INTRODUCEREA IN STUDIUL SISTEMELOR DE PRODUCTIE INDUSTRIALE

INTRODUCEREA IN STUDIUL SISTEMELOR DE PRODUCTIE INDUSTRIALE

1. Notiuni de baza referitoare la studiul sistemelor

Abordarea moderna a problemelor de conducere si organizare a intreprinderilor industriale se bazeaza intr-o tot mai mare masura pe aplicarea conceptelor actuale de sistem in domeniul economiei.

Prin sistem, intr-o definitie generala, se intelege un grup de elemente care formeaza un intreg, care interactioneaza si functioneaza in scopul realizarii unui obiectiv comun.

Conceptul de sistem si abordarea sistemica au o larga aplicabilitate in diferite domenii ale tehnicii, economiei, biologiei s.a., fiecare dintre acestea sau diferitele lor parti componente putand fi considerate ca sisteme de un anumit tip.

O caracteristica esentiala a abordarii sistemice a problemelor o constituie faptul ca ceea ce poate fi considerat ca un sistem intr-un context dat poate fi doar o componenta a unui sistem intr-un alt context sau, asa cum se spune, un subsistem. Astfel, de pilda, o intreprindere industriala poate fi considerata ca un sistem avand ca elemente componente diferitele sectii, ateliere, locuri de munca. Intr-un alt context in care se considera ca sistem un holding, intreprinderea reprezinta doar un element al sistemului, deci un subsistem al acestuia. Mergand pe acelasi mod de gandire sistemica, holdingul reprezinta un element (subsistem) component al ramurii industriale, privita ca sistem, ramura industriala ca un element (subsistem) al sistemului industrie, industria ca un element (subsistem) al sistemului economiei nationale s.a.m.d. Se denumesc subsisteme partile componente sau procesele elementare care sunt necesare pentru formarea unui sistem. La randul lui, fiecare subsistem poate fi descompus in mai multe subsisteme, cu un grad mai mare de detaliere. In raport cu complexitatea unui sistem global se determina o anumita ierarhie a sistemelor si un anumit numar de subsisteme.

Ca regula generala, pentru orice proces sau fapt identificabil se poate asocia un sistem.

Marea varietate a sistemelor poate fi grupata dupa anumite criterii.

In raport cu domeniul la care se refera, sistemele pot fi grupate in materiale si abstracte.

Se denumesc sisteme materiale acelea care au un corespondent concret in realitatea inconjuratoare, cum sunt diferitele masini, echipamente, constructii etc.

In opozitie cu acestea, sistemele abstracte sunt acelea care pot avea o existenta numai in gandirea analistului, din randul lor facand parte diferitele notiuni, ipoteze, idei s.a.

In raport cu originea lor, sistemele pot fi stabile sau adaptabile, iar in raport cu legaturile care se stabilesc intre acestea si mediul inconjurator ele pot fi inchise sau deschise.

Sistemele stabile, de regula naturale, sunt acelea care raman constante, nemodificate in decursul unor perioade lungi. Spre deosebire de acestea, sistemele adaptabile sunt acelea care se pot schimba structural sau functional in raport de anumiti factori, cu mediul in care se desfasoara.

Sisteme deschise sunt denumite acelea care functioneaza cu modificari continue ale componentelor lor, sub influenta factorilor mediului, iar sistemele inchise sunt acelea care functioneaza fara astfel de modificari. De regula, sistemele economice sunt sisteme deschise.

Tinand seama de toate aceste clasificari si de cerintele evidentierii unor caracteristici generale care sa permita analiza si proiectarea sistemelor, un sistem mai poate fi definit ca un ansamblu de obiecte si un ansamblu de relatii intre acestea si atributele lor. In aceasta definitie, prin obiecte se inteleg parametrii sistemului referitor la informatii, procese, rezultate, control pe baza conexiunii inverse si constrangeri, iar prin atribute - proprietatile obiectelor prin care se manifesta in exterior procesul.

In cadrul unui sistem, in functie de starea lui, parametrii pot lua diferite valori. Prin intermediul atributelor care exprima, asa cum s-a aratat, proprietatea obiectelor, constituind forma de manifestare exterioara a procesului prin care obiectul poate fi cunoscut, observat sau introdus in procesele sistemului, pot fi cuantificati parametrii sistemului.

Prin ansamblul de relatii se intelege ansamblul legaturilor interne ale sistemului care leaga obiectele si atributele acestora, sistemul de subsisteme sau diferitele subsisteme componente.

In raport cu rolul si importanta lor aceste legaturi pot fi de trei ordine.

Sunt incluse in categoria legaturilor de prim ordin acelea care sunt necesare in mod functional intre diferitele elemente, in categoria celor de-al doilea ordin acelea care au un caracter complementar in cadrul sistemului, neexprimand o necesitate functionala, dar care contribuie la o mai buna functionare a acestuia, iar in categoria celui de-al treilea ordin cele care au un caracter redundant sau de contradictie.

Ca exemplu de legaturi de prim ordin poate fi data simbioza (care exprima o relatie necesara intre doua organisme diferite), iar de al doilea ordin sinergia (care consta in faptul ca actiunea comuna a factorilor independenti ai unui sistem da un efect mai mare ca suma efectelor individuale ale acestora).

Legaturile cu caracter redundant apar atunci cand in cadrul sistemului exista fenomenul de redundanta determinat de existenta unor obiecte superflue, de prisos, iar cele cu caracter de contradictie, - atunci cand in cadrul sistemului exista obiecte care impiedica functionarea lui.

Identificarea in mod exact a acestor legaturi si clasarea pe cele trei ordine sunt deosebit de importante in analiza si proiectarea sistemelor, acestea constituind elemente esentiale in modelarea sistemului.

O cerinta de baza in studiul sistemelor este aceea de a defini in mod exact sistemul de studiat prin frontierele acestuia, care exprima limitele in interiorul carora obiectele, atributele si relatiile dintre acestea pot fi corect identificate, explicate si utilizate.

Definirea in mod exact a unui sistem trebuie sa porneasca de la stabilirea mediului inconjurator al acestuia, mediul putand fi definit, in acest caz, ca ansamblul obiectelor cuprinse in interiorul anumitor limite si care pot exercita o influenta anumita asupra functionarii sistemului.

Un loc important in cadrul studiului sistemelor il ocupa stabilirea sistemului total.

Prin sistem total se intelege ansamblul obiectelor, atributelor si relatiilor necesare atingerii unui obiectiv, in conditiile existentei anumitor restrictii.

La sistemul total obiectivul defineste scopul proiectarii sistemului, iar restrictiile arata frontierele sau limitele in cadrul carora va trebui sa functioneze sistemul. Ca exemplu de sistem total poate fi dat, in tehnica, o racheta sau, in economie, o intreprindere industriala.

Ca sistem total racheta este formata, de exemplu, dintr-o serie de subsisteme principale, cum sunt corpul rachetei, echipamentul de lansare, piesele de schimb si accesoriile, oamenii si materialul care permite sistemului sa functioneze, organele de comanda, obiectivul de atins, acestea la randul lor putand fir formate din alte subsisteme secundare s.a.m.d.