Conceptul de decizie si cerintele de rationalitate ale acesteia

Conceptul de decizie si cerintele de rationalitate ale acesteia

Decizia constituie un element esential al managementului fiind, dupa numerosi autori, instrumentul sau specific de exprimare cel mai important. In fond, nivelul calitativ al conducerii unei firme se manifesta cel mai bine prin deciziile elaborate si aplicate.

In literatura de specialitate exista o multime de definitii pentru decizie, apartinand atat unor specialisti autohtoni, cat si unora straini. Pe baza datelor oferite de practica decizionala a analizei diverselor puncte de vedere ale specialistilor au formulat definitia deciziei astfel:

Decizia este cursul de actiune ales pentru realizarea unuia sau a mai multor obiective.

Din examinarea acestei definitii rezulta ca decizia implica in mod obligatoriu mai multe elemente, astfel:

unul sau mai multe obiective;

identificarea  mai multor variante pentru atingerea obiectivelor;

alegerea sau selectarea, proces constient de optare pentru una din posibilitatile de realizare conturate.

Pentru lucrarea de fata, decizia manageriala prezinta un interes prioritar, putand fi definita ca acea decizie care are urmari nemijlocite asupra deciziilor si actiunilor a cel putin unei alte persoane.

Principalele elemente care deosebesc decizia manageriala de cotidiana decizie personala, adoptata de fiecare dintre noi de nenumarate ori zilnic, se refera la:

a)      decizia manageriala implica intotdeauna cel putin doua persoane: managerul, cel care decide, si una sau mai multe persoane executante sau cadre de conducere ce participa la aplicarea sau concretizarea deciziei;

b)      decizia manageriala are influente directe la nivelul grupului, neafectand numai starea, comportamentul, actiunile si rezultatele unui singur individ;

c)      intotdeauna decizia manageriala determina efecte directe propagate economice, umane, tehnice, educationale etc., cel putin la nivelul unui compartiment al firmei.

Deosebirile enumerate argumenteaza responsabilitatea sensibil mai mare pe care o implica decizia manageriala in raport cu decizia personala.

In practica societatilor comerciale , decizia manageriala imbraca doua forme:

act decizional;

proces decizional.

O decizie ia forma unui act decizional, in sensul desfasurarii sale intr-o perioada foarte scurta de timp, de regula cateva secunde sau minute. Actul decizional se refera la situatii decizionale de complexitate redusa sau cand respectiva situatie are un caracter repetitiv, variabilele implicate fiind foarte bine cunoscute de catre decident, astfel incat nu mai este necesara o culegere de informatii si o analiza a lor. La baza actelor decizionale -ce predomina cantitativ in cadrul firmei -se afla experienta si intuitia managerilor.

Procesul decizional, specific deciziilor mai complexe, implica un consum de timp considerabil, care poate fi de ordinul orelor, zilelor sau chiar saptamanilor, pe parcursul carora se culege si analizeaza o anumita cantitate de informatii, se stabilesc contacte umane si se consulta mai multe persoane in vederea conturarii situatiei decizionale.

Deci, in esenta procesul decizional consta in ansamblul fazelor prin intermediul carora se pregateste, adopta, aplica si evalueaza decizia manageriala.

Decizia manageriala trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte de rationalitate, intre care:

sa fie fundamentata stiintific, adica sa fie luata in conformitate cu realitatile din cadrul firmei, pe baza unui instrumentar stiintific adecvat care sa inlature practicismul, improvizatia, rutina si voluntarismul;

sa fie imputernicita, in sensul ca trebuie adoptata de managerul in ale carui sarcini este inscrisa in mod expres, iar acesta sa dispuna de cunostintele, calitatile si aptitudinile necesare fundamentarii respectivei decizii;

sa fie clara, concisa si necontradictorie, ceea ce presupune ca prin formularea deciziei sa se precizeze, fara posibilitatea de interpretare, continutul situatiei decizionale-variante, criterii, obiective, consecinte etc.- astfel incat toate persoanele participante la fundamentarea deciziei sa inteleaga la fel respectiva situatie;

sa fie oportuna, adica sa se incadreze in perioada optima de elaborare si operationalizare. Aceasta cerinta se bazeaza pe ideea ca este preferata o decizie buna luata in momentul potrivit, unei decizii foarte bune, luata cu intarziere;

sa fie eficienta, pentru a urmari obtinerea unui efect sporit cu un anumit efort. Eficienta constituind criteriul de apreciere al activitatii de management, iar decizia reprezentand esenta acesteia, este firesc ca orice decizie sa fie apreciata prin prisma efectelor care se obtin in urma implementarii ei;

sa fie completa, adica sa cuprinda toate elementele necesare intelegerii corecte si mai ales implementarii ei. In acest sens, la formularea deciziei in vederea implementarii trebuie sa se specifice: obiectivul urmarit, modalitatea de actiune, modalitatea de actiune, responsabilul cu aplicarea deciziei, termenele de aplicare, executantul, subdiviziunile organizatorice implicate in aplicare.

Evident, aceste cerinte de rationalitate a deciziilor manageriale se urmaresc a fi respectate in toate procesele decizionale dar aceasta nu inseamna ca intotdeauna ele se respecta in totalitate. Cu cat insa vor fi mai mult respectate, cu atat calitatea deciziei este mai buna.