creste riscul aparitiei erorilor precum si riscul de accidentare.

Clasificare: in functie de componentele ce participa la actiune: oboseala Fizica, senzoriala si mentala.

Oboseala fizica - apare in actiuni solicitante osteo-musculo-articulare. Se caracterizeaza prin scaderea fortei de contractie musculara si a timpului de concentrare. Apare ca urmare a scaderii ratei de sinteza a ATP-ului prin procese aerobe din CP sau glucoza si anaerobe - glucoza - AG - ac. lactic → intarziindu-se astfel refacerea compusului macroergic. Activitatile statice sunt aproximativ Ia fel de obositoare ca si cele dinamice.

Oboseala senzoriala - poate fi vizuala, auditiva, kinestezica.

Oboseala vizuala poate fi de tip central - oboseala retiniana (cand e alterara sensibilitatea la stralucire), oboseala musculara (prin solicitarea mm. extrinseci, ciliari si ridicatori ai pleoapelor → tulburari de acomodare. convergenta; poate aparea si o desincronizare oculomotorie).

Oboseala auditiva apare cand nivelul zgomotelor depaseste 87 dB (limita maxima admisa). Ca urmare a depasirii limitei creste pragul de perceptie auditiva si apare o pierdere auditiva temporara (fenomen reversibil).

Oboseala kinestezica apare in actiuni fine prin stimularea receptorilor de la nivelul tendoanelor si articulatiilor → afectari la nivelul motoneuronilor → afectarea miscarilor fine si coordonate.

Oboseala mentala - apare prin solicitarea unor structuri cerebrale (mai ales la nivelul inferior al TC si hipotalamusului mijlociu) → fenomen de inhibitie si tendinta organismului catre somn. iradierea inhibitiei catre structurile corticale in care sunt localizate functiile constiente modifica reactivitatea SNC (activitatea electrica - pe EEG apar modificari ale undelor si , modificari de comportament; se instaleaza tendinta spre procese de recuperare - conversie trofotropa. SRAA are tendinta de a mentine vigilenta prin legaturi aferente si eferente. Prin stimularea SRAA organismul are tendinta catre aemitate - conversie ergotropa De studiul oboselii mentale s-a ocupat J. Grandjeane.

Surmenajul - stare patologica rezultata prin acumularea fenomenelor de oboseala. Este ireversibila si nerecuperabila prin somn. Se manifesta prin fenomene de oboseala + fenomene psihice, tulburari de somn, fenomene respiratorii, cardiace pana la stari nevrotice / psihotice → scade mult capacitatea de munca, creste frecventa erorilor, rebuturilor, creste riscul de accidentare.

Aprecierea starii de oboseala se face prin:

teste cardio-vasculare,

timpul de reactie la stimuli optici sau acustici,

intensitatea reactiei motorii,

coodonarea neuro-motorie,

frecventa critica de fuziunea critica de fuziune a imaginilor luminoase,

autoevaluarea oboselii.

Tratament - regim de munca si viata adecvat, somn odihnitor cantitativ si calitativ, practicarea sportului, vitamine, K, Ca. Mg. in caz de surmenaj tratamentul se face in statiuni balneoclimaterice.

Profilaxia

selectia si orientarea profesionala corecta,

organizarea fiziologica a proceselor de munca,

normalizarea conditiilor de munca,

supravegherea medicala activa a salariatilor,

diagnosticarea factorilor de conditionare negativa a capacitatii de munca si promovarea celor pozitivi,

stabilirea prioritatilor,

educatie sanitara,

combaterea monotoniei.

Ergonomia - stiinta multidisciplinara ce studiaza relatia din cadrul sistemului om-masina-cadru de munca in scopul gasirii unormetode de imbunatatire a conditiilor de munca a.i. munca sa se desfasoare fara risc pentru sanatate. Se aplica in toate domeniile de munca. Are legi proprii de dezvoltare. Urmareste adaptarea muncii la posibilitatile omului.

Etapele dezvoltarii ergonomice:

optimizarea relatiilor din sistemul om-masina,

optimizarea relatiilor din sistemul om-masina-mediu de munca,

optimizarea relatiilor din sistemul om-masina-mediu de munca-mediu de viata.

Clasificare dupa momentul aplicarii: ergonomie proiectiva si corectiva.

Ergonomia proiectiva (de conceptie) - se aplica in faza de conceptie, de proiectare sau reconstructie a sectiilor, atelierelor, intreprinderilor etc. Este cea mai usor de aplicat, cea mai ieftina si cea mai eficienta.

Ergonomia corectiva se aplica sistemelor deja construite. dificil de aplicat si presupune costuri mari.

Domenii de aplicare:

domeniul muncitor - tablou de comanda,

domeniul muncitor - scaun,

domeniul muncitor - zgomot / iluminat / pozitie de munca

Cercetarea ergonomiei - se face analiza ergonomica a locului de munca cu depistarea factorilor de solicitare de la locul de munca si propunerea unor masuri de indepartare ale acestora.

Etape

cunoasterea factorilor economici, psihologici de la locul de munca,

realizarea masurilor ergonomice,

cunoasterea acelorasi factori dupa realizarea masurilor edgonomice.

Eficienta masurilor ergonomice

scad solicitarile umanismului, deci si riscul de imbolnavire si creste randamentul,

scad solicitarile, riscurile imbolnavire, dar nu modifica randamentul,

solicitarile raman neschimbate, dar creste randamentul.

Consecintele neaplicarii masurilor ergonomice

biologice: creste incidenta BP, a imbolnavirilor generale, creste nr. de accidente in munca

economice: creste nr. rebuturilor, scade productivitatea, remuneratia,

psihologice: creste fluctuatia in munca, absenteismul.

PATOLOGIE PROFESIONALA

BP - afectiuni ce apar ca urmare a exercitarii unei meserii, produse de factori fizici, chimici sau biologici specifici locului de munca sau prin solicitarea unor organe, aparate, sisteme in timpul activitatii profesionale.

Etiologie

factori principali / determinanti (ex. zgomot → surditate),

factori secundari (favorizanti) care apartin organismului uman si mediului de munca.

Diagnosticul BP - exista 3 criterii obligatorii pt. diagnosticul de BP.

1. Stabilirea expunerii profesionale - prin metode subiective (anamneza) si obiective.

1.a) Anamneza profesionala

profesia (meseria),

calificarea (modalitatea de obtinere a calificarii),

vechimea in munca, la locul de munca actual,

ruta profesionala,

procesul tehnologic,

operatii de munca realizate de el facute, de alti muncitori,

noxe degajate,

caracteristicile arhitecturale ale locului de munca,

mijloace de protectie colectiva si individuala,

dotari social-sanitare,

ni elul noxelor profesionale,

examenul medical la angajare,

schimbarea locului de munca,

pensionari pe caz de boala.

1.b) Metode obiective - acte sau carnetul de munca: determinarea factorului de risc profesional.

2. Tabloul clinic: motivele internarii, istoric, anamneza neprofesionala, examen obiectiv.

3. Explorari de laborator si paraclinice sunt de 2 categorii:

3.a) indicatori de expunere: toxici sau metabolici in umorile organjsmului (ex. Pb in sange sau urina, prezenta fenolului pentru toxicele -NO₂ si -NH₂, derivati sau a HCN pentru tiocianati);

3.b) indicatori de efect biologic

efecte induse de toxic in organism,

indicatori hernatologici: Pb - aemie, hematii cu granulatii bazofile -NO₂ si -NH₂, derivati - corpusculii Heinz,

indicatori biochimici - Pb cresc acidul α NH₂ levulinic si coproporfinnele,

indicatori enzimatic - Pb - inhibarea ALA-dehidrazei;

HCN - inhibarea citocromoxidazei,

indicatori radiologici la trepidatii apar moditicari osoase, la fel la femei; modificari pulmonare in pneumoconioze,

modificari functionale ale unor aparate, sisteme, analizatori determinate prin audiometrie, probe functionale respiratorii MG. In cazul expunerii profesionale la : zgomot, pulberi silicogene, sulfura de C.

Erori de diagnostic

prin sub / supraevaluare,

superficialitate in examinarea clinica a bolnavului,

erori in recoltarea si interpretarea probelor de laborator.

Tratamentul BP

a) etiologic:

intreruperea contactului cu noxele profesionale (in functie de calea de patrundere a noxei in organism: pe cale respiratorie - se scoate bolnavul din mediu; pe cale digestiva - provocarea de varsaturi sau administrarea de purgative saline; pe cale cutanata - indepartarea hainelor, spalare, pansare; in bolile cronice - spitalizare),

administrarea de substante chelatoare ce elimina toxicul din organism (Pb - Edetamin. Hg - Cuprenil (penicilamina) sau de antidoturi (atropina pentru pesticide organofosforice).

b) patogenic → se intervine in mecanismul de producere al bolii: ex. intoxicatia cu CO oxigenoterapie; Pb. Hg - vitaminoterapie; pesticide organofosforice - reactivatori de colinesteraza

c) simptomatic → sunt combatute simptomele.

In (BP grave) (cu soc, manifestari cardio-respiratorii). Tratamentul se face concomitent luand in considerare manifestarile asociate.