Dinamica organizatiilor: faze ale evolutiei acestora si procesele psihosociale implicate

Dinamica organizatiilor: faze ale evolutiei acestora si procesele psihosociale implicate

Etapele de evolutie a dinamicii unei organizatii:

1. Etapa cristalizarii: - in aceasta etapa se asigura conditiile materiale ale desfasurarii activitatilor, se selecteaza si se formeaza personalul in raport cu organigrama existenta, se elaboreaza regulamentele interne de functionare si incep sa se precizeze principalele directii functionale ale organizatiei, in conditiile particulare oferite de o anumita politica economica si sociala. Se formeaza primele structuri informale de influenta, socioafective sau de comunicatie.

2. Etapa de evolutie: - se incheie cu definitivarea activitatii de completare si formare a personalului pentru toate compartimentele, paralel cu desfasurarea progresiva a activitatilor specifice, conforme obiectivelor respectivei organizatii. Se vor forma structurile informale la nivelul intregului sistem, existand tendinta reproducerii celor din etapa anterioara.

De remarcat faptul ca disfunctionalitatile aparute in aceste prime etape vor fi greu de inlaturat, datorita ascendentei morale, structurale si functionale pe care o vor capata microgrupurile formate de la inceput.

3. Etapa functionarii mature: - activitatile organizatiei vor fi orientate aproape exclusiv pe directia realizarii obiectivelor constitutive, pe fondul existentei unui echilibru relativ stabil intre structurile formale si cele informale, dupa ce in prealabil s-a reusit satisfacerea diferentiata a trebuintelor psihoindividuale si psihosociale ale membrilor;

- manifestarea activa a coeziunii organizationale, pe fondul atingerii unui grad inalt de integrare si participare a membrilor la viata organizatiei, identificarea personalului de baza cu valorile reprezentate de respectivul sistem;

- o adaptare superioara in plan profesional, relational si social, in urma exercitarii unor roluri si modele comportamentale dovedite eficiente;

- dezvoltarea unor mecanisme de autocorectie spontana a disfunctionalitatilor aparute in diferite planuri, construirea unei traditii organizationale care va fundamenta si orienta in mare masura formele si directiile de manifestare ale membrilor, grupurilor si sistemului in ansamblu.

Pe fondul acesta pozitiv apar tendinte din ce in ce mai puternice de manifestare inertiala si conservatoare, care pot afecta puternic deschiderea spre creatie, flexibilitate organizationala si capacitatea de adaptare la situatiile noi generate de evolutiile sociale, politice, economice, stiintifice si tehnologice.

4. Etapa involutiva: - organizatiile ajung frecvent intr-o situatie care impune cu necesitate reorganizarea sau dizolvare, in aceste situatii se amplifica starile conflictuale interne si externa, are loc o scadere a performantelor profesionale, apar frecvent situatii de criza institutionala, cu reverberatii (repercusiuni) in plan economic, politic si social.

In plan psihoindividual si psihosocial efectele sunt diferentiate pe categorii de personal: in functie de statut, tipul si nivelul de pregatire profesionala, vechimea in organizatie, calitatea statutelor conexe, varsta, sex, pozitia ocupata in structurile informale ale organizatiei s.a.

Particularitatile proceselor psihosociale in cadrul organizatiilor: (a.) modul de structurare a grupurilor conexe /grupurile secundare; (b.) influenta directa a institutiilor sub incidenta carora s-au format organizatiile, precum si modul de exercitare a controlului social.

Procesele psihosociale implicate in dinamica organizationala.

Procesul de realizare a sarcinii. Structura relatiilor de conexitate dintre compartimente (microgrupurile aferente) va depinde in mod esential de natura sarcinii organizatiei.

Natura sarcinii se caracterizeaza prin urmatoarele dimensiuni:(a.) dimensiunea fizico-substantiala care reflecta natura elementelor materiale si a transformarilor fizico- mecanice pe care le implica realizarea sarcinii; (b.) dimensiunea structurala care evidentiaza modul optim de divizare a sarcinii generale in subsarcini care pot fi realizate independent in cadrul diferitelor compartimente ale organizatiei; (c.) dimensiunea functionala care releva configuratia necesara a relatiilor functionale dintre membrii grupurilor si dintre compartimente, care sa asigure realizarea optima a sarcinilor particulare si generale.

In functie de natura sarcinii si a tehnologiilor folosite, intre sarcinile particulare distribuite spre realizarea diferitelor compartimente vor exista anumite relatii functionale: de tip adaptativ, complementar, convergent, conjunctiv, disjunctiv sau compensator.

Procese de comunicare. Calitatea proceselor comunicationale conditioneaza desfasurarea activitatilor in cadrul unei organizatii. De asemenea, cele mai multe disfunctionalitati se datoreaza in mare masura retelelor si proceselor comunicationale nesatisfacatoare privind continutul, modul de desfasurare si modalitatile de utilizare a informatiei vehiculate.

Pentru fiecare tip de informatie exista anumite retele de circulatie (formale sau informale) a informatiei respective printr-o serie de parametrii:

forma de structurare (de lant, cerc, stea, y/ramificata sau mixta);

gradul de centralitate - evidentiaza configuratia sursei de informatii in cadrul unei anumite organizatii (o singura persoana, mai multe persoane);

- capacitatea informationala - exprima raportul dintre cantitatea de informatie transmisa si receptionata in unitatea de timp;

viteza de transmitere - este un indicator complementar care exprima timpul necesar pentru ca o informatie sa ajunga la destinatar(fara distorsiuni care sa depaseasca redundanta mesajului);

- fidelitatea informationala - releva gradul de similitudine dintre informatia transmisa si cea receptionata;

capacitatea de corectie a erorilor - este conditionata de raportul dintre numarul de conexiuni directe si cele inverse, luandu-se in calcul si nivelurile ierarhice intre care se realizeaza feed-back-urile.

Procesele de influenta. Orice organizatie presupune in mod necesar un sistem de autoritate. Acesta consta in ansamblul factorilor psihosociali prin care se orienteaza, controleaza si influenteaza comportamentele, atitudinile, motivatiile si sentimentele membrilor unei organizatii. Sistemul poate fi formal sau informal; concentrat sau difuz; personalizat sau impersonal; de ordin material sau spiritual (ideologic); real sau invocat; cu actiune permanenta sau temporara, cu autoritate exercitata direct sau prin mandat.

Acest sistem de autoritate implica trei componente:

(a.)          functionala - rezulta din necesitatea obiectiva de coordonare a actiunilor persoanelor implicate in realizarea unei sarcini comune, in conditii determinate de ordin material, tehnologic, social.

(b.)         psihosociala - determinata de mecanismul interactional (de ordin grupal si interpersonal) declansat de imperativele actiunii in comun pentru realizarea unei anumite sarcini.

(c.)          psihologica - constand din ansamblul vectorilor motivationali care pot fi satisfacuti prin participarea la viata unei organizatii.

Procesele socioafective. Personalul unei organizatii se structureaza functionala ca un grup secundar, format din mai multe grupuri primare, aflate in anumite raporturi de conexitate. Prin urmare raporturile socioafective dintre membri iau forme complexe. Determinarea configuratiei sociometrice la nivelul grupului secundar, dar in prealabil verificata in cadrul grupurilor primare este necesara pentru determinarea structurii preferentiale

Procesele motivationale. Sunt trei categorii de factori ce interfereaza in cadrul unei organizatii: (a.) factori specifici structurii motivationale individuale, cu valoare infrastructurala: trebuintele, motivele, interesele si aspiratiile care-i sunt specifice unei persoane, formate in ontogeneza, in afara respectivului cadru organizational; (b.) factori motivationali de grup si care se manifesta exclusiv in acest cadru; (c.) factori motivationali generati exclusiv ca urmare a apartenentei la o anumita organizatie, cu o valoare suprastructurala in raport cu celelalte doua categorii, pe care le influenteaza selectiv, in functie de pozitia ocupata la un moment dat in cadrul sistemului.

Procesele participativ-axiologice. Constituirea organizatiei ca sistem dinamic presupune o succesiune de etape, o dezvoltare progresiva a structurilor psihosociale subiacente, in contextul interactiunii continue cu mediul social extern si sub imperativele obiectivelor constitutive. Aceasta complexa procesualitate se desfasoara in doua planuri distincte, dar interdependente: un prim plan - evidentiaza evolutia sistemului organizational in ansamblu; un al doilea plan - evidentiaza procesul integrarii individuale a membrilor in cadrul sistemului organizational aflat pe o anumita treapta a evolutiei sale.

Dinamica integrarii si participarii la viata de grup implica parcurgerea a cinci niveluri calitative:

(1.) Nivelul comportamental: presupune constituirea spontana si progresiva a unui sistem de interactiuni, in care fiecare membru participant desfasoara un rol strict comportamental-actional, derivat din natura sarcinii asumate sau care este impusa grupului spre rezolvare;

(2.) Nivelul emotional: implica aparitia si manifestarea unor emotii si sentimente de grup, pe fondul interactiunilor comportamentale.

(3.) Nivelul normativ: cuprinde un ansamblu organizat de reprezentari, idei si reguli, larg impartasite de catre membri, despre tot ceea ce constituie aspecte ale vietii de grup si organizatie.

(4.) Nivelul teleologic: presupune aparitia si adoptarea unui set de reprezentari si idei despre ceea ce constituie obiectivele si scopurile fundamentale ale grupurilor si organizatiei de apartenenta, precum si despre modul cum aceste obiective trebuie indeplinite pentru a justifica existenta, afirmarea si recunoasterea publica a respectivelor structuri sociale.

(5.) Nivelul axiologic: consta dintr-un set de interpretari despre ceea ce este grupul sau organizatia, despre ceea ce ar fi de dorit sa devina, si despre ceea ce ar trebui facut pentru a se atinge acest ideal valoric; este vorba de o "interpretare axiologica" a ceea ce reprezinta organizatia intr-un anumit camp semnificativ de repere, modele si valori sociale.