INTRODUCERE IN PROBLEMATICA MANAGEMENTULUI ACTIVITATII DE MENTENANTA

INTRODUCERE IN PROBLEMATICA MANAGEMENTULUI ACTIVITATII DE MENTENANTA

Obiectivele capitolului:

definirea conceptelor de baza ale mentenantei;

identificarea si clasificarea domeniilor de actiune si responsabilitate;

evidentierea implicatiilor mentenantei asupra activitatii de productie ;

delimitarea si definirea strategiilor specifice de mentenanta.

1.1. DEFINIREA MENTENANTEI

Mentenanta nu este o descoperire a lumii moderne. Vechimea acestei activitati se pierde in timp, ea fiind prezenta de-a lungul intregii istorii a menirii, fie ca a fost sau nu conceptualizata. Cert este ca dezvoltarea societatii omenesti, insotita de o puternica revolutie in domeniul tehnicii, a fost sprijinita de dezvoltarea acestui tip de activitate.

Fiind in atentia oamenilor de stiinta inca din fazele de inceput ale tehnicii, ;termenul "mentenanta' are multiple definitii, care incearca sa scoata in videnta diferite aspecte. De exemplu, in Grand dictionnaire universsl du lX^e stacle de Pierre Larousse, Paris, 1873 (13, 1873), gasim urmatoarele aplicatii:

MAINTENIR (a mentine) - conservation, deferise, protection (conservare, aparare, protectie).

De asemenea, in acelasi dictionar mai intalnim si urmatorii termeni:

ENTRETIEN (intretinere) - soin qu 'on prend a menienir une chose en etat; dapense qu'on y consacre (ceea ce se intreprinde pentru a mentine un lucru in buna stare; cheltuieli destinate).

REPARATION (reparatie) - action de remise en marche  (actiune de repunere in functiune).

In ceea ce priveste acelasi termen, in Enciclopaedia Britannica (10, 1998) gasim urmatoarea explicatie:

MAINTENANCE - to hold in a existing state  (a mentine in starea existenta).

REPAIR (reparatie) - to restore to the good condition (a readuce in bune conditii).

ENTERTAIN (intretinere) - to maintain in a good condition (a mentine in buna conditie). .

Observam ca exista o diferenta semnificativa intre "mentenanta' si "intretinere' si "reparatie', aspect sesizat si in Dictionarul explicativ al limbii romane (8, 1975):

A MENTINE - a pastra ceva in aceeasi stare sau forma in care se afla la un moment dat, a face sa dureze. A INTRETINE - a pastra in stare buna, in bune conditii; a face sa dureze, a mentine

A REPARA - a face propriu pentru folosire, a reface, a mentine  .,"

In dictionarul amintit mai sus, toti termenii romanesti isi au ca origine limba franceza, deci consideram ca termenul de "mentenanta' isi gaseste justificarea in limbajul curent, cu unele remarci:

- mentenanta implica activitati de intretinere si reparatii;

- este eronat sa admitem ca doar efectuarea de activitati de intretinere si reparatii reprezinta "mentenanta'.

In consecinta, prin mentenanta intelegem un ansamblu de activitati tehnico-organizatorice, care au ca scop asigurarea obtinerii unor performante maxime pentru bunul considerat (utilaj, cladire, instalatie etc).

De altfel, aceasta opinie este sustinuta de normele franceze din domeniul mentenantei, care clarifica urmatorul aspect:

o combinatie de activitati tehnice, administrative si de management repun in functiune sau mentin in conditii de siguranta in functionare

Alte completari in ceea ce priveste acest termen ar fi cele legate de costuri (81, 1990), durata de viata a utilajelor (41, 1992) sau de risc si siguranta in functionare (31, 1994), dar si de extinderea utilizarii terminologiei in domeniul resurselor umane (24, 1987) si in ceea ce priveste protectia mediului (45, 1993).

In literatura de specialitate din Romania, termenul "mentenanta' a fost utilizat cu precadere dupa anul 1989, pana la aceasta data fiind substituit cu "intretinere si reparatii' datorita conotatiilor politice. Totusi, era consacrata terminologia "mentenabilitate', care nu a putut fi inlocuita printr-un echivalent romanesc care sa poata descrie intreaga complexitate a acestui indicator.

In concluzie, consideram ca termenul care va caracteriza cel mai cuprinzator fenomenul studiat este "mentenanta', iar aceasta va avea drept componente de baza activitatile de intretinere si reparatii, dar si cele administrative si manageriale, in intreaga lor complexitate. Se considera ca mentenanta reprezinta o treapta superioara a deservirii mijloacelor fixe, catre care trebuie sa aspire toate intreprinderile, o noua cultura si o optica moderna, care conduce la obtinerea unei eficiente maxime a activitatii economice (84, 1997).

Pe parcursul cartii se va vedea ca, in general, intreprinderile romanesti aplica mai mult "intretinere si reparatii' decat mentenanta, mai ales ca in contextul actualei crize economice multe dintre ele se confrunta cu un process de involutie, care se manifesta pregnant si in acest domeniu. Vom putea afirma ca se realizeaza "Mentenanta' numai dupa ce intreprinderile vor parcurge un proces indelungat de transformari si evolutie tehnico-economica si sociala.

Prin urmare, misiunea declarata a prezentei lucrari este de a sensibiliza factorii de raspundere din intreprinderile romanesti asupra rolului si importantei managementului activitatilor de mentenanta asupra progresului vietii economice si sociale din Romania.

1.2. DOMENIILE DE ACTIUNE SI RESPONSABILITATE ALE MENTENANTEI

In partea introductiva a lucrarii s-au prezentat conceptele de baza ale domeniului managementului activitatii de mentenanta. in cele ce urmeaza, ne vom rezuma in a aminti cele patru responsabilitati fundamentale care revin acestei functii de baza a oricarei intreprinderi moderne (56, 1992), prezentate de noi in Figura 1.1.

Figura 1.1. Domeniile de actiune si responsabilitate ale mentenantei.

In cele ce urmeaza vom incerca sa definim pe scurt implicatiile mentenantei asupra activitatii de productie a unei intreprinderi.

1.2.1. Conservarea potentialului productiv

Pentru a asigura conservarea potentialului productiv al intreprinderii, responsabilitatile mentenantei se concretizeaza in actiuni destinate :

diagnosticului permanent al starii tehnice a utilajelor si instalatiilor;

remedierii disfunctionalitatilor constatate ;

repararii si repunerii in functiune a echipamentelor in caz de avarie ;

realizarii de activitati de instalare, amenajare, proiectare de noi metode de mentenanta in vederea utilizarii optime a noilor echipamente.

Aceste activitati cu caracter pur tehnic se vor fundamenta pe baza unor politicii si strategii manageriale specifice mentenantei. Aprecierea eficientei se va realiza in concordanta cu o serie de indicatori specifici de apreciere a performantei (se vor prezenta in ultimul capitol al cartii).

Exploatarea infrastructurii tehnice

Prin infrastructura tehnica intelegem ansamblul de retele de canalizare, depozitare si distributie a utilitatilor necesare desfasurarii activitatilor specifice firmei (instalatiile electrice, termice, de apa, aer sub presiune, abur, gaze etc). Serviciului de mentenanta ii vor reveni responsabilitati referitoare la :

diagnosticul permanent al starii generale de functionare a retelelor de utilitati;

executarea de activitati specifice de intretinere si reparatii;

proiectarea si instalarea de noi retele de utilitati;

controlul calitatii si cantitatii fluidului transportat;

reducerea consumurilor si pierderilor in transportul si distributia utilitatilor.

In spiritul activitatilor descrise mai sus, unii autori considera ca in aceasta categorie de activitati trebuie introdusa si exploatarea parcului logistic al intreprinderii, caz in care functia logistica este combinata cu cea de mentenanta. in alte abordari insa (35, 1980), (36, 1993), activitatea de logistica este considerata ca fiind ea insasi functie de baza a intreprinderii, asistata de cea de mentenanta in mod similar functiei de productie.

In organizarea clasica a majoritatii intreprinderilor romanesti se intalneste o organizare care presupune existenta unui compartiment "mecano-energetic' si a altuia "logistic'.

Protectia mediului

Prin natura sa, un serviciu de mentenanta trebuie sa realizeze numai activitati care sunt in concordanta cu principiile respectului fata de om si mediul sau ambiant. in acest sens, activitatile specifice ce revin prin excelenta compartimentului sunt:

diagnosticul permanent al starii tehnice al utilajelor si instalatiilor in ceea ce priveste emanatia de noxe;

prevenirea scurgerilor de fluide ;

controlul permanent al nivelului de poluare datorat activitatilor specifice intreprinderii si luarea de masuri de incadrare a acestuia in limitele legale;

mentenanta si exploatarea instalatiilor de reciclare, recuperare, filtrare etc, a fluidelor reziduale.

In multe abordari ale managementului mentenantei, calitatea serviciilor este strans legata de implicatiile acestora asupra mediului ambiant (15, 1988). in acest sens, amintim ca Mentenanta Productiva Totala (se va prezenta ulterior) retine ca obiectiv de baza "poluare 0'.

1.2.4. Securitatea muncii

Protectia muncii constituie subiectul unor multiple legi, decrete sau hotarari guvernamentale, care reglementeaza exploatarea in deplina securitate a utilajelor si instalatiilor specifice fiecarei ramuri economice in parte. Desi normele de protectie se adreseaza direct persoanelor implicate in gestiunea si exploatarea diferitelor tipuri de echipamente, consideram ca serviciul de mentenanta are implicatii majore in asigurarea securitatii prin activitati specifice cum ar fi:

mentinerea in buna stare de functionare a dispozitivelor de alarma specifice diferitelor tipuri de utilaje sau instalatii;

mentenanta de ansamblu a echipamentelor, prevenind aparitia unor accidente de proportii, care pot induce punerea in pericol a personalului de exploatare;

elaborarea de norme interne de securitate a muncii, in concordanta cu orice modificare intervenita in structura de baza a utilajelor cu ocazia repararii sau modernizarii;

efectuarea de studii privind securitatea exploatarii noilor tipuri de utilaje si elaborarea de norme specifice.

dezvoltarea de metode de interventie rapide si in deplina securitate a personalului si mijloacelor fixe.

In toate activitatile de mentenanta ce se desfasoara intr-o firma, securitatea personalului va fi considerata mai presus de aspectele legate de productivitate sau cost. De altfel, in managementul modern, protectia muncii si regulile acesteia sunt considerate ca fiind factori activi de motivare a angajatilor.

1.3. SISTEME DE MENTENANTA

La baza organizarii modului de desfasurare a activitatilor de mentenanta stau aspecte legate de amplasarea intreprinderii, profilul de activitate, caracteristicile mijloacelor de productie existente etc. (35, 1980). Abordarea sistemica presupune considerarea urmatoarelor forme de organizare a mentenantei care, in functie de resursele alocate si de obiectivele urmarite, sunt destinate a asigura disponibilitatea optima a sistemelor tehnice (73, 1996) (Figura 1.2.):

Figura 1.2. Sisteme de mentenanta

Intrucat specialistii pot gasi in literatura de specialitate diverse alte tipuri de abordari (35, 1980; 74, 1980 etc), consideram necesara clarificareapunctului nostru de vedere (73, 1996).

1.3.1. Mentenanta corectiva

Mentenanta corectiva reprezinta "ansamblul de activitati realizate dupa defectarea unui mijloc de productie sau dupa degradarea functiei sale in mod neprevazut. Aceste activitati constau in localizarea defectelor si diagnosticul acestora, repunerea in functiune cu sau fara modificari si controlul bunei functionari''. Se descompune in doua sub-tipuri:

• Mentenanta curativa, care reprezinta "activitati de mentenanta corectiva, care au ca obiectiv repunerea unui mijloc de productie intr-o stare specifica de functionare, care ii permite indeplinirea functiilor sale'. Aceste activitati pot fi reparatii, modificari sau amenajari care au ca obiect suprimarea defectiunilor
• Mentenanta paliativa, ce presupune "activitati de mentenanta corectiva destinate a permite unui mijloc de productie, in mod provizoriu, indeplinirea integrala sau partiala a functiilor sale '. Se apeleaza in mod curent la depanare, aceasta mentenanta paliativa fiind in principal constituita din actiuni cu caracter provizoriu care trebuiesc urmate de actiuni curative.

1.3.2. Mentenanta preventiva

Mentenanta preventiva este "mentenanta care are ca obiect reducerea probabilitatilor de defectare sau degradare a unui bun sau serviciu '.Tipurile de mentenanta preventiva pe care le putem aminti sunt urmatoarele:

• Mentenanta sistematica, respectiv "mentenanta realizata prin activitati de intretinere, reparatii curente, revizii si reparatii capitale, constituite intr-un plan tehnic normat de interventii, specific fiecarui tip de utilaj in parte '.
• Mentenanta conditionala, cu semnificatia "mentenantei realizate prin intermediul urmaririi parametrilor de uzura ai elementelor sau subansam-blurilor-cheie ale utilajelor, prin intermediul unor instrumente specifice (analizoare de uzura, de vibratii, de ulei etc.)', urmand ca interventiile de mentenanta sa fie realizate inainte de aparitia defectului.
• Mentenanta previzionara ce reprezinta "mentenanta preventiva subordonata analizei de evolutie urmarita de parametrii semnificativi ai degradarii bunului, ce permite intarzierea si planificarea interventiilor'.

Alte clasificari intalnite in lucrari de specialitate presupuneau considerarea sistemelor corective, preventiv-planificata, revizii tehnice si reparatii si paliativa (35, 1980) sau "dupa nevoi' si "preventiv-planificate' (74, 1980) etc. O modalitate de comparare a eficientei sistemelor enuntate anterior se poate realiza prin intermediul costurilor totale medii de mentenanta pe unitatea de timp (se vor prezenta ulterior).

1.4. NIVELE DE DEZVOLTARE A MENTENANTEI

Organizarea serviciilor de intretinere si reparatii poate fi considerata drept criteriu de apreciere a competitivitatii unei firme. Ca urmare, gradul de dezvoltare a mentenantei este descris de un anumit nivel, determinat de :

• sistemele de mentenanta utilizate ;
• strategia adoptata in desfasurarea activitatii;
• organizarea serviciului;
• tehnicile, instrumentele si metodele utilizate.

Literatura de specialitate ne pune la dispozitie clasificari ale activitatii pe patru nivele de evolutie a mentenantei (42, 1988) sau 5 (81, 1990). Cert este insa ca nu se poate face o distinctie clara intre nivele, putand identifica o multitudine de alte etape de dezvoltare intermediare. Conform clasificarii pe care o consideram ca fiind cea mai concludenta (42, 1988), mentenanta unei intreprinderi se poate clasifica in urmatoarele nivele (Tabelul 1.1.):

Tabelul 1.1. Nivele de dezvoltare a activitatii de mentenanta

Incadrarea activitatilor de mentenanta in unul din nivelele de mai sus se realizeaza pe baza unei analize diagnostic specifice. Ultimele cercetari au condus la punerea la punct a unui chestionar care, pe baza unei grile de apreciere, face posibila cuantificarea nivelului (56, 1992), (57, 1996).

1.5. NIVELE DE COMPLEXITATE A ACTIVITATILOR DE MENTENANTA

In tipologia din subcapitolul de mai sus, se face o clasificare a firmelor in functie de gradul de organizare si dezvoltare a mentenantei. Din punctul de vedere al complexitatii activitatilor desfasurate, intalnim (57, 1996):

• activitati de mentenanta de nivel I;
• activitati de mentenanta de nivel II;
• activitati de mentenanta de nivel III.

1.5.1. Activitati de mentenanta de nivel I

La acest nivel se vor intalni activitati de mentenanta relativ simple, care vor fi efectuate in principal de operatorii de productie, in cadrul procesului de f automentenanta (se va defini ulterior). in acest mod vor fi rezolvate sarcini curente de intretinere, cum ar fi:

• curatirea de ansamblu si a zonei de lucru a utilajului;
• pastrarea ordinii la locul de munca;
• lubrefierea; 
• reglarea unor parametri de functionare;
• verificarea nivelului fluidelor, a tensiunii de strangere a diferitelor componente, a intinderii curelelor de transmisie etc.;
• intocmirea unor fise ce vor contine date referitoare la parametrii tehnologici obtinuti si timpul efectiv de functionare, precum si arhivarea acestora;
• alte activitati preventive, de mica dificultate;
• alerta asupra disfunctionalitatilor necesar a fi rezolvate de specialisti.

Efectuarea acestor activitati nu necesita indemanari deosebite din partea operatorilor de productie; singura problema ar fi cea a disponibilitatii acestora de a realiza sarcini care prin traditie reveneau mentenorilor.

1.5.2. Activitati de mentenanta de nivel II

Vor fi efectuate de catre mentenori, specializati in prestarea de activitati de
intretinere si reparatii specifice, cum ar fi:

• activitati curente corective;
• interventii preventive-sistematice, cu grad ridicat de dificultate;
• amplasari/re-amplasari ale utilajelor;

Aceste activitati au un grad mai ridicat de dificultate, prin urmare nu se rezolva prin automentenanta, ci revin echipei de mentenori.

1.5.3. Activitati de mentenanta de nivel III

La acest nivel se realizeaza consultanta si supervizarea activitatilor de mentenanta de inalta dificultate sau cu grad redus de repetitivitate, aparute in mod exceptional. Cad fie in sarcina expertilor din compartimentul de mentenanta, fie a celor din terte firme sau a constructorilor utilajelor sau instalatiilor respective, pe perioada de garantie sau post-garantie.

1 .6. CELE "6 MARI PIERDERI' DATORATE ACTIVITATII DE MENTENANTA

Inainte de a evidentia avantajele unei activitati de mentenanta bine efectuate, vom arata care sunt principalele categorii de pierderi inregistrate in cazul neglijarii acesteia. Denumirea consacrata este de "cele sase mari pierderi' (71, 1990), datorate in special:

- timpului de oprire accidentala (1), in care masina este oprita datorita unei defectiuni. in acest caz, se pierde productia masinii pe perioada identificarii disfunctionalitatii si inlaturarii acesteia. Prin aplicarea unor tehnologii moderne de mentenanta, ca si prin prevenirea aparitiei defectelor, aceasta categorie de pierderi poate fi mult diminuata si tinuta sub control;

- timpului necesar pentru schimbarea, reglarea si adaptarea utilajului (2), in scopul realizarii unui nou tip de produs. in aceasta perioada masina nu produce, aflandu-se intr-o stare asemanatoare celei de oprire accidentala. Aceasta categorie de pierderi se poate reduce prin flexibilizarea sistemului de fabricatie;

- micro-opririlor utilajului (3) pentru: curatire la sfarsitul unei "curse',remedierea unui produs care are o mica defectiune sau evacuarea altuia necorespunzator, alimentare, lipsa momentana a operatorului etc. Unele din aceste pierderi sunt dependente de tehnologie si specificul utilajului si pot fi cel mult tinute sub control, altele depind in mare masura de organizarea productiei si a muncii;

- incetinirii functionarii (4), utilajul desfasurandu-si activitatea sub parametrii nominali, fie ca urmare a dificultatii operatiei realizate, fie datorita incapacitatii operatorului de productie de a stapani si utiliza tehnica din dotare. Aceasta categorie de pierderi nu se poate sesiza decat prin analiza functionarii utilajului si a productiei obtinute pe un interval indelungat de timp;

- defectelor de calitate (5), consecinta a functionarii necorespunzatoare a mijlocului de roductie. Se considera ca starea masinii in momentul in care executa un produs defect este echivalenta cu nefunctionarea acestuia;

- defectelor de demaraj (6), aparute in cazul introducerii in functionare a unui nou utilaj sau a unei linii tehnologice. Primele produse sunt realizate "de proba', pe baza lor reglandu-se ulterior procesul, ca urmare se vor constitui in pierderi asemanatoare defectelor de calitate. Se pot reduce printr-o buna organizare a activitatilor de pregatire a productiei.

In functie de timpul total de functionare a utilajului, in Figura 1.3. s-au reprezentat schematic categoriile de pierderi discutate mai sus.

Figura 1.3. Cele "6 mari pierderi' datorate mentenantei.

Asa cum rezulta din figura de mai sus, pierderile mentionate au ca rezultat micsorarea timpului util de functionare a utilajelor, conducand la pierderi de productivitate si reducerea utilizarii capacitatii de productie.

1.7. STRATEGII ALE ACTIVITATII DE MENTENANTA

Am aratat intr-un subcapitol anterior ci mentenanta are multiple implicatii asupra activitatii firmei, un aspect scos in evidenta fiind cel strategic. Strategia reprezinta o conduita manageriala si organizatorica (67, 1994), care va conduce la indeplinirea obiectivelor la nivel de afacere sau firma.

Se considera ca analiza activitatilor de mentenanta nu ar fi completa daca nu reusim sa scoatem in evidenta si aspectele legate de strategie. Avand in vedere conjuncturile specifice in care se poate afla o firma la un moment dat, vom enumera cateva strategii posibile de abordare a activitatii de mentenanta, evidentiind faptul ca organizarea acesteia se poate face avand in vedere trei alternative strategice (93, 1996a), (100, 1997e):

I. Efectuarea de activitati de mentenanta specifice;

II. Subcontractarea mentenantei

III. Achizitionarea de utilaje noi (si renuntarea la mentenanta)

Tinand cont de complexitatea si specificul actiunilor implicate de fiecare strategie in parte, consideram ca acestea se pot clasifica in (102, 1999a):

- strategii pure; - strategii combinate.

In Figura 1.4. este prezentata o repartizare a directiilor de actiune in functie) de alternativele strategice (94, 1996b).

Figura 1.4. Strategii ale activitatii de mentenanta

In cele ce urmeaza, vom incerca sa definim tipurile de strategii regasite in figura de mai sus.

1.7.1. Strategii pure de mentenanta

Tinand cont de metodele si tehnicile de management al mentenantei utilizate, vom intalni urmatoarele strategii pure (Figura 1.4.):

- Strategia Mentenantei Productive Totale (SI) se bazeaza pe principiile M.P.T., respectiv Mentenanta Productiva, automentenanta si "5S' aplicate de catre toti angajatii firmei, educati si instruiti corespunzator. Reprezinta o forma moderna de abordare strategica a activitatilor de intretinere si reparatii, ce asigura desfasurarea fluenta a procesului de productie, in conditiile obtinerii unor produse de cea mai inalta calitate. Este strategia pe care o consideram cea mai novatoare in domeniul mentenantei; din acest motiv ii vom acorda cea mai mare atentie intr-un capitol separat.

- Strategia orientarii investitiilor firmei (S2) presupune consultarea staff-ului compartimentului de mentenanta in ceea ce priveste achizitionarea de utilaje si instalatii. Aplicand aceasta strategie, s-ar putea inlatura situatiile in care, considerand drept criteriu principal "pretul', se recurge adeseori la cumpararea de utilaje "second-hand', care, pe termen scurt, aduc unele avantaje firmei datorita economiilor la cheltuielile de investitii, dar inhiba competitivitatea pe termen mediu si lung, datorita cresterii accelerate a costurilor mentenantei.

- Strategia de restrangere a activitatilor de mentenanta (strategia "supravietuirii') (S3) presupune reducerea drastica a bugetului acordat compartimentului de mentenanta, conducand la amanarea sau suprimarea activitatilor de intretinere si reparatii planificate anterior. Se aplica in conditiile in care o firma isi restrange sfera de actiune sau are dificultati in utilizarea capacitatii de productie. Este cea mai periculoasa strategie pe care o poate adopta o firma, "supravietuirea' fiind grea si cu consecinte grave in activitatea pe termen mediu si lung. Conduce insa la economii de resurse pe termen scurt.

- Strategia de concentrare a activitatii de mentenanta (S4) urmareste orientarea atentiei catre activitati specifice de intretinere si reparatii, necesare bunei desfasurari a procesului de productie. Se urmareste acumularea unei experiente deosebite in domeniu si obtinerea unei eficiente ridicate a interventiilor. Pe termen mediu si lung se creeaza premiza stabilizarii bugetului acordat si chiar a reducerii lui.

- Strategia de diversificare a activitatilor desfasurate (S5) implica prestarea de activitati specifice de mentenanta catre alte firme, din acelasi domeniu sau domenii conexe. Se urmareste valorificarea potentialului neutilizat al compartimentului, precum si a experientei acumulate de-a lungul timpului. Pe termen mediu si lung apare posibilitatea imbunatatirii metodelor de munca, valorificarea know-how-ului acumulat, transferul acestuia dintr-un domeniu in altul, precum si perfectionarea activitatii. in plus, se aduc - contributii la cresterea cifrei de afaceri, implicit a beneficiului firmei. Din propriile cercetari, a rezultat ca, fara a presta activitati catre terti, strategia tinde sa devina deosebit de costisitoare.

- Strategia Mentenantei Bazata pe Fiabilitate (MBF) (S6) presupune aloca
rea fondurilor destinate activitatilor de mentenanta in functie de impactul pe care acestea il au asupra rezultatelor firmei. Se incearca identificarea punctelor critice ale functionarii sistemelor de productie, directionand resursele in scopul asigurarii fiabilitatii maxime in punctele cheie ale
sistemului de productie. Se utilizeaza cu precadere principiile de limitare a studiului si economia de actiuni. Extinsa la nivel global, MBF poate deveni o strategie de implementare a Mentenantei Productive Totale (102, 1999a), (103, 1999b).

- Strategia utilajelor noi (S7) presupune folosirea exclusiva a utilajelor noi, aflate in termenul de garantie. Este cea mai costisitoare alternativa in ceea ce priveste investitiile, putine firme avand puterea financiara de a o aplica, chiar si in tarile bogate ale lumii. Se obtin avantaje legate de nivelul tehnic si tehnologic, care va fi intotdeauna la varf pe plan mondial. Problemele ridicate de mentenanta utilajelor sunt minime, ele revenind furnizorilor sau constructorilor, dupa caz. in momentul expirarii termenului de garantie, utilajele se vand si se achizitioneaza altele noi, cu performante de ultima ora. Problema care se pune este cea a amortizarii, deoarece, chiar si in conditiile unei productivitati ridicate, aceasta are o influenta puternica asupra structurii costurilor de productie, conducand la o crestere accentuata a acestora. Multe din firmele romanesti sunt, din nefericire, "beneficiare' ale respectivei optiuni, achizitionand "second-hand' utilajele disponibilizate cu aceasta ocazie, in unele cazuri platind numai dezafectarea si transportul acestora in tara.

1.7.2. Strategii combinate de mentenanta

In practica, in functie de situatiile specifice intalnite, este dificil si ineficient in acelasi timp a aplica numai o singura metoda, tehnica sau strategie de mentenanta. Managementul presupune aplicarea rapida si eficienta a acelei combinatii de strategii care sa conduca, rapid si eficient, la succes. Este si ratiunea pentru care consideram ca mentenanta devine profitabila daca se gaseste o "reteta' optima de combinare a strategiilor enumerate anterior. in plus, combinarea alternativelor strategice se va realiza ca urmare a disponibilului de resurse ce pot fi alocate de catre firma activitatii de mentenanta.

CONCLUZII 

Mentenanta tinde sa evolueze din domeniul tehnic, unde era responsabila in principal de aspectele tehnice ale intretinerii si repararii utilajelor, spre latura strategica a activitatii intreprinderii. Implicatiile sale sunt complexe si la nivelul tuturor functiilor intreprinderii, motiv pentru care se va avea in vedere implicarea mentenantei intr-un demers tip Management Productiv Total.Rezultatele practice obtinute demonstreaza ca intreprinderile romanesti, in general, nu aplica inca o strategie coerenta in desfasurarea mentenantei, evidentiindu-se de cele mai multe ori aspectele legate de resursele consumate si mai putin cele referitoare la castigurile directe si indirecte dobandite.