Conceptul de decizie manageriala

Conceptul de decizie manageriala

1. Importanta sl definirea deciziei manageriale si a procesului decizional

Decizia constituie un element esential al managementului fiind, dupa numerosi autori, instrumentul sau specific de exprimare cel mai important. In fond, nivelul calitativ al conducerii unei unitati se manifesta cel mai bine prin deciziile elaborate si aplicate. Decizia constituie piesa de rezistenta a managementului, expresia sa cea mai activa, cea mai dinamica, prin care isi exercita in mod plenar functiile.

In literatura de specialitate exista o multime de definitii pentru decizie, apartinand atat unor specialisti autohtoni, cat si unora straini. Pe baza datelor oferite de practica decizionala, a analizei diverselor puncte de vedere ale specialistilor am formulat definitia deciziei astfel:

Decizia este cursul de actiune ales pentru realizarea unuia sau mai multor obiective.

Din examinarea acestei definitii rezulta ca decizia implica in mod obligatoriu mai multe elemente:

unul sau mai multe obiective;

identificarea mai multor variante pentru atingerea obiectivelor;

alegerea sau selectarea, proces constient de optare pentru una din posibilitatile de realizare conturate.

Decizia este un act specific speciei umane. Accentuam asupra acestui aspect intrucat unii autori de lucrari in domeniul managementului afirma ca deciziile se manifesta si in regnul animal sau vegetal. Definitia de mai sus este valabila pentru orice decizie indiferent de domeniul sau nivelul la care se ia.

Evident, prezinta interes cu prioritate decizia manageriala care poate fi definita ca acea decizie care are urmari nemijlocite asupra deciziilor, actiunilor si comporta-mentelor a cel putin unei alte persoane.

Pentru a releva mai pregnant specificul deciziei manageriale prezentam principalele elemente, care o deosebesc de cotidiana decizie personala pe care o adopta fiecare dintre noi de nenumarate ori zilnic.

Decizia manageriala implica intotdeauna cel pentru 2 persoane: managerul, cel care decide si una sau mai multe persoane, executanti sau cadre de conducere ce participa la aplicarea sau concretizarea deciziei. De aici o prima sursa de complexitate si dificultate superioara a deciziei manageriale in comparatie cu decizia personala.

In al doilea rand, decizia manageriala are influente directe la nivelul grupului, neafectand numai starea, comportamentul, actiunile si rezultatele unui singur individ. Urmarea, in conceperea si realizarea deciziei este necesar sa se aiba in vedere caracteristicile privind postul, interesele, pregatirea, motivarea, potentialul membrilor grupului respectiv.

O ultima deosebire majora priveste efectele decizionale. Intotdeauna decizia manageriala determina efecte directe si propagate economice, umane, tehnice, educationale etc., cel putin la nivelul unui compartiment al firmei. Deciziile strategice au consecinte, la nivelul societatii comerciale sau regiei autonome in ansamblul sau.

Deosebirile enuntate argumenteaza responsabilitatea sensibil mai mare pe care o implica decizia manageriala in raport cu decizia personala, din pacate nu arareori subapreciate, cu efecte negative asupra activitatilor si rezultatelor firmei.

In practica societatilor comerciale si regiilor autonome decizia manageriala imbraca doua forme:

act decizional

proces decizional

O decizie ia forma unui act decizional, in sensul desfasurarii sale intr-o perioada foarte scurta de timp, de regula cateva secunde sau minute. Actul decizional se refera la situatii decizionale de complexitate redusa sau cand respectiva situatie are un caracter repetitiv, variabilele implicate fiind foarte bine cunoscute de catre decidend, astfel incat nu mai este necesara o culegere de informatii si o analiza a lor. La baza actelor decizionale - care predomina cantitativ in cadrul firmei - se afla experienta si intuitia managerilor.

Procesul decizional, specific deciziilor mai complexe implica un consum de timp notabil, care poate fi de ordinul orelor, zilelor sau chiar saptamanilor, pe parcursul carora se culege si analizeaza o anumita cantitate de informatii, se stabilesc contacte umane si se consulta mai multe persoane in vederea conturarii situatiei decizionale.

Deci, in esenta procesul decizional consta in ansamblul fazelor prin intermediul carora se pregateste, adopta, aplica si evalueaza decizia manageriala.

Data fiind varietatea situatiilor decizionale si procesele decizionale implicate sunt deosebit de eterogene sub aspectul parametrilor constructivi si functionali. Tocmai de aceea se impune o abordare mai analitica a principalelor elemente implicate.

2. Factorii primari ai deciziei manageriale

Investigatiile intreprinse au relevat ca elementele constitutive cheie ale situatiei decizionale sunt factorul de luare a deciziei sau decidentul si mediul ambiant decizional.

Decidentul este reprezentat de un manager sau un organism managerial care, in virtutea obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor circumscrise, adopta decizia in situatia respectiva.

Tendinta dominanta la nivelul decidentilor, atat in firmele romanesti, cat si din alte tari, este amplificarea capacitatii lor decizionale ca urmare a cresterii nivelului de profesionalitate in domeniul managementului.

Din ce in ce mai frecvent, deciziile sunt elaborate de manageri profesionisti care, pentru a fi capabili sa dirijeze cu succes activitati economice complexe, au primit, pe langa o formatie de tip universitar si o pregatire speciala in domeniul managementului. In situatiile ce implica cunostinte profunde din anumite domenii se apeleaza la specialisti din cadrul firmei sau din afara ei. La cresterea capacitatii decizionale a factorilor de decizie din societati comerciale si regii autonome contribuie substantial si consultantii in management ce lucreaza in organizatii specializate. Pe baza know-how-ului managerial posedat, a experientei obtinute prin interventii repetate in solutionarea acelorasi tipuri de situatii decizionale, consultantii aduc, de regula, un important plus calitativ in deciziile adoptate si aplicate.

O tendinta caracteristica managementului firmelor contemporane este proliferarea deciziilor de grup, in special a deciziilor strategice. In Romania aceasta tendinta s-a reflectat in institutionalizarea managementului participativ (adunarea actionarilor, consiliul de administratie etc.). Avantajele elaborarii celor mai importante decizii in grup sunt multiple: fundamentarea mai riguroasa, facilitarea implementari lor s.a.

Evident, toate elementele mentionate exprima sporirea potentialului decizional al personalului managerial, cu rezultate benefice pe planul rezultatelor. Relatia de eficienta capacitatea managerilor - eficienta rezultatelor firmei, este tot mai mult considerata la adevarata ei valoare.

Mediul ambiant decizional consta in ansamblul elementelor endogene si exogene firmei, care alcatuiesc situatia decizionala, caracterizata prin manifestarea unor influente directe si indirecte semnificative asupra continutului si rezultatele deciziei manageriale

In cadrul mediului ambiant decizional se constata o evolutie contradictorie.

Pe de o parte, se inregistreaza o serie de transformari de natura sa ofere mai bune premise pentru un proces decizional eficient. Printre acestea mentionam: sporirea nivelului de pregatire generala si de specialitate, a cunostintelor personalului, reforma economica, informatizarea activitatilor, progres tehnic rapid, privatizarea, internationalizarea activitatilor etc.

In acelasi timp, mediul ambiant decizional tinde sa devina din ce in ce mai complex. Intre elementele prin care se manifesta aceasta tendinta enumeram: adancirea diviziunii sociale, atat la nivel national, cat si international, reducerea ciclului de viata al produselor, tehnologiilor si cunostintelor si, in mod complementar, accelerarea ritmului lor de uzura morala, diminuarea duratelor dintre momentul efectuarii descoperirilor stiintifice si momentul valorificarii pe scara industriala, volumul mare de cunostinte stiintifice, tehnice, economice care se produc si rapida lor perisabilitate, cresterea competitiei pe piata internationala, inflatia si instabilitatea monetara. Un factor specific Romaniei este trecerea la economia de piata, cu multiple si profunde implicatii decizionale la nivelul firmelor.

Pe plan decizional, aceste elemente se traduc intr-un numar sporit de variabile si conditii limita si in multiplicarea interdependentelor dintre acestea. Ritmul in care ele apar si se schimba este deosebit de rapid.

Pentru ca procesul de luare a deciziilor sa se soldeze cu o eficienta adecvata, este necesar ca decidentii sa progreseze ei insisi intr-un ritm suficient de rapid, pentru a contrabalansa cerintele si dificultatile generate de transformarile survenite in mediul micro, macroeconomic si mondoeconomic.

In procesul decizional, factorii primari ai deciziei intra in interdependente, care se reflecta in caracteristicile situatiilor decizionale pe care le genereaza. In principal pot exista trei situatii, dupa cum urmeaza:

certitudine, caracterizata prin probabilitatea maxima de a realiza obiectivul urmarit utilizand modalitatea preconizata. Elementele implicate in situatia decizionala sunt de tipul variabilelor controlabile, caracteristicile lor sunt cunoscute, iar evolutia le poate fi anticipata cu precizie;

incertitudine, cand probabilitatea realizarii obiectivului este mare dar asupra manierei in care trebuie procedat exista dubii serioase. Asemenea situatii implica un mare numar de variabile, cu putine exceptii controlabile, unele insuficient studiate, de unde si anticiparea aproximativa a evolutiei lor;

risc, cand obiectivul este posibil de realizat, cu o probabilitate a realizarii apreciabila, existand insa o mare nesiguranta in ceea ce priveste modalitatile cele mai adecvate de urmat. O parte apreciabila dintre variabile sunt incontrolabile si chiar evolutia unora dintre variabilele controlabile este dificil de anticipat.

In societatile comerciale si regiile autonome se produc atat situatii decizionale de certitudine, cat si de incertitudine si de risc. Aparitia situatiilor de risc si incertitudine si finalizarea lor in decizii este inevitabila si, in mare masura, chiar necesara. Argumentele pe care se bazeaza afirmatia de mai sus sunt urmatoarele:

- angajarea de actiuni de mare eficienta, legate in special de introducerea progresului stiintifico-tehnic, de patrunderea pe pietele internationale, privatizare si restructurare, implica, prin natura lor, un anumit risc, data fiind existenta unor importante variabile necontrolabile sau dificil de controlat;

- perioada in care se poate lua o decizie eficienta este limitata. In cazul in care decizia nu s-a inscris in intervalul optim, conditionat, de regula, de factori din afara zonei controlate de managementul intreprinderii, aceasta devine tardiva, fiind uneori imposibil de aplicat. De aici necesitatea adoptarii deciziei chiar daca unele variabile sunt insuficient cunoscute si analizate static si dinamic.

Pentru firmele romanesti este o problema de mare actualitate extinderea deciziilor bazate pe incertitudine si pe risc - evident un risc calculat, redus la minimum - pentru a permite valorificarea marilor posibilitati oferite de realizarea economiei de piata - in special de privatizare si restructurare -, internationalizarea activitatilor si de progresul stiintifico-tehnic cu o dinamica si complexitate deosebit de puternice.

In concluzie, factorii primari ai deciziei prezinta evolutii complexe si accelerate generand o multitudine de situatii decizionale, ce imbraca forme specifice in cadrul fiecarei societati comerciale si regii autonome. Urmarea - este necesara cunoasterea si studierea factorilor decizionali specifici fiecarei situatii decizionale.