Conceptele de strategie, management strategic si politica a organizatiei

Strategia desemneaza ansamblul obiectivelor majore ale firmei pe termen lung, principalele modalitati de realizare, impreuna cu resursele alocate, in vederea obtinerii avantajului competitiv potrivit misiunii organizatiei.

Din aceasta definitie a strategiei rezulta trasaturile sale definitorii, astfel:

a.      intotdeauna strategia are in vedere, in mod explicit si implicit,

realizarea unor scopuri bine precizate, specificate sub forma de misiune si obiective. Obiectivele reprezinta fundamentul motivational si actional al strategiei, calitatea lor fiind determinata pentru performantele viitoare ale organizatiei.

b.       strategia vizeaza perioade viitoare din viata firmei, cel mai adesea

3-5 ani. De aici si gradul ridicat de risc si incertitudine ce-i este asociat, cu toata gama consecintelor in procesul operationalizarii.

c.       continutul strategiei se rezuma la elemente esentiale,

d.      concentrandu-se asupra evolutiilor majore ale firmei, indiferent ca acestea reprezinta sau nu schimbari fata de perioada anterioara. Fireste, cel mai adesea , prin strategie se prevad mutatii tehnologice, financiare, manageriale etc. de natura sa asigure supravietuirea si dezvoltarea firmei.

e. strategia se bazeaza pe abordarea corelativa a organizatiei si

mediului in care isi desfasoara activitatea. Prevederile strategiei au in vedere, in buna masura, realizarea unei interfete cat mai eficace intre firma si mediu, reflectata in performantele organizatiei.

e.       la baza abordarii strategiei se afla principiul echifinalitatii

Potrivit acestuia, exista mai multe modalitati sau combinatii de resurse si actiuni, prin care se poate asigura atingerea unui anumit obiectiv. In consecinta, atat in elaborarea cat si in implementarea strategiei, nu trebuie absolutizata o singura combinatie. In functie de variabilele endogene si exogene implicate, se poate folosi una din mai multele combinatii eficace, prin care se realizeaza avantajul competitiv.

f.        strategia este un rezultat al negocierii explicite sau implicite a

stakeholderilor. Se recomanda o negociere distributiva, bazata pe descoperirea de multidimensiuni, care sa nu fie complet opuse. Ca urmare, se abandoneaza negocierea de tip castig - pierdere, generatoare de conflicte latente sau deschise, si se trece la negocierea de tip castig - castig in care ambele parti implicate castiga cate ceva. Pe aceasta baza se faciliteaza armonizarea intereselor partilor implicate, favorizand dezvoltarea unei culturi si a unui sistem relational, propice obtinerii de performante ridicate pe termen lung.

g.      in firmele contemporane, chiar si in cele de mici dimensiuni, strategia

are de regula un caracter formalizat, imbracand forma unui plan Frecvent, acesta este un "business plan", mai ales in intreprinderile mici. In schimb, in marile corporatii, strategiile au de regula forma unor planuri sau programe pe termen lung, ale caror componente, proceduri si mecanisme de elaborare si implementare sunt bine precizate. O atare abordare este - asa cum subliniau Peters si Waterman in best-sellerul "In Search of Excellence" - definitorie pentru companiile din SUA, cum ar fi IBM, General Motors etc.

Managementul strategic este definit ca un set de decizii si actiuni concretizate in formularea si implementarea de planuri, proiectate pentru a realiza obiectivele organizatiei.

In mod concret, prin management strategic se are in vedere intreg managementul firmei bazat pe strategie.

Deci, se refera in fapt, la managementul stiintific al firmei care, intotdeauna este fundamentat pe strategie. Accentuam asupra acestei diferente, deoarece nu rare ori se pun sub semnul egalitatii strategia si managementul strategic, ceea ce genereaza confuzii in practica manageriala a firmelor.

Exercitarea managementului strategic in cadrul firmei produce adevarate mutatii in climatul si mecanismele functionarii acesteia, care au efecte benefice asupra performantelor si competitivitatii ei.

Analize temeinice efectuate pe diferite planuri, masuri si conditii economico-financiare, au pus in evidenta urmatoarele avantaje ale practicii managementului strategic:

-asigura unitatea de conceptie si de actiune la toate nivelurile ierarhice din cadrul firmei;

-constituie forma de conducere cea mai bine adaptata pentru anticiparea problemelor viitoare pe care le va avea firma, a oportunitatilor si amenintarilor cu care se va confrunta, in conditiile in care in numeroase domenii de afaceri viteza schimbarilor se accelereaza continuu;

-asigura cadrul necesar implicarii puternice a tuturor managerilor in firma, incepand de la nivelul cel mai de jos pana la managerii de varf, in actiunile de concepere, stabilire si aplicare a strategiei de ansamblu a firmei;

-asigura imbunatatirea semnificativa a rezultatelor economico-financiare ale firmei, dezvoltarea rapida si consolidarea pozitiei acesteia pe piata, cresterea apreciabila a competitivitatii ei.

Strategiile servesc drept fundament pentru elaborarea politicilor sau tacticilor de catre intreprinderi.

In esenta, politica firmei cuprinde un set de obiective pe termen mediu, ce se refera fie la ansamblul activitatilor, fie la componente majore ale acesteia, impreuna cu volumul si structura resurselor disponibile, actiunile majore de intreprins, principalii responsabili si executanti, sursele de finantare, termenele finale si intermediare, indicatorii de eficienta globali si partiali.

Din cele prezentate, rezulta ca politicile firmei se deosebesc de strategiile acesteia prin :

a)      orizont mai redus, intrucat se refera la perioade de 0.5-2 ani, de regula, 1 an;

b)      grad de detaliere mai pronuntat, cuprinzand asa cum s-a mentionat, numeroase elemente suplimentare, in special cu caracter operational.

Politicile se concretizeaza, de obicei, in programul sau planul anual al

intreprinderii si/sau in programe speciale pe anumite domenii - comercial, tehnic, financiar, personal, marketing, reparatii etc. - prevazute pe orizonturi scurte si medii intre cateva luni si maximum doi ani.

De retinut, insa, ca politicile nu reprezinta simple concretizari ale strategiilor. In procesul elaborarii lor, tinand cont de modificarile contextuale si interne organizatiei, ca urmare a analizelor efectuate, se introduc si elemente suplimentare, neavute in vedere la stabilirea strategiei. Politicile se modifica astfel incat sa fie realiste si, concomitent, mobilizatoare, valorificand schimbarile din cultura organizatiei si favorizand un comportament organizational eficace. In firmele al caror management este profesionist intre strategii si politici exista o unitate organica. Mai mult, in organizatiile in care se practica planificarea glisanta, elaborarea lor se intrepatrunde permanent, ceea ce se reflecta in pulsul de calitate atat al strategiilor, cat si al politicilor, cu corespondente benefice in planul performantelor.