Fundamentele teoretice ale managementului comparat

1.1. Conceptul de management comparat

Managementul comparat s-a impus ca disciplina in sine in ultimele decenii. Ca pentru orice stiinta tanara, si pentru managementul comparat exista mai multe acceptiuni asupra continutului si functiilor sale

William Newman - specialist american - afirma ca "managementul comparat se ocupa de studiul similaritatilor si diferentelor din practica manageriala locala din diferite tari".

Raghu Nath - un alt specialist in domeniu - extinde definitia precedenta, considerand ca "in general, managementul comparat se concentraza asupra similaritatilor si deosebirilor dintre sistemele de management si economice din diferite contexte nationale".

Definitia larg acceptata in momentul de fata este cea apartinand lui Edwin Miller; el considera ca "managementul comparat se ocupa cu studiul fenomenelor de management pe o baza multinationala, axandu-se asupra detectarii, identificarii, clasificarii, masurarii si interpretarii similaritatilor si deosebirilor privitoare la elemente cum ar fi procesele, conceptele si tehnicile de management". Aceasta definitie surprinde trei aspecte definitorii pentru managementul comparat:

obiectul comparatiei il reprezinta doar elementele de management si nu procesele de alta natura; desigur, in cadrul examinarilor comparative este necesar sa se aiba in vedere si aspecte de natura juridica, economica, psihologica, tehnologica etc., dar acestea nu sunt abordate in sine, ci doar in masura in care conditioneaza sau intervin in elementele de management considerate, avand un rol complementar;

specificul examinarii consta in viziunea multinationala utilizata, cuprinzand realitati si abordari teoretico-metodologice din doua sau mai multe tari;

abordarea comparativa are in vedere prioritar evidentierea similaritatilor si diferentelor dintre practicile sau elementele teoretice de management avute in vedere.

Managementul comparat este strans legat de managementul international, cu care este uneori confundat.

Managementul international se ocupa de managementul si activitatile corporatiilor internationale si, in mod specific, cu asigurarea si controlul fondurilor, oamenilor si informatiilor ce traverseaza frontierele nationale sau politice.

Astfel, sfera de cuprindere a managementului comparat este mult mai larga decat aceea a managementului international, acesta din urma constituindu-se ca un domeniu de particularizare a managementului comparat, avand un caracter predominant pragmatic.

1.2. Necesitatea aparitiei si dezvoltarii managementului comparat

Ca pentru orice domeniu stiintific nou, inca insuficient cunoscut si acceptat de beneficiarii sai potentiali, este absolut necesar sa i se argumenteze necesitatea. Pentru aceasta, vom face apel la argumentatia oferita de unul din cei mai cunoscuti specialisti in domeniu, Raghu Nath, structurata pe cinci puncte:

1. Omenirea se afla intr-o stare de puternice interdependente internationale, manifestate in toate domeniile de activitate, si in primul rand pe plan economic. La sfarsitul deceniului opt al secolului trecut, 30% din productia economica a lumii de cca. 2000 miliarde USD era realizata prin activitati economice internationale, cea mai mare parte in cadrul corporatiilor multinationale. In prezent, acest procent este de 40%, iar volumul productiei rezultate este mai mult decat triplul celei mentionate. Cerinta logica ce se desprinde din aceasta situatie de fapt o constituie necesitatea investigarii proceselor si abordarilor de management implicate, astfel incat sa se asigure o baza informationala superioara pentru desfasurarea proceselor economice internationale.

2. Abordarea comparativa este o componenta esentiala a modului de gandire umana; omul, prin natura sa, evalueaza si compara in permanenta. Evaluarea se face explicit sau implicit, prin raportarea la ceva - un ideal, un standard, sau o situatie cunoscuta. Dezvoltarea activitatilor internationale determina ca procesele de comparare sa dobandeasca o importanta majora in acest domeniu, ceea ce se reflecta si in conturarea managementului comparat.

3. Studiul comparativ al realitatilor din diverse tari, al managementului utilizat in cadrul lor, ne dezvolta puterea de intelegere si capacitatea de receptare si evaluare a diversitatii economice sau de alta natura, esentiale in conditiile actualelor interdependente internationale.

4. Examinarea fenomenelor de management dintr-o tara comparativ cu cele ce se desfasoara in alte tari determina amplificarea sferei de variabile luate in considerare. Acest lucru va determina cresterea profunzimii si acuratetii deciziilor si solutiilor practice.

5. Pe plan individual, apelarea la cunostinte de management comparat este de natura sa contribuie la dezvoltarea capacitatii de apreciere corecta si completa a realitatilor nationale, raportate la cele din alte state.

In concluzie, managementul comparat raspunde unei game largi de necesitati, atat individuale, cat si de grup, cu tendinta de intensificare odata cu cresterea procesului de internationalizare a pietelor.

1.3. Scurt istoric al aparitiei si dezvoltarii managementului comparat

Primele abordari teoretice ale managementului comparat au aparut in deceniul al VI-lea in S.U.A., pe fondul intensificarii participarii in circuitul economic international. In aceasta perioada apar primele investigatii teoretice ale managementului in viziune plurinationala si incep sa se contureze intr-o prima forma conceptele specifice managementului comparat.

In perioada 19651972 se produce primul "boom" al managementului comparat; efortul de cercetare stiintifica este imens, prestigiul managementului comparat creste rapid, iar disciplina este inclusa in programa de studii a unor renumite universitati din S.U.A., Europa Occidentala si Japonia.

Dupa 1972 se constata o anumita stagnare, atat in planul cercetarilor teoretice, cat si al investigatiilor empirice. Aceasta situatie se prelungeste pana la inceputul anilor '80. Explicatiile sunt in principal doua:

in aceasta perioada numarul "business-school"-urilor nord-americane a crescut foarte mult, conducerile acestora concentrandu-se asupra disciplinelor obligatorii, ne mai avand timp si resurse necesare abordarii disciplinelor facultative, categorie din care facea parte si managementul comparat;

o serie de fundatii - cum ar fi Ford - care au un rol major in finantarea cercetarii stiintifice au redus sumele alocate pentru managementul comparat.

Pe parcursul acestei perioade de stagnare s-au produs totusi o serie de acumulari, in special calitative, al caror rezultat s-a vazut in deceniul 19811990 cand s-a manifestet un nou "boom".

Managementul comparat inregistraza o larga pruliferare, atat pe plan stiintific, cat si educational, editandu-se o serie de mari lucrari de sinteza ce demonstreaza viabilitatea teoretica si utilitatea sa pentru practica sociala si - in primul rand - pentru cea economica.

Cu toate progresele uriase inregistrate in ultimul deceniu in domeniul managementului comparat, se apreciaza totusi ca o serie totusi ca o serie de probleme care nu si-au gasit inca o solutionare adecvata; dintre acestea amintim:

nerezolvarea problemei semantice, de importanta majora in orice stiinta tanara. Ca urmare, in prezent, aceiasi termeni au continuturi notionale diferite. De exemplu, termenul "cultura" se foloseste pentru a desemna cadrul national, mentalitatea specifica a populatiei dintr-o tara sau mecanismul si structura unei economii nationale. In aceste conditii acuratetea abordarilor se reduce.

insuficienta finalitatea practica a unei parti apreciabile a cunostintelor si metodologiilor.

existenta unui apreciabil decalaj intre practicile care se utilizeaza in cadrul marilor corporatii internationale si cele furnizate de managementul comparat.

Se poate astfel concluziona ca progresele inregistrate de managementul comparat in scurta sa istorie se cer continuate si intensificate, apeland intr-o masura crescanda la elementele noi facilitate de progresele in informatica, statistica, psihologice, sociologice si celelalte stiinte cu impact direct asupra managementului si practicii sociale.

1.4. Obiectivele managementului comparat

Pentru orice domeniu de activitate, precizarea obiectivelor si a cailor de infaptuire a acestora este esentaila. Aceeasi problematica poate fi tratata in mod diferit si cu rezultate diferite, functie de obiectivele avute in vedere. Intrucat se constata faptul ca exista anumite deosebiri intre punctele de vedere ale specialistilor, prezentam in continuare doua dintre cele mai raspandite abordari intalnite in literatura de specialitate.

1. William Newman considera ca obiectivele prioritare ale managementului comparat sunt urmatoarele:

a.     sa se descopere problemele si tehnicile manageriale ce par a avea o valabilitate universala;

b.     sa identifice conditiile locale nationale din fiecare perimetru national analizat, care cer o adaptare specifica a elementelor universale de management;

c.     sa ajute managerii implicati in relatii economice internationale sa inteleaga diferentele dintre aspectele manageriale din diverse tari, in vederea cresterii eficientei activitatilor desfasurate.

2. Richard Farmer avanseaza o teorie partial diferita asupra obiectivelor managementului comparat; in esenta acestea sunt:

a.     sa studieze relatiile relevante intre mediu si management pentru a determina factorii de mediu care sunt cei mai importanti intr-o situatie data;

b.     sa analizeze comportamentele diferite ale personalului in procesele de management din diverse tari;

c.     sa stabileasca cum se conduce eficient intr-o alta tara;

d.     sa se stabileasca modalitatile de imbunatatire a performantelor economice ce tin de domeniul managementului.

Luate impreuna, obiectivele prezentate reusesc sa ne ofere o directionare logica si unitara a actiunilor de management comparat.

Pentru a-si putea indeplini obiectivele, managementul comparat este necesar sa se ocupe practic de toate domeniile care fac obiectul de activitate al managementului; dintre acestea amintim:

procesele, functiile si principiile managementului;

sistemul de management al firmelor;

structura organizatorica;

sistemul informational;

sistemul decizional;

metodele, tehnicile si procedurile de management;

intreprinzatorii si cadrele de conducere;

strategia si politica firmei;

eficienta managementului etc.

Cele mai bune rezultate s-au obtinut pana in prezent in studiul proceselor si functiilor conducerii, structurilor organizatorice si aspectelor comportamentale ale managementului. Domeniile mentionate corespund cerintelor celor mai stringente ale teoriei si practicii managementului, in cadrul lor existand si o baza documentara solida, ca urmare a acumularii perioadelor precedente.