LIDERUL SI TEORIA ORAGANIZATIEI

TEORIA ORAGANIZATIEI

LIDERUL

In ziua de azi apar foarte multe organizatii,de toate marimile.Pentru ca o organizatie sa aiba success,ea are nevoie de o conducere care sa aduca performantele asteptate.In paginile viitoare voi incerca sa fac deosebirile intre manageriat si lideriat sis a studiez un lider controversat,si anume Nicolae Ceausescu.

Lideriatul este una din cele 5 functii ale managementului.Cei mai multi din specialisti definesc lideriatul ca process de influenta sociala in care liderul cere participarea de buna voie a subordonatilor la un effort in vederea atingerii obiectivelor organizatiei.

In literartura de specialitate conceptele de "management" si "lideriat" sunt distincte,dar de fapt sunt inseparabile in practica.

Ken Perry:"Managementul si lideriatul nu sunt entitati comparabile,sunt doua stiluri manageriale care actioneaza impreuna in vederea obtinerii succesului organizational.

Lideriatul corespunde unor asteptari diferite .Acesta nu este destinat sa mentina ordinea stabilita ,ci de a crea miscari de a produce schimbari,de a face fata constrangerilor si noilor nevoi,adica de a schimba pe cei condusi pentru a se adapta continuu la noile conditii ale unei piete in evolutie rapida.

Managementul se bazeaza pe o functionare stabile si regulate,chiar rutiniera,lideriatul genereaza conditii de schimbare ,gestioneaza posibilitatea de a obtine mai usor competente si pentru ca acestea sa fie posibile stiesa vada dincolo de organizatia pe care o conduce.

Managementul opereaza cu perioade de timp relative reduse,in timp ce viziunea,care face ca liderul sa fie eficient,se refera la perioade mult mai lungi.Pentru ca managementul defineste fiecaruia si le foloseste plasand fiecare individ pe postul care I se potriveste mai bine.

Distingem 6 trasaturi dominante ale liderului:

dinamism-liderii afiseaza un nivel inalt de implicare;sunt ambitiosi,au multa energie ,muncesc fara pauza si dau dovada de initiative

dorinta de a dirija-liderii exprima o mare dorinta de a influenta si dirijasi le place sa aiba o anumita responsabilitate

onestitate si integritate -liderii au relatii de incredere cu adeptii lor,aratandu-se drepti si onesti,acordandu-le cat mai mmulta atentie si sprijinandu-I in dorinta de a castiga

siguranta-adeptii cauta la lideri san u fie indoielnici;liderii sunt siguri pe ei pentru a-i convinge pe adepti de justetea obiectivelor si deciziilor lor

inteligenta-liderul trebuie sa fie suficient de intelligenti,aceasta ajutandu-I sa colecteze un mare volum de informatii si sa fie capabili sa impartaseasca altora viziunea lor.

competenta profesionala-liderii eficienti poseda o cunoastere profunda a problemelor,cunoastere care permite sa ia decizii pertinente si sa inteleaga implicatiile acestora.

De-a lungul timpului,in literatur psihoorganizationala au fost concepute o multitudine de forme ale lidershipului.Clasificarea se face dupa perspective,orientarea si finalizarea conducerii.Daca aceasta este orientate spre viitor,vorbim de conducerea previzionala;daca ea este orientate spre stabilirea strategiei ce trebuie urmata de organizatie in vederea atingerii scopurilor sale,atunci vorbim despre conducere strategica.Acestea nu se exclude un ape alta,ci sunt complementare.

Modelul Kirkpatrick-Locke privind trasaturile personale ale liderilor

S. Kirkpatrick si E.A.Locke au conceput o noua abordare cu privire la rolul trasaturilor personale,potrivit careia aceste trasaturi sunt precenditii ale unui lideriat eficient.Liderul trebuie sa propuna o viziune si sa adopte apoi comportamentele cerute pentru a face in asa fel incat persoanele care I se supun sa materializeze aceasta viziune.Astfel,liderul trebuie sa aiba urmatoarele trasaturi:dynamism,dorinta de a dirija,onestitate si integritate,incredere in sine,inteligenta si competenta profesionala.

Desi au fost inventariate mai mult de 100 de trasaturi de personalitate ale liderilorcare aveau succese in activitatea lor,nu a putut fi stabiliti niciun model coerent.In mare masura aceste trasaturi nu erau decat stereotipuri.In plus,s-a demonstar ca doi lideri,cu carcteristici diferite si aflati intr-o situatie identical au putut sa reuseasin acelasi fel.

S-a dovedit ca patru caracteristici sunt,in general ,commune majoritatii liderilor,darn u tuturor acestora.Astfel,ele sunt inteligenta,care e specifica liderilor si nu subordonatilor,maturitate si deschidere de spirit,liderii fiind emotionali si manifesta interes pentru o gama larga de subiecte,motivarea interioara si dorinta de realizari,ei realizand obiectivele fara sa astepte sa fie motivate de altii si interesul fata de ceilalti,manifestat prin faptul ca ii inspira pe ceilalti si stiu ca pentru a indeplini sarcinile trebuie sa arate respect fata de altii.

Deosebirile individuale in ceea ce priveste personalitatea influenteaza perceptiile sociale ale fiecaruia si,prin urmare,joaca un rol important in determinarea comportamentului.Este deci necesar sa se tina seama de aceste deosebiri cand este vorba de evaluarea capacitatilor,potentialul unui lider.

Cele trei stiluri de lideriat ale lui K. Lewin

Elementul cel mai complex al activitatii managerilor ,alturi de planificare si licentierea salariatilor,este conducerea curenta a oamenilor ,orientarea comportamentului acestora in directia necesara organizatiei.

Modelele autoritare se bazeaza pe darea de dispozitii,ordine,fara nicio explicatie a legaturii lor cu obiectivele generale si sarcinile organizatiei.Folosirea acestei modalitati poate fi eficienta atunci cand subordonatii depend integral de puterea conducatorului(in organizatiile militare) sau cand ii acorda acestuia incredere deplina(actorii-regizorii sau sportivii-antrenorii).

Opuse acestor metode sunt metodele democrate.In conditiile acestor metode conducerea presupune ca persoana cu o functie de conducere are incredere in subordonati,asculta parerile acestora,le ofera posibilitatea sa le discute,tine seama de parerile lor si are relatii semioficiale cu acestia.

In timp ce modelele autoritare si democrate se bazeaza pe rolul activ al conducatorilor in managementul activ al subordonatilor,modelele liberale constau in aceea ca intentia conducatorului se diminueaza,se reduce,pe cat posibil,amestecul sau in conducere si acorda subordonatilor libertate de actiune,fiind in acest timp pasiv.

Metodele de conducere constituie baza si unul din principalii factori care formeaza stilul de conducere-stilul liderial.Un alt factor este reprezentat de metodele de organizare a activitatii executantilor.Potrivit celor trei grupe de metode se deosebesc si trei tipuri de lider:autocrat,democrat si liberal-"laissez-faire".

Stilul autocrat reflecta liderul care ,simbolic,tinde sa centralizeze autoritatea,sa impuna modele de munca,sa ia decizii de unul singur si sa limiteze participarea la conducere a subordonatilor.Acest stil poate stimula motivare in urmatoarele situatii:

atitudinea subordonatilor.Un stil autocrat,structurant este preferat de aceia care sunt ei insusi autotitari(caracteristic  unitatilor militare)

natura muncii.La locurile de munca unde este necesara supervizare stricta,aceasta se reflecta mai bine sub responsabilitatea unui lider autocrat.

dimensiunea echipelor de munca.In echipele mici,unde interactiunile sunt mai putin numeroase,un lideriat democratic si consensual este preferat.Situatia este inverse in grupurile de dimensiuni mari

necesitatea ca stilurile de lideriat sa fie omogene.Este preferat ca stilul de lideriat sa fie identic la diferite nivele ierarhice.

Stilul democratic de lideriat caracterizeaza pe liderul care tinde sa-i implice pe subordonati in procesul decisional,deleaga autoritatea,incurajeaza partiziparea subordonatilor la stabilirea metodelor de lucru.

Stilul "laissez-faire" reflecta liderul care da grupului o deplina libertate in luarea deciziilor si in indeplinirea sarcinilor pe oricare din caile pe care le considera corespunzatoare.

Modelul lideriatului situational al lui P.Hersey si K.Blanchard sau teoria maturitatii subordonatilor

Paul Hersey si Ken Blachard,impreuna cu F.E.Fiedler au argumentat faptul ca eficienta liderului "poate fi un diagnostic bun" in actiunile de adaptare a stilului de lideriat in conformitate cu situatia concreta intr-un context dat.Ca si celelalte modele de lideriat situational,acest model nu si-a propus gasirea unei singure cai juste de obtinere a eficientei lideriatului,ci pune accentual pe caracterul situational al eficientei acestuia.

Potrivit autorilor,cele mai eficiente stiluri de lideriat depend de "maturitatea" executantie,dar care nu trebuie definita in functie de varsta.Prin maturitatea unei personae sau a unui grup de persoane se intelege capacitatea de a purta raspunderea pentru comportamentul sau ,dorinta de a realize sarcina stabilita ,precum si pregatirea si experienta necesara indeplinirii sarcinii respective.Notiunea de maturitate nu este o caracteristica permanenta a persoanei sau a grupului,ci mai curand o caracteristica a unei situatii concrete.

Maturitatea cuprinde doua componente:maturitatea profesionala,care se refera la cunostinte,deprinderi,experienta,si pentru care un nivel inalt inseamna ca subordonatul nu are nevoie de directive si indicatii,si maturitatea psihologica care corespunde dorintei de a indeplini sarcina sau motivarea executantului.Un nivel inalt al acestei componente semnifica faptul ca liderul nu trebuie sa depuna eforturi deosebite pentru a mobilize subordonatii la munca,ei fiind motivate interior.

Sunt patru niveluri de maturitate a adeptilor:

maturitate redusa-individul este fie incompetent fie nu are incredere in sine.Lui ii corespunde stilul directive

maturitate moderat scazuta-oamenii nu sunt capabili de munca,dar vor sa lucreze,sunt motivate,dar nu au aptitudini-stilul democrat

maturitate moderat inalta-oamenii sunt capabili de munca,dar nu doresc sa munceasca,de multe ori nefiind atrasi de ce le propune liderul-stilul participativ este cel mai potrivit

maturitate inalta-oamenii sunt capabili de munca si doresc sa faca ce le spune liderul-stilul delegativ

Primul stil cere ca liderul sa imbine gradul inalt de orientare spre sarcina cu gradul redus de orientare spre relatii umane.Liderul trebuie sa elimine neincrederea in indeplinirea sarcinii (lideriat directive,autoritat).Adeptii au nevoie de anumite directive precise din partea liderului.Liderul ia decizii de unul singur,indicand grupului ce trebuie si cum trebuie sa faca.

Al doilea stil este orientat atat spre sarcina cat si spre relatie.Liderul alege comportamentul orientat spre sarcina pentru a da subordonatilor indicatii concrete cu privire la ce si cum trebuie sa faca.In acelasi timp,liderul sprijina dorinta si entuziasmul acestora de a indeplini sarcina pe raspunderea lui ,le induce increderea in indeplinirea sarcinii(lideriat democrat)

Al treilea stil liderul poate sa creasca gradul de motivare si participare al subordonatilor sai ,oferindu-le posibilitatea sa participle la procesul decisional,sa le acorde sprijin sis a nu le impune nicio indicatie.Liderul si subordonatii iau decizii impreuna,ceea ce contribuie la cresterea nivelului de participare si de apartenenta(lideriat participativ)

In al patrulea stil,stilul delegarii,comportamentul liderului poate sa imbine un grad scazut de orientare spre sarcina si inalt spre relatii umane.Acest stil contribuie la dezvoltare si elaborari creatoare in munca.Astfel se realizeaza o mai mare delegare din partea liderului a imputernicirilor sale subordonatilor.Acest lucru devine posibil deoarece adeptii sunt capabili sa resolve independent problemele de munca si sa manifeste o dorinta mai mare de a-si asuma o parte din responsabilitatile liderului.Asadar,in conditiile acestui stil de lideriat subordonatii decide ei insusi ce le convine sa faca.

Managerii manifesta un interes deosebit fata de acest model datorita simplitatii lui si flexibilitatii lui in alegerea stilului necesar in conformitate cu modelul de maturitate al adeptilor.

Folosirea in practica a modelului de catre manageri ii orienteaza pe acestia in folosirea diferitelor stiluri de lideriat in functie de situatie.

Modelul ridica o serie de intrebari.El nu explica ce trebuie facut daca maturitatea adeptilor este foarte diferita.Nu este clar,de asemenea,daca este sufficient a avea un singur factor situational de maturitate a adeptilor pentru a detremina integral caracterul situatiei,sau daca liderii isi schimba la timp stilul in functie de situatie.

Lidershipul de tip A,J,Z

Aceste trei tipuri de organizare reprezinta cate un system organizational inchegat,cu efecte positive si negative,in care regasim caracteristici esentiale ale leadershipului vestic(nord American si European-tipul A),ale celui estic(Japonia si centrul Chinei-tipul J) si ale unei forme intermediare-tipul Z.Fiecare tip de organizare cuprinde 7 dimensiuni:

durata angajarii-numarul mediu al anilor lucrati in interiorul organizatiei.Daca numarul anilor de munca este mare,angajatii vor fi mai familiarizati cu organizatia si mai dispusi sa dezvolte legaturide prietenie cu colegii;daca noilor angajati li se anticipa o cariera indelungata in organizatie,acestia isi vor crea obligatii personale in raport cu integrarea in cultura organizatiei.

Tipul deciziei-modul particular de implicare in procesul decisional;exista tipul deciziei individuale,cand conducatorul ia singur decizia si tipul deciziei colective,in care conducatorul decide numai in urma consultarii celorlalti

Gradul de responsabilizare a membrilor grupului-inteles ca o preconditie ,chiar ca o valoare necesara recompensarii dupa merite a fiecarui individ

Viteza evaluarilor si promovarii -se refera la frecventa aprecierilor facute de conducatori subordonatilor

Ceausescu a preluat puterea devenind prim secretar al Partidului Muncitoresc Roman in 1965 si a facut-o in stil mare. Prima lovitura a fost nici mai mult nici mai putin decat sa schimbe numele tarii si al partidului, semnaland nu numai ca o rupe cu trecutul stalinist, dar si ca are un plan strategic agresiv. Republic Populara devenea Republica Socialista si PMR se transforma in Partidul Comunist. In urmatorii doi ani, Ceausescu e foarte activ organizational si se debaraseaza de multi comunisti batrani, pe care ii inlocuieste cu tinere sperante, in mare parte oameni cu studii medii si chiar superioare. In 1967, tanarul Ceauesescu, un lider extrem de dinamic si hotarat, consolideaza puterea devenind presedintele Consiliului de Stat.

Ceausescu era fara indoiala un om care inspira. Proiectele lui erau agresive si vizau transformarea rapida a economiei agrare int-'una multilateral dezvoltata. Focusul PCR era cresterea economica prin industrializare fortata.

In acealasi timp, Ceausescu era si un lider carismatic. Oameni care s-au aflat in preajma lui simteau vibe-ul specific marilor lideri. Marea lovitura de imagine se intampla in 1968, cand Ceausescu (consiliat de Tito) condamna public URSS pentru invadarea Cehoslovaciei si argumentand agresiv anti-sovietic, criticand deschis Doctrina Brejnev.

Acest mare efort de branding a avut consecinte imediate si as spune (prin prisma consecintelor) catastrofice pentru Romania. Cateva lucruri -'au intamplat imediat:

1) Ceausescu a devenit imediat extrem de interesant pentru US, aflata in plin razboi rece si in cautare de brese in sistemul sovietic.

2) Ca urmare a atitutidinii agresiv anti-sovietice si a reformei organizationale in PCR prin focalizarea pe dezvoltarea economiei mai degraba decat control politic, Ceausescu si'a consolidat pozitia de lider carismatic si a devenit role-model pentru mii de tineri comunisti. Randurile PCR s'au ingrosat rapid de entuziasti sustinatori ai modernizarii Romaniei, si in acelasi timp oameni care cautau sa isi faca o cariera.

Ca urmare, Romania a devenit ceea ce in jargon de bancheri se cheama darling a blocului 'sovietic'. Tragic, banii si recompensele au inceput sa curga. Romania a inceput sa ia credit dupa credit, s'au facut sute de parteneriate cu companii West-Europene. In sfarsit de ani 60 si inceput de ani 70, Romania lansa Dacia 1300 la Bucuresti simultan cu Renault 12 la Paris, construia imense petrochimii, lansa fabrica dupa uzina, construia zeci de mii de blocuri. Romania a fost imediat prima tara comunista membra FMI, singura tara comunista care a putut cumpara aeronave Boeing. Romania lansa statiuni de agrement cu design si management occidental, era prima tara comunista licentiata Pepsi.

Romania era o tara care se transforma cu o viteza uluitoare. Transformarea afecta pozitiv nu sute de oameni, nu mii ci Millioane!!! Ponderea populatiei rurale in Romania a descrescut de la aproximativ 75% in 1970 la approx 55% in 1980.

Viata oamenilor se schimba rapid, spectaculos. Tismaneanu a spus int-'o carte ca in 1970, in Romania, cine era anti-ceausist era anti-american.

Din pacate, cum se intampla, paranoia nu iarta liderii carismatici. Mai devreme sau mai tarziu, acesti oameni incredibili sfarsesc in ghearele acestei cumplite conditii umane. Desi intens implicat in reforma dinamica a Romaniei, Ceausescu se lasa captivat de modelul de leadership asiatic. In 1974, Ceausescu isi consolideaza necrutator pozitia devenind Presedintele Romaniei. Asta e inceputul sfarsitului.

Romania continua inertial, pentru cativa ani, investitiile. Datoriile publice ale Romaniei cresc rapid, iar banii merg in investitii si consum. Pana catre sfarsitul anilor 70, cand imediat dupa cutremurul devastator din Bucuresti si criza petrolului, dominoul se prabuseste.

In 81/82, Romania intra in default tehnic si suspenda plata datoriei externe. Criza balantei de plati e dura si realiatea crunta: creditorii americani/occidentali nu sunt prea dispusi la concesii, tinand cont de conjunctura mondiala (USA avea deficite comerciale uriase, companiile falimentau in draci, UK era definita ca tara saraca, Franta se lupta cu reformele sociale). Aflata in criza de lichiditati, Romania e fortata de creditori sa stranga cureaua prin reducerea sistematica a consumului intern si a invesitiilor. Incepe lungul deceniu al decaderii economice si sociale a Romaniei.

In URSS se aude glasnost de perestroika. Hardlinerii stalinisti pica unul dupa altul si in fruntea URSS vine Gorbaciov. Destinul politic international al lui Ceausescu e terminat. O data cu el, si Romania intra in incapacitate de plata pentru a doua oara, in 85/86.

. Stance-ul lui politic e manifest nationalist si dementa proletucultista sunt singurule lucruri notabile din ultimii parte a anilor `80.

Efectele perverse ale decaderii Romaniei si a lui Ceausescu au fost pervertirea morala a cetatenilor ei, paralizarea institutiilor, demotivarea indivizilor. Strict controlati de un lider impunator, inconjurat de un grup de oameni necrutatori, saraciti, tinuti in umbra si foamete, isterizati de un aparat propagandistic de o dementa neintalnita, romanii asteapta prilejul unei revolte. Inevitabilul se intampla si Ceasescu si nevasta lui sfarsesc executati fara mila. Fiica lor, Zoe Ceausescu, nu stie sigur unde sunt ingropati parintii ei.

Ironic, in 1989 Romania era singura tara din lume fara datorii externe. Maurul isi facuse datoria, dar nu i-a ajutat prea mult in plan personal. Nici romanii care au patimit 10 ani nu au avut prea mult de castigat. O conducere confuza, neinspirata, preia o economie bizara in 1990.

Bibliografie

1.Ion Stegaroiu,Lideriatul,de la teorie la practica,Bibliotheca,,Targoviste,2006

2.Peter Koestlubaum,Liderul,fata ascunsa a excelentei,o filozofie pentru lideri,Curtea veche,,Iasi,2006