TENDINTE SI PERSPECTIVE IN EVOLUTIA ACTIVITATII BANCARE

TENDINTE SI PERSPECTIVE IN EVOLUTIA ACTIVITATII BANCARE

Mutatiile care au avut loc in economia contemporana, generate de tendinta de liberalizare ce a urmat anilor '80, au generat transformari semnificative in activitatea bancara, determinate, in principal, de^[1]:

cresterea fortei marilor banci corelata cu Intensificarea internationalizarii si dezvoltarii inegale a bancilor pe natiuni;

^a substituirea. progresiva a specializarii operatiunilor bancare cu universalizarea lor;

^B inregistrarea unor transformari sensibile in relatia dintre stat si bancile private;

accentuarea modernizarii tehnicilor si tehnologiilor de informatica bancara.

In perioada actuala, tendinta de concentrare a capitalului bancar este reflectata de cresterea roiului marilor banci atat pe plan intern cat si in relatiile internationale. Internationalizarea activitatilor si structurilor unitatilor bancare a creat ceea ce s-a numit o tehnostructura financiara transnationala^[2].

Autorii lucrarii 'Moneda Credit Banci'^[3], analizand fenomenul, apreciau: 'concentrarea bancara se afirma ca un fenomen care ierarhizeaza bancile in timp si Ie accentueaza diferentierea'. in cadrul fiecarui sistem bancar constatam efectul concentrarii: marile banci dispunand de retele extinse si unitati operationale (sucursale, agentii) desfasoara marea majoritate a operatiunilor, asa cum vom vedea din analiza principalelor sisteme bancare dezvoltate, prezentand fata de bancile mici sl mijlocii avantaje considerabile sub raportul posibilitatilor de atragere a depunerilor si realizare a plasamentelor, in conditiile unei profitabilitati

ridicate.

Marile banci monopolizeaza partea principala a

operatiunilor fie ca expresie a concentrarii bancare, fie ca rezultat al centralizarii efective a bancilor. Centralizarea bancara se produce cu precadere prin absortla bancilor mici de catre cele mari sl, de asemenea, prin falimentul sau lichidarea unor banci. Alteori, centralizarea capitalului bancar se realizeaza cu pastrarea identitatii si independentei juridice a unitatilor controlate prin concernele bancare, organisme de cooperare bazate pe sistemul detinerii pachetului de actiuni de control sau holdinguri.

Asa cum spuneam ia inceputul lucrarii, bancile dispun de o mare putere economica si, ca atare, isi afirma un rol special in evolutia economica, strans legat de marile averi private si industriale pe care, adesea, le administreaza si influenteaza. Astfel, in consiliile de administratie ale bancilor isi gasesc locul manageri ai unor mari firme industriale. Invers, reprezentantii bancilor sunt membrii ai consiliilor multor firme de renume. Asa se explica de ce, adesea, bancile sunt considerate printre factorii determinanti, sau foarte activi, in operatiunile financiare de fuziune, asocire si privatizare, cu efecte de concentare industriala si financiara.

Una din trasaturile esentiale ale dezvoltari sistemului bancar este sprijinul activ acordat in aplicarea politicilor de dezvoltare economica. Relatiile cu statui par sa evolueze in functie de schimbarile de ordin politic, tendinta actuala fiind catre liberalism si privatizare. Dar, realitatea relatiilor banci-stat este mai complexa sl formata din compromisuri mereu repuse in cauza. Sistemul bancar din tarile dezvoltate poarta amprenta unei structuri organizatorice pe care statul i-a imprimat-o, pe cale legislativa, in scopul salvgardarii intereselor societatii luate in ansamblul lor prin: ^> nationalizarea bancilor de emisiune, care a creat premisele   pentru folosirea neconditionata a bancilor de emisiune in interesul statului; % instituirea de conditii limitative pentru infiintarea si functionarea bancilor {volumul capitalului, lichiditate, rezerve), masuri severe adoptate in majoritatea tarilor dezvoltate in perioada dintre cele  doua razboaie mondiale si in special in contextul efectelor crizei economice din justificate prin interese profund sociale: ocrotirea depunatorilor si consolidarea creditului, aceste masuri determinau eliminarea concurentei, in favoarea bancilor existente;

^s> infiintarea de banci si institutii de credit ale statului, urmarind asigurarea finantarii unor sectoare economice si operatiuni pe care statui le-promoveaza;

^> instituirea unor organe de control asupra activitatilor institutiilor bancare, a respectarii stricte a normelor legale de functionare, care asigura astfel aplicarea conforma a politicii monetare si de credit a statului.

in primul rand, nationalizarile au debutat cu bancile centralepentru ca apoi sa se extinda sl la alte categorii de banci. Desi initial Banca Frantei si Banca Angliei nu au fost nationalizate, trecand la stat doar rezerva de aur, in decembrie 1945 sl, respectiv, februarie 1946 aceste banci au fost nationalizate. Nationalizarea din februarie 1982 din Franta a cuprins 39 de banci comerciale si a fost urmata de reorganizarea aparatului si de concentrarea celei mai mari parti a activitatii bancare in cateva consortii bancare cu sediul la Paris, concomitent cu descentralizarea deciziilor la nivel local si regional.

in al doilea rand, in multe tari s-au creat, organisme statale de supraveghere a activitatii bancare, cum ar fi: Uniunea Nationala de Credit si Comisia de Control Bancar din Franta, Comisia Bancara din Belgia, etc. Aceste organisme fac recomandari si emit norme care, desi au un caracter orientativ, ele reprezinta de fapt. ordine a caror neexecutare atrage represalii. Asemenea recomandari vizeaza acordarea de credite cu prioritate intr-o ramura sau alta, limitarea investitiilor in strainatate, etc.

in acest context, in epoca contemporana bancile devin instrumentul principal de promovare a politicii economice a statului. Dezvoltarea vietii economice, a instrumentelor si mecanismelor sale, a creat un rol primordial sistemului bancar in interconditionarea activitatii altor organizatii economice si a constituit, astfel, temeiul unei influente hotaratoare asupra acesteia prin banci. Statul actioneaza in cadrul unui aparat bancar modelat in acest scop in vederea determinarii directe si multilaterale a insasi coordonatelor economiei nationale.

Bancile nu sunt. numai instrumentul prin care se dirijeaza si deruleaza politicile economice ale statului, inclusiv cea inflationista, ci si principalul instrument de procurare a fondurilor necesare. Prin legislatie, statul a promovat la rangul de rezerva, de inalta securitate si cu rolul de activ usor lichidabil, propriile sale titluri de creanta: bonurile de tezaur si obligatiunile. Astfel, aceste titluri sunt preponderente in activele bancilor de emisiune si substantiale in activele bancilor de depozit (comerciale). Prin aceasta, sistemul bancar, in ansamblul sau, a devenit cel mai puternic si mai prompt organism prin care se finanteaza statul si politica sa.

Universalizarea operatiunilor bancilor comerciale actioneaza ca una dintre cele mai puternice tendinte ale dezvoltarii bancare actuale. Marile banci nu se limiteaza numai la operatiuni de creditare pe termen mediu si lung si a investitiilor, ci emit si cumpara actiuni, concureaza casele de economii in atragerea disponibilitatilor banesti ale populatiei, se implica in creditul de consum.

In cursul evolutiei bancare a predominat tendinta specializarii. La inceput, bancile comerciale erau si banci de emisiune iar tendinta de specializare s-a manifestat "prin delimitarea emisiunii de activitatea propriu-zisa a bancilor comerciale. Pe de alta parte, specializarea s-a manifestat si prin aparitia unor banci cu o activitate specifica - banci de investitii, banci de ramura, banci ipotecare, banci cooperatiste.

'in conditiile contemporane, fenomenul specializarii bancilor se mentine'⁶, afirmatie justificata de existenta bancilor specializate. De pilda in Franta, Japonia sau Statele Unite inca persista, sub diferite aspecte, sistemul separarii specifice a activitatii bancilor comerciale, de cele ale bancilor angajate in emisiunea si negocierea de titluri.

Universalizarea operatiunilor bancilor comerciale, intalnita in Anglia, Germania si alte tari, concretizata in aceea ca bancile primesc depozite, acorda credite, efectueaza plati, fac operatiuni cu titluri, plaseaza capitaluri, etc, credem ca s-a dezvoltat, ca tendinta a sistemelor bancare moderne, din cel putin un motiv, si anume, acela de a obtine profituri cat mai mari.

Sectorul bancar este unul dintre cele mai informatizate din tarile dezvoltate. incepand cu anii '80 au aparut noi domenii de aplicare a informaticii in activitatea bancara in legatura cu prestarea serviciilor catre clienti. De asemenea, preluarea si prelucrarea automata a informatiilor bancare si sistemul electronic de transfer al fondurilor au produs schimbari structurale in activitatea bancilor.

Analizand diversitatea de banci care opereaza in cadrul sistemelor bancare moderne, considere-nn ca o prezentare succinta a criteriilor de clasificare a acestora ne conduce la o intelegere mai aprofundata a acestor tipuri de sisteme bancare. Cu toate ca, aparent, modul de clasificare si criteriile par a fi aceleasi in sistemele bancare din diferite tari, apar unele nuante in modul de abordare a acestei probleme si, deci, particularitati in definirea unui anumit tip de banca⁷,

Literatura de specialitate sl practica bancara internationala face referire, in principal, ia urmatoarele tipuri de banci:

banca centrala - institutie bancara, aflata in fruntea aparatului bancar, cu rol de supraveghere si organizare a relatiilor monetar-financiare ale unui stat, atat pe plan intern cat si in relatiile cu alte sisteme monetare;

bancile comerciale - isi desfasoara activitatea atat pe plan intern cat si international si se axeaza, in principal, pe atragerea depozitelor si acordarea de credite, acceptarea de depuneri de la alte banci sau firme, operatiuni valutare pentru persoane fizice si juridice, plasamentul fondurilor, finantarea schimburilor comerciale externe. Bancile comerciale sunt foarte diversificate, putand fi diferentiate dupa tipul operatiunilor sau sfera teritoriala de cuprindere. De aceea, adesea denumirea de banca comerciala este asociata unui termen care ii defineste specificul - banca universala si. banca specializata:

banci universale - sunt banci comerciale care efectueaza toate operatiunile bancare si care nu isi limiteaza activitatea la anumite sectoare;

. banci specializate - sunt banci comerciale sau institutii de tip bancar care, de regula, alaturi de operatiuni bancare de baza, dezvolta preponderent operatiuni bancare de un anumit tip sau intr-un anumit domeniu.

Vom prezenta in continuare cateva tipuri de banci specializate;

*> banca de investitii - acorda credite pe termen mediu si lung, firmelor industriale sau din alte ramuri, de regula pentru investitii, procurandu-si fondurile pe baza unor forme ele economisire pe durate mai indelungate decat cele obisnuite;

banca ipotecara - acorda imprumuturi pe termen lung garantate cu ipoteca asupra imobilelor detinute de debitori;

banca de export-irnport - crediteaza, pe diferite termene, producatorii, exportatorii autohtoni, pentru a-i sprijini in activitatea de promovare a produselor tarii respective pe pietele externe; garanteaza credite externe; efectueaza operatiuni de casa in favoarea importatorilor si exportatorilor;

banca de accept - sau casa de accept (Accepting Houses sau Merchant Banks) sustine, prin semnatura, titluri de credit (cambii, bilete la ordin) trase de exportatorii autohtoni asupra importatorilor straini, iar titlul de credit astfel acceptat, devine negociabil;

*> casa de emisiune (Issuing House) - asigura plasarea pe piata a unor emisiuni de hartii de valoare (actiuni, obligatiuni etc).

Desigur, fiecare sistem bancar national are particularitatile lui, in ceea ce priveste denumirea bancilor si tipurile de activitati cuprinse sub aceasta denumire. Transformarile din sistemul bancar s-au manifestat: cu precadere in structura operatiunilor bancare reflectate in structurile bilantiere. Prin analiza succinta a unor sisteme bancare de referinta, vom incerca sa punem in evidenta principalele trasaturi caracteristice precum si noile tendinte in evolutia bancilor pe pian mondial.