ELEMENTE DE ANALIZA FINANCIARA A ACTIVITATII FIRMEI

elemente de analiza financiara a activitatii firmei

Intr-o economie concurentiala, obiectivul fundamental al agentului economic il constinuie maximizarea valorii sale patrimoniale. Autonomia financiara, flexibilitatea financiara, pastrarea pozitiei pe piata pot fi si ele considerate alternative la obiectivul maximizarii valorii.

Analiza financiara are ca obiectiv realizarea unei judecati de valoare privind echilibrul si sanatatea financiara a firmei. O multime de aspecte privind volumul si structurarea elementelor de Activ si de Pasiv (Capitaluri proprii+Datorii totale) pot fi investigate pornindu-se chiar de la bilantul contabil. Insa, pentru o analiza completa, specialistii considera ca este necesara construirea unui asa-numit bilant-suport al analizei ce va servi drept baza de analiza.

Pentru acest suport al analizei sunt chemate sa candideze diverse abordari conceptuale ale bilantului, dintre care cea mai uzitata este cea a bilantului financiar.

Abordarea financiara este una de natura externa, care poate prezenta interes pentru doua categorii de utilizatori ai informatiei financiare

pe de-o parte actionarii, care in calitatea lor de proprietari ai unei parti din capitalul social al firmei sunt interesati sa cunoasca valoarea patrimoniala in care au investit.

pe de alta parte creditorii, pentru care patrimoniul firmei constituie garantia realizarii drepturilor lor de creanta asupra firmei.

Tipuri de bilant-suport si analiza ratelor de structura bilantiera

Bilantul financiar permite o viziune externa asupra resurselor si alocarile perioadei, viziune care poate prezenta interes pentru doua categorii de utilizatori: pe de-o parte actionarii sau asociatii firmei, care in calitatea lor de proprietari ai unei parti din capitalul firmei sunt interesati sa cunoasca valoarea in care au investit, iar pe de alta parte creditorii firmei, pentru care valoarea utilizarilor constituie garantia realizarii drepturilor lor de creanta asupra firmei.

Caracteristicile bilantului financiar se refera la:

faptul ca elementele de activ sunt prezente in bilant la valoarea lor neta.

faptul ca elementele de Activ sunt asezate in ordinea crescatoare a lichiditatii lor, in timp ce elementele de Pasiv sunt aranjate in ordinea descrescatoare a  exigibilitatii lor.

elementele de Activ si Pasiv sunt grupate in mase bilantiere.

Un activ este cu atat mai lichid cu cat este mai usor de transformat in numerar rapid si fara pierdere de valoare, in timp ce criteriul de exigibilitate a unui pasiv exprima durata sa pana la scadenta.

Bilantul financiar are urmatoarea forma:

Pe baza acestui bilant suport vom calcula ratele de structura bilantiera. Aceste rate reprezinta un instrument operational al analizei financiare si se stabilesc ca raport intre o masa bilantiera sau un element component al acesteia si totalul bilantier sau intre un element de activ sau pasiv si masa bilantiera careia ii apartine elementul respectiv.

Rata activelor imobilizate masoara gradul de utilizare al capitalului in firma, marimea ratei fiind dependenta de natura activitatii si putand avea valori de 25-30% pentru firemele care activeaza in sfera distributiei si serviciilor, pana la 70-75% pentru firmele ce activeaza in sfera productiei industriale.

Rata imobilizarilor corporale demonstreaza capacitatea firmei de a rezista intr-o situatie de criza aparuta in sectorul sau si de a se adapta unor schimbari bruste in conditiile impuse de piata pe care actioneaza.

Rata imobilizarilor financiare exprima intensitatea legaturilor si relatiilor de tip financiar pe care le dezvolta firma in raport cu alte firme in capitalul carora detine participatii.

Rata activelor circulante este complementara cu rata activelor imobilizate, iar interpretarea evolutiei sale se realizeaza tinandu-se cont atat de volulmul activitatii desfasurate, cat si de natura acesteia. Astfel, o crestere a cifrei de afaceri poate determina o marire justificata a valorii stocurilor si a creantelor pe termen scurt.

Rata stabilitatii finaciare masoara ponderea resurselor cu vocatie cvasipermanenta in totalul patrimoniului, iar valoarea sa depinde intr-o masura determinanta de natura activitatii si de modalitatea de finantare pentru care opteaza firma analizata.

Rata autonomiei financiare globale permite aprecieri cu privire la sanatatea financiara a firmei si la existenta unui echilibru financiar stabil, valoarea sa optima sau de prag fiind 33%. 

Rata autonomiei financiare la termen exprima gradul de dependenta financiara a firmei fata de creditorii sai pe termen lung si mediu. Pragul optim al acestei rate este de 50%.

2. Calculul si analiza fondului de rulment (FR)

Dupa realizarea corectiilor necesare la nivelul diverselor posturi bilantiere, in vederea obtinerii bilantului financiar-patrimonial, putem degaja anumite echilibre structurale, limitate ca orizont temporal si anume:

- un prim echilibru este dat de confruntarea pasivului (resurselor) stabil(e) cu activele imobilizate si este dat de FR; este un echilibru pe termen lung;

- NFR (necesarul sau nevoia de FR), mult mai fluctuant si mai instabil, caracterizeaza (reflecta echilibrul financiar al intreprinderii pe termen mediu/curent;

- in sfirsit, trezoreria (T) ilustreaza echilibrul pe termen scurt.

Observatie:

Este necesar sa se faca distinctia intre echilibrul bilantier si echilibrul financiar. Primul este dat de egalitatea:

Active = Capitaluri proprii+Datorii

si este in mod natural verificat la finalul fiecarui exercitiu finit si continuu. Adesea insa, o intreprindere a carui bilant e echilibrat in termenii descrisi mai sus, se poate afla in situatie de dezechilibru financiar, adica activele sunt finantate in mod necorespunzator (ex: durata de exigibilitate a pasivelor nu corespunde cu gradul de lichiditate a activelor curente).

Analiza echilibrului financiar poate fi efectuata pornindu-se de la doua tipuri de bilant: cel financiar pe de-o parte si cel functional pe de alta parte.

Fondul de rulment reprezinta excedentul de capital permanent (capitalul propriu + datorii pe termen mediu si lung) peste valoarea activului imobilizat. Cu alte cuvinte, este acea parte din capitalul permanent care este utilizata pentru finantarea ciclului de exploatare.

Fondul de rulment (FR) constituie o garantie de lichiditate a intreprinderii, cu cit valoarea sa este mai ridicata, cu atit garantia este mai importanta, deci marja de securitate finala a intreprinderii este mai ridicata.

FR poate fi calculat atit pornindu-se de la bilantul financiar cit si de la cel functional, cu obtinerea aceluiasi rezultat. Calculul FR_f, cu obtinerea aceluiasi rezultat se poate realiza in doua moduri diferite, si anume:

FR_f = C_angajat - A_imobilizate fond de rulment financiar

Acest mod de calcul permite o analiza 'externa' a FR, cu delimitarea originii sale si a variabilelor determinante (figura de mai jos).

Cum

C_angajat = C_perm (CP) = C_Propriu + D_TML

unde D_TML reprezinta datorii pe o perioada mai mare de un an, se poate calcula:

FR_f = FR_propriu + FR_strain

Cea de-a doau expresie de calcul a FR_f   este urmatoarea:

FR_f = A_circ - D_TS fond de rulment financiar

unde OTS reprezinta obligatii pe termen scurt, respectiv datoriile pe o perioada mai mica de un an.

Cea de-a doua modalitate de calcul a FR permite o analiza interna a acestuia, deoarece evidentiaza utilitatea si destinatia sa, respectiv finantarea activului circulant. Pornind de la aceasta expresie de calcul se fac previziuni privind nevoia de FR in perioada urmatoare (vezi figura de mai jos).

Observatie:

Situatia in care FR este negativ, deci obligatiile pe termen scurt depasesc activele circulante este in general ingrijoratoare pentru firmele aflate in sectoarele industriale, ea fiind cvasicurenta in cazul celor activind in comert unde viteza de rotatie a stocurilor este mult mai rapida (aproximativ 30 de zile) decit in celelalte sectoare (industriale mai ales) si in acelasi timp creditele furnizor sunt importante. In practica, pentru firmele din sectorul industrial se considera ca situatie optima aceea in care FR reprezinta ca valoare 1-3 luni de CA medie.

FR reprezinta in fapt o marja de securitate a organizatiei in fata riscurilor de depreciere, pierderii de valoare a activelor sale si mai cu seama a riscului de incetinire a vitezei de rotatie a stocurilor (datorita intirzieriilor, grevelor, scaderea vinzarilor etc). De aceea urmarirea dinamicii FR este importanta pentru analist; ea se face pe un orizont temporal de 3-5 ani.

3. Calculul si analiza necesarului fondului de rulment (NFR) si a trezoreriei (T)

Necesarul de fond de rulment reprezinta suma destinata si necesara finantarii decalajului dintre activele de exploatare si resursele generate de operatiunile ciclice (pasivele de exploatare).

In acceptiunea financiara, NFR cuprinde doua elemente distincte, legate de partea de activitate la care se refera: necesarul de fond de rulment din exploatare (NFR) si necesarul de fond de rulment in afara exploatarii (NFRAE).

NFR = NFRE + NFRAE

Pornind de al acelasi bilant financiar, vom putea calcula de maniera generala:

NFR = Stocuri + Creante - Obligatii pe termen scurt

si pe categorii de necesar de fond de rulment:

NFR = Stocuri

+Creante din exploatare

+Cheltuieli de exploatare in avans

-Datorii catre furnizori

-Alte datorii pe termen scurt aferente exploatarii (financiare, sociale si fiscale)

-Avansuri incasate in contul comenzilor

iar

NFRAE = Creante in afara exploatarii

+Sume de incasat din interese de participare

+Investitii financiare pe termen scurt

+Cheltuieli inregistrate in avans din afara exploatarii

-Datorii in afara exploatarii

-Venituri inregistrate in avans in afara exploatarii

Pornind de la bilantul functional, necesarul de fond de rulment se calculeaza dupa relatia:

NFR(functional) = Active ciclice(AC) - Resurse ciclice(RC)

care poate fi in mod analog detaliata pe cicluri de exploatare si din afara exploatarii o data ce elementele de bilant pot fi distinct delimitate ca apartinind uneia sau alteia dintre categorii.

Marimea si evolutia NFR a firmei depind in principal de urmatorii factori:

- nivelul (volumul) de activitate (influenta directa);

- structura activitatii de exploatare;

- sectorul de activitate al firmei;

- durata ciclului de exploatare (cu cit este mai lung cu atit NFR creste);

- durata de rotatie a activelor si a pasivelor;

- gradul de sezonalitate la activitatii;

- organizarea ciclului de exploatare (facturarea si urmarirea clientilor, puterea de negociere cu furnizorii si clientii);

Principalele rate de analiza ale NFR sunt:

care reliefeaza direct proportionalitatea celor doua elemente ale raportului.

Diminuarea acestei rate de la o perioada la alta de analiza se apreciaza ca fiind favorabila activitatii.

reprezinta rata de acoperire a necesarului de fond de rulment din fondul de rulment. Se apreciaza ca fiind favorabila situatia in care rata este supraunitara.

Trezoreria (T) se calculeaza tot in doua moduri:

- pe baza bilantului financiar T = FR - NFR

- pe baza bilantului functional T = Trezoreria de activ -Trezoreria de pasiv

Determinarea valorilor FR NFR, compararea lor si gasirea unei T nule, pozitive sau negative nu reprezinta o baza solida pentru formularea unor concluzii ferme referitoare la echilibrul financiar pe termen scurt al firmei analizate.

Utilizam doua rate complementare de analiza, ce vor fi comparate intre ele, in perioade comune de gestiune, in general pe termen scurt.

Daca d_r>d_p, avem de a face cu o situatie favorabila, firma in cauza putind fi in echilibru financiar pe termen scurt cu un FR insignifiant sau chiar negativ.

Daca d_r<d_p, situatia este mai putin favorabila firmei, caci ea va trebui sa aiba un FR pozitiv si de marime importanta care sa-i permita mentinerea unei trezorerii importante in vederea contracararii acestui decalaj de termene de plata.