Continutul si rolul managementului strategic

Continutul si rolul managementului strategic

Principalii factori care au determinat modificarea conceptiei privind managementul firmei si emergenta gandirii strategice, sunt :

- globalizarea pietelor : internationalizarea si mondializarea economiilor ;

- accentuarea schimbarilor tehnice si tehnologice, a exploziei informationale in stransa legatura cu ritmul tot mai accelerat de promovare a progresului tehnic si a noilor tehnologii informationale ;

- intensificarea concurentei internationale ;

- diversificarea si rafinarea cererii ;

- accentuarea influentei si a presiunii diferitelor grupuri de stake-holders

- caracterul limitat al resurselor energetice si de materii prime ;

- concentrarea productiei si dezvoltarea marilor companii si grupuri industriale ;

- dezvoltarea parteneriatului ( aliante strategice ) in diferite domenii ( cercetare-dezvoltare, comercializare etc. ) ;

- tertiarizarea economiilor industrializate

- costul si mobilitatea tot mai ridicata a capitalului respectiv a cursurilor financiare ;

- persistenta fenomenelor inflationiste.

Principalele scoli si curente de gandire in domeniul managementului strategic

Managementul strategic s-a fundamentat ( s-a cristalizat progresiv ) in a doua jumatate a secolului XX ca rezultat a doua curente ( paradigme ) de gandire :

1. paradigma rationalizarii strategice ;

2. paradigma comportamentului strategic.

Curentul rationalizarii strategice : se caracterizeaza prin faptul ca situeaza firma intr-un context aproape exclusiv concurential. Principalele scoli care apartin acestui curent, sunt in numar de patru :

a. scoala Harvard : reprezentantii sai se bazeaza pe o abordare empirica axata pe studii de caz si in mai mica masura pe tehnici si metode de analiza strategica ;

b. scoala planificarii : G. Hofer, I. Ansoff ;

c. scoala pozitional matriceala : un ansamblu de matrici analitice prin care se incearca gasirea unor raspunsuri adecvate la nevoile firmelor multiproductive preocupate de alocarea cat mai judicioasa ( rationala ) a resurselor ;

d. scoala cantitativa : utilizeaza pe scara larga tehnicile statistice si cele multicriteriale in procesul de fundamentare si elaborare a strategiei.

Curentul comportamentului strategic : de origine sociologica, pune accent in mod esential pe mediul intern al firmei, considerat a fi mult mai important decat contextul in care evolueaza aceasta. Principalele scoli, ce apartin paradigmei comportamentului strategic, sunt in numar de trei :

a. scoala behaviorista : H. Simon, H. Mintzberg, J. March ; studiul proceselor de decizie permite punerea in evidenta a mai multor forme de rationalitate. O strategie nu poate fi construita decat pe baza observarii strategiei realizate ( optica analitica ) si nu pe baza strategiei dorite ( optica normativa ) ;

b. scoala sistemica : firma este un sistem dinamic, deschis, alcatuit din subsisteme interdependente. Realizarea efectiva a strategiei proiectate, presupune o buna cunoastere si intelegere a sistemelor sociale implicate in alegerile strategice ;

c. scoala incrementalista : cea mai opusa rationalitatii strategice, replasand deciziile strategice intr-un context ( mediu ) foarte pragmatic. Obiectivul principal al acestor decizii este ameliorarea situatiei prezente a firmei iar caile ce trebuiesc urmate pentru atingerea sa nu pot fi diferite in mod esential de cele actuale, utilizate.

Managerul trebuie sa actioneze in primul rand si abia in al doilea rand sa dobandeasca experienta. Actiunea trebuie sa se bazeze pe un personal motivat, pe o organizare simpla si trebuie orientata catre client.

Conceptul de management strategic

Conceptul de management strategic a cunoscut mai multe definitii de-a lungul timpului, acestea fiind :

1. Managementul strategic este procesul care urmareste sa faciliteze conducerea unei organizatii si sa utilizeze strategia pentru a ii orienta actiunile. El integreaza punerea in practica a actiunilor strategice legate de factori structurali si culturali.

2. Managementul strategic este procesul in care managerii stabilesc orientarea pe termen lung a firmei, propun obiective specifice de performanta, dezvolta strategii pentru indeplinirea obiectivelor propuse.

3. Managementul strategic este vazut ca un set de decizii si actiuni ce au ca rezultat formularea si implementarea strategiilor proiectate pentru realizarea obiectivelor unei firme.

4. Managementul strategic reprezinta o forma moderna si evoluata de conducere bazata pe anticiparea schimbarilor mediului inconjurator, pe evaluarea potentialului intern al firmei si operarea modificarilor ce se impun in vederea armonizarii acesteia cu mediul extern precum si a realizarii obiectivelor stabilite.

Trasaturile managementului strategic

Are un caracter tridimensional, astfel :

1. caracter rational si analitic ( dimensiune economica ) ;

2. caracter socio-politic ( dimensiune umana ) ;

3. caracter birocratic ( dimensiune organizationala ).

Dimensiunea economica, se concentreaza in jurul a patru intrebari :

a. ce vrea firma ;

b. cine este firma ;

c. ce vrea sa faca ( ce vizeaza ) ;

d. ce va face.

Dimensiunea umana : importanta atribuita strategiei ( din punct de vedere al dimensiunii umane ) decurge din importanta cunoasterii factorului uman asupra formularii si implementarii acesteia.

Elaborarea si implementarea strategiei firmei necesita luarea in considerare a obiectivelor si intereselor diferitilor actori ( institutii ) si armonizarea lor printr-un proces explicit sau implicit de negociere de tip castig - castig ; acest demers presupune :

1. evaluarea cu atentie a influentei pe care diferiti actori o pot avea asupra firmei si anticiparea reactiilor posibile ale acestora fata de strategia economica ;

2. elaborarea unor strategii social politice care sa dea posibilitatea firmei sa identifice actiunile care vor permite obtinerea de profit din fortele si competentele aliantelor favorabile sau din slabiciunile acestora si sa pregateasca toate masurile necesare pentru a rezista presiunilor ;

3. readaptarea strategiei economice in functie de constrangerile social-politice ale diferitelor grupuri de presiune. Referitor la valorile social politice dintre firma si mediul extern se disting doua parti ale acestora :

a. mediul inconjurator extern functional care este format dintr-un ansamblu de actori ( institutii ) intr-o legatura stransa cu firma ( clienti, furnizori, firme concurente, institutii financiare ) ;

b. mediul inconjurator rezidual, exponent unor tendinte imprevizibile, greu perceptibile si instabile, acestea constituind exigentele actorilor.

Mediul functional este spatiul revendicarilor sociale si / sau politice exprimate concret de actori si adresate firmei precum si a presiunilor exprimate de ei.

Dimensiunea organizationala, reflecta relatia stransa si influentele reciproce care exista intre strategie, structura organizatorica si cultura firmei. Dimensiunea organizationala se concentreaza in jurul a patru intrebari :

a. ce tip de organizare are firma ;

b. ce proces de luare a deciziilor utilizeaza firma ;

c. ce stil de motivare promoveaza firma ;

d. ce proces de control are firma.

Cele trei dimensiuni sunt complementare si anume : economical vine sa fundamenteze politicul si socialul, ambele fiind orientate si incadrate de catre organizational care de altfel este cel mai bun garant al punerii in aplicare a strategiei.