Evaluarea intreprinderii

Evaluarea economica are ca obiectiv stabilirea valorii de piata a unui bun, a unui activ sau a unei societati in conditiile existentei preturilor libere.

Evaluarea economica consta intr-un ansamblu de tehnici procedee si metode prin care un bun, o grupa de bunuri, un activ, o societate sint aduse din punct de vedere valoric, la nivelul pietei si prin care li se asigura compatibilitatea cu aceasta cuprinde deci determinarea valorii de piata a bunurilor si a intreprinderii.

Evaluarea economica este obligatorie in urmatoarele situatii:

a.       ori de cite ori au loc schimbari in marimea si structura capitalului

b.      ori de cite ori au loc schimbari in numarul si componenta asociatilor sau actionarilor

c.       in tranzactiile comerciale

d.      in actiuni juridice cu scop patrimonial (succesiuni; proceduri; falimente)

e.       cu ocazia privatizarii

f.        evaluarea poate fi facuta sistematic daca se doreste o mai buna gestionare a afacerii

Clasificarea evaluarilor

a.       din punct de vedere al obiectivului acestea sint:

evaluari de bunuri

evaluari de grupe de bunuri

evaluari de elemente intangibile

evaluari de active economice

evaluari de societati, intreprinderi, firme

b.      din punct de vedere a scopului urmarit

evaluari contabile se pleaca de la faptul ca orice inregistrare contabila, inventarierea, intocmirea bilantului presupune o evaluare a elementelor patrimoniale

evaluari administrative sint cele stabilite de administratie in scopuri fiscale mai ales pentru determinarea masei impozabile sau taxabile precum si cele dispuse prin acte normative

evaluari economice au in vedere individualizarea unui bun, activ sau societate si situatia lor in raport cu piata

c.       din punct de vedere al metodologiei avem:

evaluari patrimoniale care abordeaza latura exclusiv patrimoniala

evaluari privind capacitatea beneficiara (prin randament, prin rentabilitate)

evaluari combinate care abordeaza atit aspectul patrimonial cit si cel al afacerii al rentabilitatii

evaluari pornite de la cifra de afaceri

Orice evaluare de activ, firma, societate are ca punct de plecare bilantul contabil suportul tuturor operatiunilor de evaluare pentru ca el reflecta volumul fondurilor proprii, piata, strategiile aplicate de firma; el reflecta situatia patrimoniului, a averii acumulate de firma la un moment dat si rezultatele financiare obtinute in ultimul an fiscal sau semestru. Evaluarea trebuie sa exprime realitatea.

Fazele operatiunii de evaluare:

Derularea unei actiuni de evaluare cuprinde 3 faze:

1. faza initiala
2. faza de realizare
3. faza concluziilor

1. faza initiala cuprinde doua momente

cunoasterea preliminara care consta in luarea contactului cu factorii decizionali ai intreprinderii si primirea de la acestia a informatiilor si documentelor prevazute in lista anexa la contractul de evaluare sau de asistenta de specialitate

pregatirea actiunii cuprinde definirea optiunilor care caracterizeaza programul detaliat al evaluarii contractate

2. faza de realizare cuprinde urmatoarele momente

diagnosticul are drept obiectiv identificarea partilor slabe ale intreprinderii ce decurg din optiunile alese de conducere si din aplicarea acestor optiuni in scopul aprecierii rezultatelor realizate si potentiale

determinarea activului net corijat si a capacitatii beneficiare care cuprinde calculele ce se fac prealabil evaluarii si consta in determinarea activului net corijat reevaluat

evaluarea cuprinde operatiuni ce se efectuaza in vederea determinarii unei scari de valori putind servi ca baza a inceperii unei negocieri

3. faza concluziilor

Reprezinta finalitatea actiunii de evaluare si cuprinde doua momente:

raportul de evaluare care cuprinde motivarea metodelor de evaluare folosite si a scarii de valori stabilite impreuna cu exprimarea opiniei consultantilor

documentatia de prezentare a intreprinderii care cuprind informatii necesare orcarui cumparator potential sau prezentarea datelor necesare cunoasterii de intreprindere a valorii sale economice de piata

Diagnosticul functiilor intreprinderii

diagnosticul juridic care cuprinde relatiile intreprinderii cu proprietarii salariatii si terti sub aspectul conformitatii cu actele legislative

diagnosticul comercial care cuprinde conturarea pietei pe care actioneaza intreprinderea si locul sau pe aceasta piata in prezent si in perspectiva

diagnosticul productiei - exploatarii care cuprinde aprecierea procesului de producie a mijloacelor fixe, a cailor de acces si a utilitatilor pentru productie

diagnosticul personalului - care cuprinde structura, modul de organizare si gestiunea resursei umane

diagnosticul financiar- contabil

diagnosticul contabil cuprinde aprecierea organizarii contabilitatii sub aspectul bunei credinte, a corectitudinii si al exactitatii aplicarii normelor contabile

diagnosticul financiar cuprinde aprecierea echilibrului financiar, a resurselor de finantare si a utilizarii lor, a rezultatelor financiare si a randamentului capitalurilor investite

Metode de evaluare sint grupate in:

a.      metodele clasice

b.      metode bursiere

a.       Metodele clasice se grupeaza in functie de modul de abordare in a firmei sub aspectul patrimonial, a profitabilitatii in trei categorii:

a 1. metode de evaluare patrimoniala care abordeaza firma exclusiv patrimonial

a 2 .metode de evaluare prin rentabilitate sau capacitate beneficiara

a.3 metode de evaluare combinata care abordeaza firma atit sub aspect patrimonial cit si sub aspect a profitabilitatii

a 1. Metode de evaluare patrimoniala

Primul element se refera la activul net contabil care reprezinta prin el valoarea patrimoniala a firmei prin faptul ca el cuprinde capitalurile investite si nerepartizate

ACTIVUL NET CONTABIL trebuie corectat tindu-se seama de uzantele contabile si fiscale care se indeparteaza de realitatea economica si mai ales de factorii care produc distorsiuni intre bilantul contabil si bilantul economic al firmei dintre care cei mai importanti sint: eroziunea monetara, raportul de schimb al monedei nationale, evolutia preturilor si sistemul de amortizare.

Ca procedeu in primul rind se elimina non valorile se ajusteaza provizionanele se reevalueaza titlurile de participare creantele si obligatiile in devize si se corecteaza valorile de activ in functie de criteriul unitatii. Se obtine activul net reevaluat ANr sau activul net corijat ANC dupa cum s-au adus corectii numai in legatura cu actualizarea preturilor si raportul de schimb (ANR) sau au fost luate in calcul influientele tuturor factorilor care au produs distorsiuni intre bilantul contabil si bilantul economic care tine cont de exigentele pietei (ANC).

Activul net reevaluat

Efectele inflatiei se elimina prin aplicarea unor indici de variatie a preturilor la valorile de origine a elementelor de activ. In practica firmelor de specialitate se utilizeaza evaluarea pe baza unor indici globali atit pentru inflatie cit si pentru uzura.

Activul net corijat

Este cea mai uzuala valoare patrimoniala de firma. La ea se recurge mai ales in situatia in care se are in vedere continuarea activitatii firmei de evaluat. Dupa evaluarea fiecarui element patrimonial al firmei se procedeaza la determinarea valorii globale patrimoniale a acesteia in cadrul carora activul net corijat este cea mai importanta

Activul net corijat se calculeaza prin doua metode:

metoda substractiva = valoarea matematica - obligatiile societatii

metoda aditiva = suma tuturor capitalurilor si a soldului favorabil al influientelor din reevaluare

Valoarea matematica se stabileste = activ initial +/-diferente din reevaluare

Activul net corijat are la baza valoare de folosinta a elementelor patrimoniale necesare firmei. Elementele care nu sint necesare exploatarii se evalueaza separat la valoarea venala a acestora mai putin cheltuielile de vinzare. Aceasta metoda are dezavantajul ca exclude din calcule randamentul capitalurilor investite.

Activul net de lichidare (ANL

Se calculeaza in cazul firmelor aflate in dificultate in care se estimeaza reducerea sau oprirea activitatii acestora. In aceste cazuri activul net corijat se inlocuieste cu activul net de lichidare care are in vedere daca lichidarea se face progresiv rapid sau imediat.

Firma in dificultate poate fi analizata dupa doua criterii esentiale:

juridic - firma face obiectul unei proceduri judiciare modificind simultan conditia unei reluari a activitatii, partenerii cu care se negociaza, decizia de a vinde sau de a alege un investitor

economic firma este in dificultate structural cum ar fi: fonduri proprii insuficiente pentru a continua dezvoltarea sau cu dificultati de trezorerie cum ar fi neincasarea clientilor. In aceste cazuri partenrii pot fi: investitori diversi, actionari vechi sau organe judiciare.

Valoarea unei firme in dificultate poate fi apreciata in doua cazuri:

firma este neredresabila dar dispune de un patrimoniu astfel incit dupa lichidare ramine un activ net pozitiv. Activul net de lichidare se determina pe baza activului net contabil care se corecteaza astfel: Se adauga plus valoarea asupra elementelor de activ corporale si necorporale se scade valoarea elementelor de activ corporale si necorporale pe baza valorii lichidative se scad costurile de lichidare (cheltuieli de dezafectare, cheltuieli de fluctuatie in perioada lichidarii) se scad eventalul impozite calculate asupra plus valorii daca acestia exced asupra pierderilor din lichidare.

Decontarea aplicata asupra activului net de lichidare este aplicata pentru a tine cont de: indisponibilitatea fondurilor, asumarea riscurilor si dificultatilor lichidarii de catre cel care preia firma sau activul. Decontarea este variabila si se situeaza in practica intre 30% si 50% din activul net de lichidare.

firma este neredresabila iar valoare se determina pe baza formulei

V=VT/(1+t)ⁿ - F.I.N.

VT-valoarea la termen a firmei calculata aplicind metodele obisnuite de evaluare

F.I.N. - reconstituirea fondurilor proprii de catre cel care a preluat firma

t - rata de actualizare (de baza +risc)

n - numarul de ani intre data reluarii activitatii si cea a evaluarii la termen

Valoare substantiala are 3 marimi ale acestei valori

valoarea substantiala bruta (VSB) formata din activul net reevaluat in ipoteza continuarii activitatii plus valoarea bunurilor folosite de firma fara a fi proprietatea acesteia minus valoarea bunurilor care desi sint inregistrate in patrimoniul firmei nu sint folosite din diverse cauze (inchiriate, in conservare)

valoarea substantiala bruta redusa (VSBr) este formata din valoarea substantiala bruta diminuata cu obligatiile nefinanciare

valoarea substantial neta (VSn) se identifica cu activul net corijat fiind egala cu valoarea substantiala bruta din care de deduc toate datoriile.

Capitalurile permanente necesare exploatarii (CPNE) sint valori care se identifica celei substantiale brute reduse. valorile patromoniale sint utilizate in practica indeosebi pentru analize comparative si pentru stabilirea prioritatilor in caz de fuziune, absortie, asocieri

a.2 Metode de evaluare bazare pe actualizare

Estimeaza valoare firmei, considerind ca punct de plecare rezultatul obtinut sau posibil de obtinut in timp. Daca activul net corectat al firmei da dimensiunea eforturilor materializate ale actionarilor, rezultatul obtinut, pune in evidenta efectul produs de investitia lor.

In munca de evaluare pot fi folosite mai multe tipuri de evaluare, datorita carui fapt trebuie sa se justifice doua aspecte: ce rezultat trebuie ales pentru estimarea valorii si cu ce structura si valoare de activ trebuie sa-l compare.

Rezultatul exploatarii este prin definitie diferenta intre veniturile si cheltuielile exploatarii. El est de fapt excedentul brut de exploatare corectat cu politica de amortizare si riscurile de exploatare (provizioanele). Este indicatorul care da dimensiunea performantelor industriale si comerciale ale firmei focalizind exclusiv ciclul de exploatare in ansamblul sau netind seama de politica financiara a firmei si de impactul fiscalitatii.

Rezultatul curent este rezultatul de exploatare influientat de rezultatul din activitatea financiara (venituri financiare - cheltuieli financiare)

Rezultatul net este rezultatul total obtinut de firma din activitatea de exploatare, financiara si exceptionala, diminuat cu impozitul pe profit. El este expresia contabila a rezultatului destinat a fi reinvestit si partial distribuit actionarilor.

Dividendul este partea rezultatului pozitiv net destinat actionarilor

Cash - flow-ul multutilizat de metodele de evaluare moderne reprezinta suma lichiditatilor generate sau consumate de o activitate pe parcursul unei perioade de timp anume. Venitul obtinut la o anumita data nu este totdeauna in cash deci in forma de lichiditati imediat accesibile. De aceea el este numit si trezoreria disponibila si poate fi calculat sau estimat prin bugetul de trezorerie sau situatia de trezorerie.

a.2.1. Metode de capitalizare a beneficiilor

Valoarea de rentabilitate

Este cunoscuta si sub denumirea de metoda capitalizarii veniturilor, si consta in aplicarea la capacitatea beneficiara a firmei (CB) a unui multiplicator Y

V = Y*CB

Multiplicatorul Y poate avea diferite semificatii:

referinta cea mai des utilizata este rata neutra de plasament a disponibilitatilor pe piata financiara. In acest caz coeficientul multiplicator Y capata valoarea 1/i si semificatia de termen de recuperare a investitiei, iar valoarea firmei se determina pe baza formulei:

V = CB/I

Adica este direct proportionala cu capacitatea acesteia de a degaja profit, exprimata prin profitul net, si invers proportionala cu rata neutra de plasament a disponibilitatilor, pe piata financiara.

Alta referinta o constituie actualizarea unei serii de beneficii constatate ( rata de actualizare t pina la anul n si atunci Y reprezinta un numar de unitati an

Alta referinta in determinarea coeficientului multiplicator consta in aplicarea coeficientului bursier (PER) la capacitatea beneficiara a firmei situatie in care Y=PER iar formula de evaluare in acest caz este:

V = PER*CB

Coeficientul bursier (PER) este frecvent utilizat in evaluari, metoda fiind simpla si rapida. PER se determina ca raport intre cursul bursier al actiunii si dividendul acesteia si semifica in cit timp se recupereaza investitia facuta in cumpararea unei actiuni pe seama dividendelor primite.

Rata de plasament aferenta PER se determina prin raportul 1/PER si se compara cu rata pietei in vederea luarii unei decizii cu privire la investitia in actiunile respective.

Valoarea de rentabilitate a firmei se mai determina si pornind de la fluxul disponibilitatilor ce formeaza capacitatea de autofinantare (CAF) sau marja bruta de autofinantare (MBA) la care se aplica un coeficient K

V = K*MBA sau V = K*CF

Valoarea de randament

Valoarea de randament propriu zisa se bazeaza pe randamentul investitiei facute de cumparator, exprimata prin dividende pe care firma i le va varsa. Valoarea firmei este direct proportionala cu capacitatea beneficiara exprimata prin dividendele CB(D) si invers proportionala cu randamentul de piata (r)

V = CB (D)/r

a2.2 Metodele fluxurilor de disponibilitati actualizate .Cash flow

Cash flow-ul reprezinta fluxul de trezorerie disponibila pe care-l degaja un activ sau o firma. In determinarea marimii acestuia se porneste de la capacitatea beneficiara exprimata prin profitul net la care se adauga toate celelalte disponibilitati banesti create de firma si se scad nevoile de finantare a activitatii curente.

Evaluarea prin aceasta metoda desi simpla este foarte complexa pentru ca trebuie avuta in vedere:

estimarile reale ale fluxurilor previzionate

estimarea valorii reziduale

estimarea costului mediului ponderat al capitalului sau ratei de actualizare care prezinta dificultati numai la societatile necotate

Metoda prezinta avantaj ca scoate in evidenta principiile fundamentale ale evaluarii si este considerata obiectiva pentru ca nu este supusa conceptional problemelor de ordin speculativ al pietei financiare.

Prin actualizarea fluxurilor de lichiditati aceasta metoda constituie procedeul cel mai corespunzator, atit conceptual cat si aplcativ.

Executarea evaluarii in concordanta cu aceasta metoda, cuprinde patru etape succesive:

Calculul fluxului de lichiditati nete pe cativa ani consecutivi, folsindu-se constatarile din diagnosticul general cu referire la cel financiar in mod deosebit.

Proiectarea fluxului de lichiditati nete pe o perioada cit mai mare si totusi comparabila cu orizontul de prognoza a firmei .aceasta presupune o viziune integrala asupra volumului vinzarilor, a preturilor, structura costurilor de exploatare si a cheltuielilor de capital pentru a desprinde fluxurile viitoare cit mai fidel posibil.

Determinarea valorii reziduale care urmeaza sa fie adaugata la cash flow-ul din ultimul an de proiect pentru ca la sfarsitul perioadei proiectate firma mai are o anumita valoare care trebuie estimata.

Valoarea reziduala este egala cu:

Activul net la sfirsitul perioadei influientat cu cheltuielile de lichidare sau cu un multiplu al rezultatului net din ultimul an. Multiplu se obtine prin compararea cu multiplii utilizati pe piata pentru firme comparabile si este cuprins intre 3 si 6

Exploatarea cash flow-ului din ultimul an de prognozare care are avantajul ca neutralizeaza impactul investitiilor viitoare considerind ca rentabilitatea investitiilor si variatia nevoii fondului de rulment nu vor fi superioare costului capitalului.

Determinarea ratei de actualizare, urmare careia este posibil de a readuce fluxurilor nete viitoare si valoarea reziduala in valori la zi

a3. Metode de evaluare combinate

Folosesc tehnici bazate pe ponderea intre valoarea patrimoniala si una prin rentabilitate sau pe asocierea valorii patrimoniale cu unul sau mai multe elemente intangibile.

a 3.1. Metoda practicienilor

In care valoarea firmei se determina ca o medie simpla sau ponderate a unei valori patrimoniale (ANC) si una prin rentabilitate (CB/i)

V=(ANC+CB/I)/2 sau valoarea ponderata

V=(K₁x ANC + K₂ CB/i)/(K₁+K₂)

a.3.2 Metode bazate pe goodwill

Pentru o evaluare corecta, valoarea unei firme se determina prin influientarea valorii patrimoniale de regula a ANC corijat cu fondul de comert respectiv goodwill-ul aferent elementelor intangibile ale firmei calculat avind la baza indicatori cantitativi si calitativi realizabili in conditii normale. Goodwill-ul este dat de reputatia firmei superioritatea produselor, amplasamentul, clientela, bonitatea si solvabilitatea fata de terti, competenta tehnica ( laboratoare, brevete, marci ) competenta comerciala (publicitate, clienti, vad comercial ) competenta manageriala, calitatea personalului

Metoda clasica de evaluare consta in aplicarea formulei

V= ANC + Gw de unde rezulta ca

Gw=(CB-ANC*i/100)/t