Indicatori de cuantificare a competitivitatii

Indicatori de cuantificare a competitivitatii

Competitivitatea nu are un sens absolut. Ea nu se poate masura cu ajutorul unui indicator care, prin valoarea sa, sa stabileasca nivelul sau gradul de competitiviate a unei intreprinderii. Competitivitatea unei intreprinderi se apreciaza numai prin comparatie in timp si spatiu, cu ea insasi in cadrul aceleasi tntreprinderi si cu alte intreprinderi

In literatura de specialitate, competitivitatea tntreprinderii se judeca cel mai des cu ajutorul a doi indicatori : profitul obtinut si impactul asupra pietei sale.

a.       Profitul a fost, ti mai reprezint inca, pentru multe intreprinderi principalul scop al existentei lor. Toate energiile societatilor de capital sunt canalizate spre obtinerea unui profit cat mai mare. Urmarea acestei mentalitati s-a regasit in dinamica sociala fondata pe contradictiile dintre munca si capital, dintre salariu si profit. Nu trebuie neglijata obtinerea profitului, dar nu mai este de concept o activitate din care sa rezulte un profit mare, dar retribuirea muncii si protectia mediului sa fie eludate.

b.      Impactul intreprinderii asupra pietei sale. Productia de scara a creat supraoferta si odata cu ea sintagma societate de consum", care a introdus imediat o alta, "consumatorul rege". Pentru a mentine competitivitatea, intreprinderile au inceput sa produca bunuri si servicii adaptate nevoilor clientilor, cu grija permanenta pentru satisfactia lor. Nevoile consumatorilor s-au amplificat si diversificat. Intreprinderile au fost nevoite sa se adapteze acestei cerinte si, de multe ori, sa produca bunuri si servicii ce vin in intampinarea nevoilor, inca neexprimate, ale consumatorilor. Relatia intreprinderii cu piata a devenit deosebit de stransa. Cu cat produsele unei intreprinderi se vand pe piata mai extinsa, sunt mai cautate de cumparatori, acestia devenind cumparatori fideli ai produselor intreprinderii, cu atat mai mult va creste competitivitaea sa.

Dar competitivitatea este un concept complex, iar evaluarea sa doar pe baza profitului si a cotei de piata ofera prea putine informatii pentru a putea realiza o imagine reala si exhaustiva despre o intreprindere.

Stiinta economica a pus la indemna celor interesati o multitidine de indicatori economici. Trebuie doar structurati pe baza celor trei caracteristici - viabilitate, vitalitate, vulnerabilitae - intr-un anumit sistem cu ajutorul caruia sa se poata obtine o imagine cat mai exacta cu privire la competitivitaea unei firme.

A Viabilitetea se poate evalua printr-un singur indicator :

1. Echilibrul general dintre veniturile obtinute de intreprindere si cheltuielile efectuate intr-o anumita perioada de timp :

VT CT

unde

VT- Reprezinta venituri totale in perioada studiata

CT- costuri totale in perioada studiata

Mentinerea echilibrului intre venituri si costuri nu inseamna ca la sfarsitul fiecarui exercitiu financiar veniturile sa fie egale cu costurile. Pentru mentinerea echilibrului, deci a viabilitatii, este necesar ca intr-o perioada de timp rezonabil (mai multe exercitii finaciare) suma sa fie egala cu suma costurilor.

B. Vitalitatea unei unitati economice se poate aprecia cu ajutorul urmatorilor indicatori:

1.Profitul brut inregistrat intr-un exercitiu financiar (Pb) 

Pb=VT-CT

unde

VT- Reprezinta veniturile intreprinderii (de baza, financiara sau exceptionala

CT- costurile totale.

Ideal ar fi ca intreprinderile sa obtina profit in fiecare exercitiu finaciar, la fiecare din produsele, serviciile si activitatile sale, pentru ca numai asa are la dispozitie fondurile necesare investitiilor in capital tehnic si uman. Exista insa situatii cand intreprinderea este obligata sa schimbe strategia de dezvoltare, motiv pentru care o perioada de timp activitatea sa este oprita sau nu produce profit. Insa cand strategia a fost implementata si intreprindera functioneaza la parametri normali ea produce un profit suficient de mare care sa acopere si cheltuielile anterioare si sa ofere posibilitatea realizarii de acumulari.

2. Rata rentabilitatii capitalului consumat (Rc)

Rc=Pb/CT*100

unde

Pb- reprezinta profitul brut intr-un exercitiu financiar ;

CT- costurile totale intr-un exercitiu financiar.

Pentru nici o unitate economica nu este indiferent cu ce efort obtine bunurile si serviciile sale. Intr-o economie concurentiala, unitatile economice bazate pe capital vor produce numai acele produse si servicii care se obtin cu cele mai mici costuri sau care aduc cele mai mari profituri la unitatea de produs pentru a putea recompensa corespunzator toti partenerii interesati in activitatea firmei : salariati, detinatori de capital, creditori, furnizori etc.

3. Rata de acoperire a cererii pietei (Ga) :

Ga=Of/Cp*100

unde

Of- Reprezinta cantitatea de produse oferita pietei de catre intreprindere

Cp- cererea pietei pentru produsul sau produsele obtinute de intreprindere.

Este unul din indicatorii de baza care reflecta competitivitatea intreprinderii. Cu cat produsele sale ocupa o pondere mai mare pe o anumita piata, cu atat intreprinderea va fi mai putin vulnerabila si va putea reactiona mai repede si mai eficient la diferite riscuri aparute in mediul sau de afaceri (diminuari de pret la produsele de acelasi gen au la cele substituibile, sau cresteri de pret la factorii de productie). Cu cat cota sa de piata va fi mai mare cu atat mai uaor ii va fi sa controleze piata pe care isi desface produsele, acesta reprezentand un atu de baz in activitatea sa.

4.Gradul de reinnoire a produselor (Gr) :

Gr=N/N*100

unde

n- reprezinta numarul de produse noi lansate pe piata in ultimul timp de catre intreprindere, produse caracterizate prin parametri superiori de calitate ;

N- numarul total de produse fabricate de intreprindere.

In economia contemporana cand stiinta si tehnica evolueaza rapid, iar aplicarea in practica se face imediat, innoirea gamei de produse se realizeaza intr-o viteza greu de imaginat cu 50 de ani in urma. Conditiile tehnice si tehnologice se schimba extrem de repede si odata cu ele si gusturile si preferintele cumparatorilor sau consumatorilor. Pentru a-si pastra clientela, intreprinderea trebuie sa produca bunuri si servicii care sa fie agreate de cumparatori. Cu cat produsele si serviciile sunt mai noi, cu atat vor fi apreciate de cumparatori.

5. Rata de reinvestire a profitului net (Ripn) :

Ripn=Pni/Pn*100

unde

Pni- reprezinta profitul net reinvestit ;

Pn- profitul net obtinut de unitatea economica

A devenit evident ca o intreprindere nu poate sa reziste pe piata daca nu investeste in capital tehnic si uman. Ea va fi fortata sa tina pasul cu tehnica si tehnologia noua, iar propriu personal va trebui mereu perfectionat pentru a putea raspunde noilor exigente.

C. Vulnerabilitatea poate fi pusa in evidenta printr-un sistem de indicatori, dintre care mai importanti sunt :

1. Rata de indatorare globala (Ridg) :

Ridg=Dt/Kt*100

unde

Dt- reprezinta datoriile totale ;

Kt- capital total.

In literatura de specialitate se considera ca daca rata de indatorare globala este sub 30% intreprinderea are asigurata autonomie financiara, iar daca depaseste 70% inseamna ca este dependenta financiar de creditorii sai.

2. Solvabilitatea patrimoniala (Sp)

Sp=Kpr/Kpr+Crb*100

unde

Kpr- reprezinta capitalul propriu;

Crb- creditele bancare.

Solvabilitatea intreprinderii este asigurat cand rata solvabilitatii este sub 50%.

In literatura de specialitate exista si alti indicatori ce pot fi folositi pentru a caracteriza activitatea intreprinderii cu privire la competitivitatea sa.