Sistemul bancar japonez

Sistemul bancar japonez

In Japonia sunt trei mari categorii de institutii financiare: banca centrala, institutii financiare private si institutii financiare guvernamentale.

Banca Japoniei a fost infiintata in octombrie 1882, ca banca centrala. Atributele bancii centrale sunt asemanatoare celor similare din alte tari. Ca banca guvernamentala, Banca Japoniei, detine depozite si imprumuta pentru guvern, iar prin diverse legi si ordonante are incredintate la nivel national operatiunile de trezorerie, obligatiuni guvernamentale si operatiunile valutare.

Institutiile financiare private cuprind bancile comerciale obisnuite, institutiile financiare specializate si aite institutii financiare.

Bancile comerciale joaca un rol important in sectorul financiar particular, pentru finantari pe termen scurt, mijlociu si lung, in moneda nationala si valute, depozite, transferuri bancare etc.. Exista trei tipuri de banci comerciale obisnuite si anume: banci city, banci regionale I si II si banci straine.

Bancile straine joaca un rol important in economie, asigurand 20% din necesitatile de creditare ale corporatiilor din sectorul particular. Bancile regionale 1 sunt amplasate in orasele principale si efectueaza operatiuni pentru organizatiile locale guvernamentale si intreprinzatorii locali. Bancile regionale II au dimensiuni mai mici decat bancile regionale traditionale si deservesc companii mici si particulari din tara. Bancile straine isi desfasoara activitatea in conformitate cu legea bancara si cu statutul de banci autorizate in tranzactii internationale.

Din grupa institutiilor financiare specializate fac parte: Banca Tokio, singura banca din Japonia specializata in tranzactii valutare; institutii financiare pentru creditare pe termen lung; banci specializate in finantarea intreprinderilor mici si mijlocii; societati financiare pentru agricultura, silvicultura si piscicultura.

in categoria 'alte institutii financiare' sunt incluse companiile de asigurari si reasigurari, precum si companii de intermediere a valorilor mobiliare.

Institutiile financiare guvernamentale cuprind bancile si corporatiile financiare, banca postei si alte institutii guvernamentale.

O caracteristica esentiala a sistemului bancar japonez este aceea ca institutiile care asigura fondurile nu coincid cu cele care imprumuta. Majoritatea fondurilor sunt asigurate de sistemul de economii si sistemul de asigurare a pensiilor salariatilor. Fondurile acestora sunt incredintate unui birou special din Ministerul de Finante, care administreaza fondurile mutuale si care le imprumuta institutiilor financiare guvernamentale.

in cele ce urmeaza ne vom opri asupra sistemului bancilor comerciale, sistem pe care literatura de specialitate il considera pilonul sistemului bancar japonez. Vom analiza in continuare evolutia bancilor japoneze punand accentul pe perioada anilor '90 cand sistemul financiar-bancar japonez a inregistrat cea mai mare crestere, dupa care, urmare a schimbarilor determinate de evolutia economiei japoneze, vom constata declinul acestui sistem.

Din analiza datelor prezentate constatam ca in perioada 1985-1990, perioada de maxima ascensiune a economiei japoneze si, firesc, a. sistemului bancar, numarul bancilor comerciale aproape s-a dublat iar reteaua bancara a crescut cu peste 5.000 de sucursale. in acest context, si numarul salariatilor a crescut continuu.

Volumul operatiunilor, reflectate in bilant, aproape s-a dublat, inregistrand in 1989 fata de 1.985 o crestere de peste 95%, urmand ca in urmatorii cinci ani, pe fundalul crizei japoneze, sa inregistreze o scadere, fata de anul 1989 de aproape 10%.

Desi s-au inregistrat scaderi ale activitatii bancare, in conditii de criza volumul creditelor in total activ a continuat sa creasca permanent de la 53,7% in anul de varf -1989 la 65,62% in anul 1994. Compensarea s-a facut cu descresterea depozitelor interbancare'⁰ in total activ, de la 16,14% in i 989 la. 9,86% in

Si in cadrul sistemului bancilor comerciale japoneze se manifesta tendinta de capitalizare, capitalul si rezervele bancilor comerciale crescand de la 2,34% in total pasiv, in anul 1985 la 2,97% in 1989, ajungand la 3,75% in anul 1994. Resursele au fost procurate in cea mai mare parte a lor prin apelarea ia depozitele nebancare^[1] si intr-o foarte mica masura prin emisiunea de obligatiuni.

Daca in anii '90 bancile japoneze dominau topurile bancare, astazi, prezenta lor in. randul primelor banci mondiale este destul de firava, deoarece incepand cu anu! 1992 conjunctura economica japoneza este marcata de o semistagnare. Cresterea produsului intern brut in ritm anual de 4,1% in anii '80, a scazut la 1,3% dupa 1993²². Toate acestea in conditiile in care cheltuielile curente ale populatiei scad continuu si vanzarile cu amanuntul se diminueaza considerabil. Firmele japoneze, confruntate cu o concurenta acerba, concomitent cu deprecierea monedelor asiatice si restrangerea pietelor asiatice, tind sa-si micsoreze costurile, inasprind conditiile oferite furnizorilor lor.

in timp ce in perioada 1980-1988 Japonia inregistra o crestere a capitalizarii pe pietele financiare de la la 44%>, marcand astfel cea mai mare acumulare de avutie pe plan mondial, in anul Bursa Japoneza detinea doar 16,5% din capitalizarea mondiala.