ANALIZA RENTABILITATII INTREPRINDERII SI A RISCULUI LA CARE ESTE SUPUSA ACEASTA

ANALIZA RENTABILITATII INTREPRINDERII

SI A RISCULUI LA CARE ESTE SUPUSA ACEASTA

Datorita faptului ca numai o analiza a rezultatelor in sine nu este suficienta, se impune o confruntare a rezultatelor cu mijloacele utilizate, astfel rezultand rentabilitatea pe baza careia poate fi apreciata eficienta si competitivitatea exploatarii si a altor functii¹.

Rentabilitatea reprezinta capacitatea intreprinderii de a realiza profit, care este necesar atat reproductiei si dezvoltarii cat si remunerarii capitalurilor. Deoarece prin intermediul rentabilitatii se apreciaza performantele intreprinderilor, ea reprezinta o informatie indispensabila intreprinderilor si partenerilor de afaceri, fiind definita ca un raport intre rezultatul obtinut si mijloacele utilizate.

Fiind considerata un modul semnificativ in analiza financiara rentabilitatea unei intreprinderi reprezinta conceptul cel mai frecvent utilizat si in general poate fi exprimata

prin rata rentabilitatii, ca raport intre un venit obtinut in cursul unei perioade determinate de timp si masa capitalurilor investite in aceeasi perioada.

Ratele de rentabilitate masoara rezultatele obtinute in raport cu activitatea intreprinderii - rentabilitatea comerciala - si a mijloacelor economice - rentabilitatea economica - sau financiare - rentabilitatea financiara. Rentabilitatea intreprinderii va fi analizata pe cele trei categorii de rate:

- rate de rentabilitate comerciala

- rate de rentabilitate economica

- rate de rentabilitate financiara

1 Ratele de rentabilitate comerciala

Ratele de rentabilitate comerciala apreciaza randamentul diferitelor stadii ale activitatii intreprinderii la formarea rezultatului, fiind determinate ca raport intre marjele de acumulare si cifra de afaceri sau valoarea adaugata².

Conf. Univ. Dr. Popescu Aurelian - Evaluarea intreprinderii-Note de curs, Brasov 2007, pag 43

Georgeta Vintila - Gestiunea financiara a intreprinderii, Ed Didactica si Pedagogica, pag 190

Categoriile de rate sunt urmatoarele:

Rata marjei comerciale pune in evidenta strategia comerciala a intreprinderii analizate si apreciaza influenta constrangerilor pietei si a politicii preturilor de vanzare. Aceasta se calculeaza dupa formula:

Rata marjei comerciale = Marja comerciala / Vanzari marfuri

Rata marjei brute de exploatare(rata EBE) indica aptitudinea proprie a activitatii de exploatare de a degaja profit si se calculeaza dupa formula:

Rata EBE = Excedentul Brut din Exploatare / Cifra de Afaceri

Rata marjei nete exprima eficienta globala a intreprinderii, respectiv capacitatea sa de a realiza profit si de a rezista concurentei. Formula de calcul este:

Rata marjei nete = Rezultatul net al exercitiului / Cifra de Afaceri

Aceasta rata este recomandata in analizele financiare ale intreprinderilor mici si pe perioade scurte deoarece nu presupune o pregatire prealabila a datelor.

Rata marjei nete de exploatare pune in evidenta eficienta activitatii de exploatare sub toate aspectele: industrial, administrativ si comercial si se calculeaza dupa formula:

Rata marjei nete de exploatare = Rezultatul Exploatarii / Cifra de Afaceri

Rata marjei brute de autofinantare masoara surplusul de resurse de care dispune intreprinderea pentru a-si asigura dezvoltarea si remunerarea actionarilor sai.

Rata marjei brute de autofinantare = CAF / Cifra de Afaceri

Rata marjei asupra valorii adaugate masoara rezultatul brut de care dispune intreprinderea dupa deducerea cheltuielilor de exploatare; formula de calcul este:

Rata marjei asupra valorii adaugate = EBE / Valoarea Adaugata

2 Ratele de rentabilitate economica arata eficienta utilizarii capitalului economic alocat activitatii productive a intreprinderii si se determina ca raport intre rezultatul economic obtinut de catre companie si valoarea activelor totale utilizate:

R_e = Rezultat economic / Activ total

Daca rezultatul economic este un excedent brut de exploatare, atunci raportul exprima rentabilitatea activului economic brut:

R_AEB = EBE / Capital angajat

Pe baza rezultatului brut si net al exploatarii, precum si a capitalului economic brut si net se detarmine doua rate de rentabilitate economica: rentabilitatea economica bruta si rentabilitatea economica neta, care se caculeaza astfel:

R_{e bruta} = EBE / Capital economic brut

R_{e neta} = Rezultatul exploatarii / Capital economic net

Rentabilitatea economica bruta este folosita frecvent in analize externe deoarece permite efectuarea comparatiilor intre intreprinderi apartinand aceluiasi sector de activitate. Rata rentabilitatii economice brute masoara aptitudinea capitalului economic de a asigura reinnoirea si remunerarea sa.

Rata rentabilitatii economice trebuie sa fie mai mare decat rata inflatiei pentru a asigura mentinerea valorii sale.

Rata rentabilitatii economice exprima, in fapt, o anumita combinatie intre cei doi factori de influenta: unul cantitativ, exprimand marja bruta de acumulare realizata asupra vanzarilor si deci politica de preturi practicata si altul calitativ exprimand gradul de

intensitate a utilizarii capitalului economic¹.

facultate.regielive.ro

3 Ratele de rentabilitate financiara

Rentabilitatea financiara reprezinta capacitatea intreprinderii de a obtine profit net din capitalurile angajate in activitatea sa. Rentabilitatea financiara reflecta scopul final al actionarilor unei firme, exprimat prin rata de remunerare a investitiei de capital facuta de acestia in procurarea actiunilor ei, sau prin rata reinvestirii totale sau partiale a profitului care le revine de drept. Rentabilitatea financiara a unei societati pe actiuni poate fi calculata in functie de indicatorii utilizati astfel:

Rentabilitatea financiara _neta = Rezultat net al exercitiului / Capitaluri proprii

Rentabilitatea financiara _{inainte de impozit} = Rezultat curent _{inainte de impozit} / Capitaluri

proprii

Randamentul capitalurilor proprii = Dividende / Capitaluri proprii

Rentabilitatea financiara, avand originea in rentabilitatea economica , va fi determinata aproximativ de aceiasi factori , adica:

- rata marjei nete de acumulare, care masoara profitabilitatea intreprinderii,

- rotatia activului total prin cifra de afaceri,

- rata globala de indatorare.

In felul acesta se evidentiaza dependenta rentabilitatii financiare de rata marjei nete de rentabilitate, de rotatia capitalurilor si de structura finantarii interne sau externe. Diferenta intre rentabilitatea economica si cea financiara se datoreaza politicii de finantare promovata de intreprindere. Este de remarcat ca o crestere a rentabilitatii financiare poate fi obtinuta , in anumite conditii, prin cresterea indatorarii.

4 Analiza riscurilor

Un diagnostic financiar complet nu se poate realiza decat prin analiza conjugata a rentabilitatii cu riscul. In conditiile economiei de piata, activitatea tuturor intreprinderilor este expusa, intr-o masura mai mica sau mai mare, riscurilor generate de mecanismele pietei.

Riscul este o variabila exogena, antonima rentabilitatii din activitatea economica cu care se afla in raporturi inverse: cu cat se doreste o rentabilitate mai mare, cu atat riscul asumat trebuie sa fie mai mare.De aceea se pune problema asumarii unui nivel de risc si obtinerii unui maxim de rentabilitate, sau, la un nivel dat al rentabilitatii se pune problema minimizarii riscului.Acesta este unul din obiectivele gestiunii financiare¹.

Riscul prezinta urmatoarele trasaturi specifice²:

- este un eveniment incert, dar posibil, avandu-si originea in incertitudine. Ca

notiune, incertitudinea are semnificatia de nedeterminare, lipsa de siguranta,

avand la baza lipsa de informare sau o informare incompleta, fapt ce duce la

ezitari si inconsecventa in luarea deciziilor, cu consecinte negative asupra performantelor si echilibrului financiar al firmei. Potrivit legilor hazardului,

incertitudinea poate sa nu genereze risc, fapt ce determina decidentii sa se

conduca dupa aceasta, asumandu-si riscuri din ce in ce mai mari. Asumarea

riscurilor este insa indispensabila in indeplinirea obiectivului fundamental al

firmei, si anume, obtinerea de profit Exista cazuri in care incertitudinea este

determinata nu numai de lipsa de informare, ci mai ales de lipsa de pregatire

profesionala sau de incapacitatea de asimilare a schimbarilor survenite in

mediul de afaceri si de cunoastere;

- este un eveniment ce produce pagube materiale sau/si morale;

- odata produse, efectele riscului nu mai pot fi inlaturate;

- sursele de risc sunt diferite, acesta fiind generat de relationarea individului cu

mediul .

facultate.regielive.ro - Diagnosticul riscului

Claudia Serban - Strategii de prevenire a riscului din activitatea economico-financiara a agentului economic, Ed.Universitara,

Bucuresti 2003, pag.13

Datorita faptului ca prin dezechilibrele acumulate, determinate de natura cresterii intreprinderii, pot fi produse un ansamblu de riscuri, dintre care unele anunta falimentul iar altele fragilitatea intreprinderii, este necesara efectuarea unor analize precum¹:

- analiza riscului economic

- analiza riscului financiar

- analiza riscului de faliment.

Riscul economic reprezinta incapacitatea intreprinderii de a se adapta la timp si cu cel mai mic cost la variatiile mediului. Activitatea intreprinderii este supusa riscului economic deoarece aceasta nu poate sa prevada cu exactitate diferite componente ale rezultatului sau - cost,pret - sau ale ciclului de exploatare.

Riscul economic este probabilitatea producerii pierderilor datorita ineficientei activitatii de productie si care depinde in mare masura de eforturile proprii pe care le depune intreprinderea, respectiv de evolutia raportului dintre costurile fixe si cele variabile.

Riscul financiar este legat de gradul de indatorare al intreprinderii si este pus in evidenta de evolutia indicatorilor de rezultate la nivelul firmei sub incidenta structurii financiare a acesteia. Capitalul unei firme este format din doua componente - capital propriu si imprumuturi, ce se deosebesc fundamental prin costul pe care il genereaza. O intreprindere care recurge la imprumuturi trebuie sa suporte si cheltuielile aferente.

Riscul financiar consta in influenta negativa pe care o poate avea politica dobanzilor si cea fiscala asupra rezultatelor finale ale emitentului. Riscul financiar insoteste orice activitate economica, deci gestionarea corecta a capitalului propriu sau imprumutat duce la diminuarea/cresterea rezultatelor financiare, in urma influentei riscului financiar

Riscul de faliment (de insolvabilitate), reprezinta posibilitatea de aparitie a incapacitatii de onorare a obligatiilor scadente (ajunse la termen) ale firmei, nascute din angajamente anterioare contractate, din operatii curente, determinabile pentru continuarea activitatii, prelevari obligatorii.

Conf. Univ. Dr. Popescu Aurelian - Evaluarea intreprinderii, Brasov 2007, pag 3

Solvabilitatea reprezinta capacitatea intreprinderii de a face fata obligatiilor scadente care rezulta din angajamentele anterioare contractate , fie din operatii curente a caror realizare conditioneaza continuarea activitatii, fie din prelevari obligatorii.

In sistemul analizei financiar-patrimoniale, analiza aptitudinii intreprinderii de a fi solvabila si de a invinge riscul de faliment ocupa un loc central. Orice dereglare privind achitarea obligatiilor genereaza prejudicii si necesita o corectura urgenta.

In sistemul analizelor financiar-patrimonoale, analiza aptitudinii intreprinderii de a fi solvabila si de a invinge riscul de faliment ocupa un loc central. Orice dereglare privind achitarea obligatiilor genereaza prejudicii si necesita o corectura urgenta. Totodata, echilibrul financiar este un imperativ absolut, adica nu poate fi omis sub nici o motivatie. In practica economica se poate concepe ca o intreprindere care cunoaste o perioada mai dificila sa renunte provizoriu la unele obiective de crestere, obiective economice sau sociale. In schimb, ea nu poate renunta la asigurarea obiectivului de solvabilitate, care constituie conditia financiara de supravietuire¹.

Aprecierea capacitatii intreprinderii de a-si regla in termen obligatiile se apreciaza nuantat in functie de conditiile concrete economico-financiare in care-si desfasoara activitatea. Astfel, o intreprindere poate avea dificultati temporare sau ocazionale determinate, de exemplu, de neacoperirea in termen a unei creante importante sau a accelerarii platilor intr-o perioada de crestere rapida a activitatii. In acest caz, dificultatile de plata apar ca o expresie a unei neconcordante de moment care nu afecteaza imaginea firmei. Solutii simple pot permite trecerea peste aceste dificultati si reinstaurarea continuitatii platilor: obtinerea de termene suplimentare din partea furnizorilor, amanarea datoriilor financiare, obtinerea de imprumuturi pe termen scurt.

Complexitatea aspectelor pe care le implica conceptul de risc de faliment explica si varietatea de diagnosticare, de analiza a acestuia, dintre care amintim analiza de lichiditate - exigibilitate, analiza functionala, analiza dinamica. Investigarea clasica a riscului de faliment prin metode enuntate permite evidentierea performantelor trecute ale intreprinderii, chiar si a riscurilor de exploatare si financiar, informand in mica masura asupra viitorului acesteia si neevaluand global riscul de faliment. Intrucat rezultatele __________ ______ ____ __________ ______ ____ __________

Maria Niculesu - Analiza economico-financiara, Bucuresti 1993, pag 279

financiare se degradeaza foarte rapid in timp, apare tot mai evidenta necesitatea unor informatii mai precise cu privire la viitor, la riscul de faliment. Ca o reactie la aceste cerinte practice, cercetatorii si organismele financiare internationale s-au preocupat de elaborarea unei metode de predictie a riscului de faliment, denumita metoda scorurilor, care constituie fara indoiala o imbogatire a analizei traditionale prin rate¹.

Metoda "scoring" are ca obiectiv furnizarea unor modele predictive pentru evaluarea riscului de faliment al unei intreprinderi. Aceasta metoda se bazeaza pe tehnicile statistice ale analizei discriminante. Aplicarea ei presupune observarea unui ansamblu de intreprinderi format din doua grupuri distincte: un grup de intreprinderi cu dificultati financiare si un grup de intreprinderi sanatoase. Pentru fiecare din cele doua grupuri se stabileste o serie de rate, dupa care se determina cea mai buna combinatie liniara de rate care sa permita diferentierea celor doua grupuri de intreprinderi.

In teoria economica au fost elaborate o serie de modele bazate pe metoda scorurilor, dintre care cele mai cunoscute sunt: modelul Altman; modelul Canon si Holder; modelul Holder, Loeb si Partier; modelul Bancii Frantei.

Una dintre primele functii scor a fost elaborata in Statele Unite in anul 1968 de profesorul E.I. Altman. Acesta a folosit informatiile obtinute in urma studierii unui larg esantion de companii atat din randul celor care au dat faliment cat si al celor care au supravietuit. Analistii au incercat sa dezvolte capacitatea de previziune a modelului original. Taffler, Koh si Killoungh au creat modele "Z" de analiza cu o capacitate sporita de previziune.

Functia stabilita de Altman are urmatoarea forma:

Z = 1,2R₁ + 1,4R₂ + 3,3R₃ + 0,6R₄ + 1,0R₅

Variabilele R₁, R₂, R₃, R₄, R₅ sunt indicatori economico-financiari, iar constantele cu care sunt amplificati indicatorii sunt de natura statistica.

Cei 5 indicatori economico-financiari luati in considerare la calculul scorului "Z" sunt:

R₁ = Capital circulant / Total activ

Unde: Capital circulant = Active circulante - Pasive circulante = Fond de rulment

Aceasta rata este o masura a flexibilitatii intreprinderii si arata ponderea capitalului

__________ ______ ____ __________ ______ ____ __________

Georgeta Vintila - Gestiunea financiara a intreprinderii, Ed Didactica si Pedagogica, pag 240

circulant in totalul activelor. Cu cat acest indicator este mai mare, cu atat mai bine este folosit capitalul circulant.

R₂ = Profit reinvestit / Total activ

Unde: Profit reinvestit = Profit net - Dividende

Avan in vedere faptul ca acest indicator este o masura a capacitatii de finantare interna a intreprinderii, se recomanda ca valoarea lui sa fie cat mai mare.

R₃ = Profit inainte de deducerea impozitului si plata dobanzii / Total activ

R₄ = Capitalizare brsiera / Datorii pe termen lung(>1an)

R₅ = Cifra de afaceri / Total activ

Din continutul informational al indicatorilor, rezulta ca nivelurile lor sunt cu atat mai bune cu cat inregistreaza o valoare absoluta mai mare. De aceea scorul "Z" este interpretat astfel:

Z ≤ 1.8 → Stare de faliment iminenta

Z > 3 → Situatie financiara buna; intreprindere solvabila

1.8 < Z ≤ 3 → Situatie financiara dificila, cu performante vizibil diminuate si

apropiate de pargul starii de faliment

Modelul Canon si Holder se aplica intreprinderilor industriale cu un numar de 10 pana la 500 salariati si are la baza functia:

Z = 0,24R₁ + 0,22R₂ + 0,16R₃ + 0,87R₄ + 0,10R₅

Unde:

R1 = EBE / Datorii totale

R2 = Capitaluri permanente / Activ total

R3 = Activ circulant(fara stocuri) / Activ total

R4 = Cheltuieli financiare / Cifra de afaceri

R5 = Cheltuieli cu personalul / Valoarea adaugata

Riscul de faliment depinde de valoarea scorului astfel:

Z > 0.16 → Stare foarte buna cu risc de faliment mai mic de 10%

0.1 < Z < 0.16 → Stare buna cu risc de faliment de 10% pana la 30%

0.04 < Z <0.1 → Stare de alerte cu risc de faliment de 30% pana la 65 %

-0.05 < Z < 0.04 → Intreprindere in pericol cu risc de faliment de 65% pana la 90%

Z < -0.05 → Esec; risc de faliment mai mare de 90%.

Cu cat valoarea lui "Z" este mai mica, cu atat intreprinderea este mai vulnerabila.

Realizarea unei functii scor, specifica sectoarelor industriale din Romania, presupune un efort complex de analiza discriminanta a ratelor semnificative ale unor esantioane reprezentative de intreprinderi luate in studiu. Obtinerea unui instrument sintetic de evaluare a performantelor intreprinderii romanesti prezinta interes atat pentru conducerea intreprinderii, dar mai ales pentru partenerii de afaceri ai acesteia, pentru a evidentia credibilitatea angajamentelor pe care intrprinderea le ia fata de ei¹.