Gestiunea financiara a intreprinderii

Gestiunea financiara a intreprinderii are drept scop de a asigura in mod permanent fondurile banesti necesare pentru exploatarea curenta si pentru achizitionarea de active corporale si necorporale cu costuri cat mai scazute.

Gestiunea financiara poate fi definita ca un ansamblu de decizii si activitati care concura la redarea si ajustarea fluxurilor financiare si a fondurilor banesti, la gospodarirea patrimoniului intreprinderii. Gestiunea financiara cuprinde metode si criterii de analiza a situatiei financiare a intreprinderii precum si mijloace si procedee de finantare, previziuni financiare, buget de investiri de capital, buget de trezorerie, etc.

Domeniul gestiunii financiare este foarte larg, incluzand:

gospodarirea activelor corporale si circulante;

colectarea capitalurilor si deciziile de intrebuintare a acestora pe anumite destinatii;

politica rezultatelor financiare si cresterea economica.

Un obiectiv central al gestiunii financiare il constituie echilibrul financiar al intreprinderii. Acesta este influentat de toate fluxurile financiare din intreprindere. Starea de echilibru care permite intreprinderii sa asigure in orice moment plata datoriilor sale, se numeste in sens restrans lichiditate . Mentinerea lichiditatii intreprinderii depinde de masura surplusului monetar generat de rentabilitatea activitatii. Lipsa de rentabilitate sau o rentabilitate insuficienta pune in pericol lichiditatea si mentinerea capitalului.

Gestiunea financiara se sprijina in aplicare pe contabilitate, drept comercial, statistica si matematica.

Unul din obiectivele si scopurile financiare ale intreprinderii il constituie maximizarea profitului, obtinerea cresterii economice, mentinerii echilibrului financiar, a lichiditatii si rentabilitatii. Aceste obiective variaza ca prioritate de la o intreprindere la alta. Intreprinderile private se caracterizeaza in general prin autonomie financiara si pe echilibrul financiar.

Lipsa de lichiditate, adica incetarea platilor este fatala pentru aceste intreprinderi deoarece imprumuturile bancare se obtin foarte greu si numai cu garantii asiguratorii. In general ele urmaresc o rentabilitate normala, un profit ordinar, pentru a finanta autofinantarea. Daca autofinantarea este scazuta aceste intreprinderi isi limiteaza cresterea economica si puterea de concurenta.

In societatile comerciale pe actiuni profitul este scopul principal in vederea dezvoltarii lor economice si de aparare a intereselor actionarilor. Pe baza gestiunii financiare intreprinderea proiecteaza previzionarea strategiei financiare pe termen mediu (2 pana la 5 ani), resursele financiare ce formeaza capitalul social, alte surse proprii si imprumutate pentru a fi angajate in strategia de dezvoltare, modernizare, etc.

In cadrul gestiunii financiare, previziunea operationala cuprinde resursele materiale, resursele financiare.

Previziunea resurselor materiale si financiare se concretizeaza in bugetul finantarii investitiilor si in bugetul de venituri si cheltuieli care stabilesc fondul de rulment necesar al intreprinderii si investitiile de capital in active corporale si in active circulante.

De asemenea in bugetul de trezorerie sunt concretizate utilizarea fondului de rulment, cresterea de capital pe parcursul activitatii, creditarea pe termen scurt, mediu si lung, rambursarea de credite, etc. Ansamblul previziunilor pe termen scurt sunt stabilite de asemenea in bugetul de venituri si cheltuieli a intreprinderii care furnizeaza informatii privind: determinarea profitului brut, a profitului impozabil si a profitului net, cresterile de capital social din vanzarea de noi actiuni si obligatiuni, introducerea intreprinderii la bursa de valori, luari de participatii, lichidari, etc.

In concluzie, in baza gestiunii si a autonomiei, intreprinderea participa la raporturi complexe ce se stabilesc cu alti agenti economici pe diferite piete dar si cu organismele de credit si statale cu personalul propriu etc.

Tipologia intreprinderii in tarile dezvoltate si la noi in tara

In tarile cu economie de piata dezvoltata functioneaza intreprinderi private, intreprinderi publice in ramurile de interes national, unitati cooperatiste si institutii publice.

La noi in tara functioneaza companii nationale, regii autonome, agentii nationale, societati comerciale cu capital majoritar de stat, societati comerciale mixte, societati comerciale pe actiuni, unitati cooperatiste si institutii publice.

Pe plan mondial intreprinderile publice sunt organizate astfel:

a)      sub forma unor regii publice simple care preleva integral veniturile obtinute la bugetul statului, iar cheltuielile se acopera integral de la buget;

b)      regii publice comerciale care realizeaza venituri, fac cheltuieli, obtin profituri sau inregistreaza pierderi. In acest caz relatia financiara cu bugetul statului se stabileste pe sold;

c)      regii mixte sau regii cooperatiste sunt intreprinderi la care statul participa ca actionar alaturi de agenti economici particulari sau organizatii cooperatiste. Aceste intreprinderi sunt in fond societati de capital, realizeaza venituri din care-si acopera cheltuielile si obtin profit. Profitul este repartizat intre stat si agentul economic proportionand cu partea din capital adusa de fiecare la intreprindere.

Prin infiintarea de intreprinderi publice nu se urmareste de catre stat in mod deosebit obtinerea de profit.

Aceste intreprinderi se constituie in acele ramuri de activitate care nu prezinta fata de agentii economici privati.

Aceste intreprinderi se infiinteaza prin hotarari ale Guvernului sau prin decizii ale consiliilor locale judetene.

Dupa anul 1990 intreprinderile de stat au fost organizate in societati comerciale pe actiuni si cu raspundere limitata si s-au infiintat firme private in toate domeniile de activitate: industrie, constructii, comert, etc. Fiecare intreprindere se inscrie in Registrul comertului la Camera de Comert si Industrie si la Directia Generala a Finantelor Publice.