Eficienta utilizarii factorilor de productie

Eficienta utilizarii factorilor de productie

Utilizarea rationala, eficienta a factorilor de productie este obiectivul si rezultatul competentei st abilitatii intreprizatorului preocupat in permanenta sa gaseasca acele combinatii de factori din a caror folosire sa obtina avantaje cat mai mari si mai sigure. In functie de natura activitatii economice si, implicit, de valentele bunurilor noi fata de trebuintele pe care urmeaza sa le satisfaca, intreprinzatorul initiaza procesul economic prin combinarea factorilor de productie disponibili si transformarea lor in alte bunuri si servicii.

Firmele producatoare sunt permanent preocupate de gasirea celor mai adecvate modalitati de combinare a factorilor de productie care sa le permita obtinerea maximei eficiente si profitabilitati. Deciziile economice vizeaza adaptarea aparatului productiv fie prin anticipatie, fie prin ajustare, ceea ce implica: variatia cantitatii de factori de productie utilizati; intensificarea utilizarii unuia sau altuia dintre factori; modificarea combinarii factorilor de productie.

Operatiunea tehnico-economica inerenta oricarei activitati de productie, in functie de natura sa, o constituie combinarea factorilor de productie, care desemneaza modul specific de unire a factorilor de productie in vederea obtinerii de noi bunuri si servicii.

Combinarea factorilor de productie reprezinta un mod specific de unire a factorilor de productie privit atat sub aspect cantitativ, cat si din perspectiva structural-calitativa; atat din punct de vedere tehnic, cat si economic.

Din punct de vedere tehnic, combinarea factorilor de productie este specifica fiecarui proces de productie; obtinerea oricarui bun presupune, de exemplu, unirea factorului munca (de o anumita structura si calificare) cu elemente de capital tehnic (masini, instalatii, materii prime, materiale) specifice domeniului respectiv.

Din punct de vedere economic, combinarea factorilor de productie inseamna concretizarea ei in obiectivul minimizarii costurilor de productie si, respectiv, al maximizarii profitului.

Combinarea factorilor de productie are o determinare multipla, fiind influentata in mod semnificativ de caracterul limitat al resurselor productive. Criteriul esential de apreciere a rationalitatii si eficientei combinarii este insasi natura activitatii economice. Ca urmare, se adopta acea combinare care asigura eficienta economica maxim posibila, in conditiile date. Intreprinzatorul, prin abilitatea sa, va combina factorii de productie in asa fel incat sa se poata adapta la exigentele pietei si sa obtina un profit maxim.

In combinarea factorilor de productie, intreprinzatorul porneste de la urmatoarele premise:

a)   caracterul limitat al factorilor supusi combinarii cu ajutorul carora trebuie sa realizeze volumul proiectat al productiei;

b)  caracteristicile factorilor de productie si concordanta lor cu specificul activitatii;

c)   conjunctura pietelor factorilor de productie.

Combinarea este posibila ca urmare a proprietatilor factorilor de productie si a manifestarii simultane a lor.

Divizibilitatea reflecta posibilitatea factorului de productie de a se imparti in unitati simple, in subunitati omogene fara a fi afectata calitatea factorului de productie. De exemplu, factorul munca se poate divide in unitati omogene de timp de munca, in numar de salariati de o anumita calificare; factorul pamant se poate divide in unitati de suprafata.[1] Pentru unii factori de productie (o centrala electrica, de exemplu) este imposibila sau foarte dificila divizibilitatea. Evident, problema divizibilitatii unui factor de productie se pune in masura ceruta de caracteristicile unui proces de productie de anumite dimensiuni, ale unor tehnici si tehnologii folosite.

Adaptabilitatea reprezinta capacitatea de asociere a unei unitati dintr-un factor de productie cu mai multe unitati din alt factor de productie. Pe o suprafata de teren, de exemplu, este posibil sa lucreze un numar mai mare sau mai mic de lucratori agricoli; un muncitor poate lucra la o masina sau la mai multe masini etc.

Complementaritatea reprezinta procesul prin care se stabilesc raporturile cantitative ale factorilor de productie ce participa la producerea unui anumit bun economic. La o productie data, o anumita cantitate dintr-un factor de productie se asociaza doar cu o anumita cantitate determinata din ceilalti factori de productie. Complementaritatea se afla sub influenta permanenta a progresului tehnic, care determina modificari profunde in calitatea factorilor de productie, deci, si in procesul combinarii lor.

Substituibilitatea este definita ca posibilitatea de a inlocui o cantitate dintr-un factor de productie printr-o cantitate determinata dintr-un alt factor in conditiile mentinerii aceluiasi nivel al productiei.

Decizia de combinare si substituire a factorilor de productie se intemeiaza pe criterii economice concretizate in parametrii de eficienta cum sunt: productivitatea marginala a factorilor de productie; rata marginala de substituire a factorilor, coeficientii de elasticitate a productiei in raport cu factorii.