Evaluarea altor elemente intangibile

Evaluarea altor elemente intangibile

1. Clasificarea activelor intangibile (cuprinse in categoria alte elemente)

Activele din aceasta categorie se pot grupa dupa mai multe criterii:

A)    Dupa criteriul mixt identificabilitate-detinator

Active intangibile neidentificabile ale afacerii

Grupa cuprinde active intangibile cu o durata de viata nedeterminabila si care se evalueaza ca un sistem. Ele nu pot fi amortizate, ceea ce nu inseamna ca aceste active nu depind de efortul intreprinderii.

Se includ in aceasta grupa elemente unice in asociere cu intreprinderea:

sistemul proprietate imobiliara + utilaje + echipamente;

disponibilitatea personalului calificat;

clientela existenta;

sisteme, metode, modalitati de control care au fost dezvoltate ca parti ale unei operatii

cheltuieli cu promovarea si reclama

amplasarea geografica, care se refera implicit si la valoarea de piata a proprietatii mobiliare

reputatia locala nationala, internationala standingul de creditare (banci, institutii financiare, clienti)

Active intangibile neidentificabile ale persoanei

Sunt incluse aici elemente unice in asociere cu persoanele din cadrul afacerii, precum:

reputatia sociala a angajatilor sau a proprietatilor afacerii, clienti, alti angajati, alti proprietari sau institutii de creditare;

abilitatea specifica angajatilor, cunostintele lor tehnice, economice, abilitatea vanzatorilor, abilitatea financiara;

abilitatea generala a angajatilor, managerilor, abilitatea de administratie, spiritul managerial

Activele intangibile identificabile ale afacerii, includ acele active intangibile care se pot evalua individual si care au o durata de viata determinata. Se include urmatoarele:

marca;

numele produsului;

metode si procese secrete;

biblioteca tehnica;

copyright-ul;

contractele (cu angajatii, de cumparare, de vanzare, de publicitate etc.);

informatii si liste cu continut diferit (lista produselor, lista furnizorilor, lista beneficiarilor);

licente;

patente;

drepturi asupra unor terenuri specifice (paduri, piscine, petroliere etc.).

B)    Pentru clasificare se foloseste si criteriul cauzei care le determina functie de care distingem:

Drepturile si/sau avantajele determinate de contracte ;

Relatiile;

Proprietatile intelectuale;

Goodwill-ul si exploatarea continua.

1 Drepturile si avantajele determinate de contracte

Fiecare societate comerciala detine drepturi prin contractele incheiate cu alte intreprinderi. Aceste contracte evidentiaza si stabilesc natura drepturilor si avantajelor dobandite, durata acordului si avantajului si ce conditii se pierd sau reduc aceste avantaje.

Relatiile

Pentru a-si desfasura activitatea orice intreprindere isi stabileste relatii cu alte societati, intreprinderi, persoane. De regula acestea nu se desfasoara pe baza unor contracte, dar sunt de foarte mare importanta pentru desfasurarea activitatii. Cele mai importante sunt:

relatiile cu clientii - vitale pentru un agent economic sunt definite prin doua componente: inertia explicata de faptul ca orice agent economic are clienti dar nu toti agentii au relatii cu clientii; informatiile disponibile despre clienti - migratia clientilor este destul de usoara pentru un ofertant ;

relatiile cu forta de munca - sunt cele mai importante si vitale pentru intreprindere. Acest gen de relatii se concretizeaza in costurile pe care intreprinderea le suporta pentru recrutare, pregatire, calificare. Cu cat aceste cheltuieli vor fi mai mari, cu atat munca va fi mai specializata, valoarea adaugata de intreprindere se va majora de la perioada la perioada, in consecinta va creste si valoarea intreprinderii;

relatii cu distribuitorii

relatiile cu institutiile financiar bancare, etc

3 Proprietatile intelectuale

Aceasta notiune se refera la patente, marci comerciale, know-how de care dispune intreprinderea. Pentru agentul economic ele reprezinta o categorie speciala de active intangibile in primul rand pentru ca sunt unice si in al doilea rand pentru ca proprietarul lor este protejat de lege in eventualele exploatari neautorizate, contrafaceri, etc.

Avantajele ce decurg din detinerea proprietatii intelectuale se materializeaza in:

diminuarea costurilor materiale;

sporirea productivitatii muncii;

reducerea sau eliminarea rebuturilor;

reducerea necesarului de utilitati (combustibil, energie, apa);

diminuarea efectelor negative asupra mediului natural;

mentinerea si intarirea imaginii pe piata;

consolidarea avantajelor comerciale existente.

4 Good will-ul si valoarea de exploatare continua

Notiunea de good-will este complexa. In acceptiunea oamenilor de afaceri aceasta notiune este asociata cu:

Supraprofitul - in sensul ca acea societate care beneficiaza de good will genereaza un profit suplimentar mediei;

O valoare reziduala - este oarecum o prelungire a acceptiunii de supraprofit in sensul ca good will-ul este o diferenta dintre o valoare mai mare - valoarea afacerii - si o valoarea mai mica - valoarea neta a tuturor activelor identificabile (tangibile si intangibile).

Clientii (clientela) - in ideea ca existenta, aparitia si manifestarea good will-ului este de neconceput in afara pietei intreprinderii, a recunoasterii intreprinderii de catre piata. In aceasta abordare, good will-ul apare ca rezultat al fidelitatii consumatorilor (cumparatorilor pentru produsele/serviciile acelei societati comerciale). Prin urmare, good will-ul este rezultatul serviciilor calitativ superioare, programelor de marketing si publicitate, cultivarii relatiilor cu persoanele fizice si juridice.

Valoarea de exploatare continua - se defineste drept un element aditional de valoare ce se asociaza unei afaceri ca rezultat al existentei elementelor ce permit continuarea activitatii intr-un orizont de timp previzibil.

Valoarea de exploatare continua este un concept[1] care presupune ca afacerea evaluata este o unitate operationala si anume: are activele si stocurile pe pozitii de lucru, forta de munca angajata si afacerea functioneaza fara a exista o intentie iminenta de lichidare sau incetare a activitatii.

Valoarea de exploatare continua este un element generator de good will si evidentiaza urmatoarele diferente dintre intreprinderi[2]:

a)           o intreprindere ce si-a constituit sistemul de elemente care defineste exploatarea continua si una care nu si l-a constituit. Situatia poate fi intalnita in cazul firmelor aflate la inceputul activitatii.

Exemplificam urmatorul caz: Doua firme ce se ocupa cu evaluari si consultanta A si B. Cele doua firme sunt la inceput de activitate si se caracterizeaza prin:

Firma A: Nu a realizat nici o lucrare de evaluare dar detine:

forta de munca necesara angajata (economisti, juristi, ingineri, alte categorii);

are in portofoliu cereri de evaluare;

are dotare corespunzatoare cu hard: calculatoare, imprimante, xerox instalate;

dispune de soft specializat pentru evaluari: programe pentru obtinerea plecand de la balanta de verificare a  bilantului patrimonial, bilantului financiar, bilantului functional, programe de stabilire a diagnosticului, a aplicarii metodelor de evaluare;

si-a elaborat si un program publicitar.

Firma B: Situata intr-o zona apropiata de prima, a facut demersuri pentru infiintare, a obtinut inscrierea in Registrul Comertului, a deschis cont la banca, are codul fiscal aprobat. Concomitent a intreprins si o serie de activitati referitoare la:

recrutari, angajari de personal;

pe baza ofertelor de calculatoare si-a intocmit un plan de dotare cu hard;

functie de configuratia hard-ului a elaborat un plan de achizitionare de soft;

si-a conceput un plan de afaceri.

In acest caz prima firma beneficiaza de valoare de exploatare continua, a doua nu intruneste conditiile pentru asa ceva.

b)           o intreprindere insolvabila si una defuncta. Cazul se poate intalni  atunci cand cele doua societati au timp indelungat de functionare si activitate pe piata.

2. Fondul comercial - element al imobilizarilor necorporale

In teoria si practica economica se folosesc si notiunile de fond de comert, fond comercial[3] ce nu sunt identice.

Notiunea de fond de comert este mai frecvent folosita in literatura franceza si se defineste drept un ansamblu de elemente corporale si necorporale folosite si gestionate intr-o societate comerciala. Componentele de natura necorporala se refera la:

clientela permanenta si clientela ocazionala: au caracter variabil fiind influentate de amplasamentul intreprinderii, segmentul de consumatori, imaginea pe care si-au format-o despre intreprindere. Clientela constituie elementul esential al fondului de comert;

firma, denumirea sau emblema producatorului sau comerciantului si care serveste la identificarea intreprinderii dar si pentru atragerea clientelei;

licentele si autorizatiile administrative ce sunt atasate fondului si nu au caracter personal ca licentele de vanzare a bauturilor alcoolice, autorizatii de transport publice etc.;

drepturile de proprietate industriala, comerciala, dreptul de autor, etc.;

dreptul de locatie;

alte componente care sunt considerate ca fiind transmise odata cu fondul cum ar fi: diverse contracte de munca de asigurare semnate de vanzatorul fondului de comert.

Elementele corporale ce intra in fondul de comert se concretizeaza in materiale, utilaje si echipamente care deservesc derularea activitatii de exploatare. Acestea nu au caracter de imobilizari prin destinatie dar care au o stabilitate si servesc la exploatarea intreprinderii (utilaje industriale, masini se scris, mobilier etc.).

Fondul comercial - este partea cea mai importanta a fondului de comert care nu contine elemente corporale (marfuri, utilaje, stocuri). In aceasta optica fondul de comert reflecta elementele necorporale care nu pot fi evaluate in mod direct. Pentru un cumparator valoarea intreprinderii va fi cu atat mai mare cu cat aceasta spera sa obtina o buna rentabilitate din reteaua comerciala sau de productie, clientela si marcile pe care le achizitioneaza. Pentru o intreprindere industriala sau comerciala, fondul comercial este aptitudinea pe care aceasta o are de a genera un profit mai mare sau mai mic in cadrul unui anumit mod de exploatare (oameni, tehnologie, utilaje, materii prime, produse piata, clientela). Prin urmare valoarea intreprinderii va fi cu atat mai mare cu cat va avea o sanatate financiara mai buna, cu cat oamenii sunt mai multumiti si implicit mai fideli, cu cat produsele sunt mai bune si mai competitive pe piata, cu cat clientela este mai constanta.

Din cele prezentate rezulta ca:

fondul comercial se refera numai la valoarea activelor necorporale, nu se cuprind constructiile, stocurile de marfuri si produse finite, imobilizarile financiare, disponibilitatile banesti;

efectul sinergic reflectat in marimea profitului inregistrat de o firma rezulta din ecuatia: un agent economic=o piata + produse + oameni;

marimea valorii intreprinderii este direct proportionala cu efectul sinergic rezultat din folosirea intregului ei potential uman, material si financiar.

In Romania, conform art. 51 din Regulamentul de aplicare a Legii Contabilitatii nr. 82/1991, fondul comercial "reprezinta partea din fondul de comert care nu figureaza in cadrul celorlalte elemente de patrimoniu, dar care concura la mentinerea sau dezvoltarea potentialului unitatii, cum sunt: clientela, vadul, debuseurile, reputatia, alte elemente necorporale si se inregistreaza in contabilitate intr-un cont distinct de imobilizari necorporale. Fondul comercial se determina ca diferenta intre valoarea ca aport de utilitate sau costul de achizitie, dupa caz, a fondului de comert, si valoarea elementelor de activ inregistrate in conturile corespunzatoare".

Din aceasta definitie rezulta ca fondul comercial:

este alcatuit din active necorporale ce nu sunt inregistrate in bilant in acele conturi de imobilizari necorporale precum: brevete, licente, marci de fabrica, alte drepturi de proprietate industriala si intelectuala aduse ca aport, achizitionate sau dobandite pe parcurs;

marimea lui se inregistreaza intr-un cont distinct, la valoare de utilitate sau cost de cumparare;

nu este supus amortizarii, exceptand cazul in care se constata o depreciere ireversibila.

In contabilitatea intreprinderilor romanesti se foloseste contul 207 - "Fondul comercial" cu ajutorul caruia se tine evidenta fondului de comert ce nu este evidentiat in cadrul celorlalte elemente de patrimoniu, dupa principiile anterior prezentate.

Daca, de exemplu, o firma detine o constructie evaluata contabil la o anumita valoare, ca aceasta valoare o simbolizam cu X, ca urmare a amplasarii favorabile aceasta cladire se va vinde la valoarea X+D. Acest spor valoric D reprezinta fondul comercial pe care cumparatorul il va inregistra in contul 207 - "Fond comercial".

De retinut faptul ca din punct de vedere contabil si fiscal se inregistreaza doar fondul comercial achizitionat sau adus ca aport. In documentul ce atesta cumpararea nu se face precizarea cat din valoarea acestei constructii reprezinta fondul comercial, ci se intocmeste o anexa in care cumparatorul, cu acordul AGA, mentioneaza cat din valoarea facturii reprezinta fondul comercial si in baza acesteia se inregistreaza suma corespunzatoare in contul 207 - "Fond comercial". Fondul comercial cuprinde numai activele necorporale din cadrul fondului de comert care nu pot fi evaluate individual ci numai in conexiunea si interdependenta lor, avandu-se in vedere functionarea intreprinderii.

Asadar, fondul comercial, pentru o intreprindere reprezinta capacitatea acesteia de a realiza un profit suplimentar la un moment si context date.

Daca se face evaluarea unei intreprinderi iar in bilant apare contul 207 . "Fond comercial" in anumite situatii este necesara reevaluarea acestuia. Aceasta comparatie se poate face prin:

compararea cu tranzactii similare incheiate in perioade apropiate de data acestei evaluari;

corectarea soldului bilantului cu indicele preturilor sau cu evolutia cursului de schimb a leului fata de dolar sau alta moneda.

Exemplificare: In bilantul la 31.12.2005 contul 207 - "Fond comercial" are un sold de 15.000.lei rezultat prin cumpararea unei constructii. In martie 2006, are loc evaluarea intreprinderii, caz in care se impune si evaluarea fondului comercial, functie de raportul leu/euro cunoscut fiind ca in decembrie 2005 raportul leu/euro a fost de 3,58 lei/euro, iar in martie 2006 acesta a fost de 3,62 lei/euro.

lei.

Aceasta inseamna ca soldul contului 207 - "Fond comercial" se majoreaza cu 165 lei.

3. Goodwill-ul

Notiunea de goodwill este folosita mai mult in literatura economica anglo-saxona. Este o notiune si categorie economica ce are o importanta deosebita. Realitatile contemporane probeaza ca economiile sanatoase si performante au reusit mai ales prin oameni, idei si tehnologii.

Ce reprezinta goodwill-ul? Desi nu exista o definitie unica, cea mai acceptata este urmatoarea[4]: "este un activ intangibil care reprezinta in mod normal surplusul de valoare al intreprinderii fata de valoarea activelor sale tangibile". Acest surplus de valoare se datoreaza faptului ca firma, societatea comerciala, produce un profit suplimentar mai mare fata de masa dobanzii ce ar rezulta din investirea unei sume echivalente cu valoarea activelor tangibile.

Prin urmare, goodwill-ul este un activ special vandabil, in momentul cand intreprinderea este vanduta. Uneori este inregistrat in bilantul intreprinderii. In tarile ce opereaza cu acest bun intangibil, SUA, Anglia, se specifica faptul ca goodwill-ul cumparat poate fi amortizat.

Desi poate fi abordat atat din punctul de vedere al justitiei[5], al fiscalitatii si al contabilitatii, continutul mai sus prezentat ofera posibilitatea de a face precizarile:

goodwill reprezinta si exprima valoarea globala a activelor necorporale;

marimea sa este o functie de diferenta ce exista intre profitul mai mare obtinut din functionarea unei afaceri (firma, intreprindere, societate) si dobanda ce ar putea rezulta din plasarea unui capital echivalent cu valoarea imobilizarilor corporale in obligatiuni de stat in scopul de a obtine un venit (dobanda);

marimea acestui activ se poate calcula si se poate include in valoarea totala a intreprinderii si in pretul ei de vanzare;

goodwill-ul poate fi amortizat prin includerea unei parti din valoarea lui in cheltuielile anuale de exploatare.

In Romania, punctul de vedere al contabilitatii privind good will-ul este exprimat prin Legea Contabilitatii nr. 82/1991. Acest act normativ accepta distinctia dintre goodwill si alte active intangibile din considerentul ca normalizatorii romani au prevazut in cadrul grupei 20 - "Imobilizari necorporale" conturi distincte pentru:

Fondul comercial - cont 207

Alte active intangibile:

Cheltuieli de cercetare-dezvoltare - cont 203;

Concesiuni, brevete, alte valori similare - cont 205;

Alte imobilizari necorporale - cont 208.