Motivatia in cadrul organizatiilor: tipuri de motivatii, caracteristici psihosociale

Motivatia in cadrul organizatiilor: tipuri de motivatii, caracteristici psihosociale

Motivatia poate fi definita ca procesul care activeaza, orienteaza si mentine comportamentul angajatilor spre atingerea unui scop, in functie de anumite nevoi si aspiratii.

Motivarea in sens restrans consta in corelarea necesitatilor, aspiratiilor si intereselor personalului din cadrul organizatiei cu realizarea obiectivelor si exercitarea sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor atribuite in cadrul organizatiei.

Motivarea in sens larg rezida in ansamblul de decizii si actiuni prin care se determina membrii firmei sa contribuie direct si indirect la realizarea de functionalitati si performante de ansamblu superioare, pe baza corelarii intereselor acestora in abordarea si realizarea obiectivelor organizatiei si ale subsistemelor sale.

In context organizational, motivatia reprezinta un factor conditionat al performantelor fiecarui component al organizatiei, resortul care il impinge sa actioneze intr-un anumit mod, o stare interna a acestuia, care ii anima si ii determina comportamentul. Motivarea constituie procesul prin care managerii isi determina subordonatii sa realizeze performante cat mai bune, dandu-le temeiuri sa actioneze in acest sens.

Motivatia in munca implica un comportament al angajatilor caracterizat prin intensitate, orientare si persistenta in indeplinirea sarcinilor. Acest comportament nu depinde numai de individ sau de contextul in care lucreaza, ci reprezinta o interactiune intre personalitatea individului si mediul de lucru.

Tipuri de motivatie

motivatia intrinseca: ►izvoraste din natura activitatii insasi, privita ca scop, valoare si cadru de realizare personala; ►este mai rezistenta in timp si la factori cu actiune contrara; isi ceeaza propria baza generativa, are o puternica forta de declansare si mentinere a activitatii, duce la performante mai mari.

motivatia extrinseca: ►ia forma unei tensiuni subiective generate de factori din afara activitatii si se manifesta prin trairi emotionale negative (aversiune fata de sanctiuni, critici sau penalizari, teama de esec, de pierderea prestigiului) sau pozitive (dobandirea de beneficii sau utilitati - premii, promovari, influenta, prestigiu); ►actioneaza pe termen scurt si solicita permanenta improspatare pentru a compensa efectele de autoerodare.

In cadrul organizational interfereaza si se conditioneaza reciproc trei categorii de factori motivationali:

(a.) factori specifici structurii motivationale individuale, cu valoare infrastructurala, intre care vom gasi trebuintele, motivele, interesele si aspiratiile care ii sunt specifice unei persoane, formate in ontogeneza in afara respectivului cadru organizational;

(b.) factori motivationali de grup, generati si modelati prin intermediul proceselor psihosociale de grup si care se manifesta exclusiv in acest cadru;

(c.) factori motivationali generati exclusiv ca urmare a apartenentei la o anumita organizatie, cu o valoare suprastructurala in raport cu celelalte doua categorii, pe care le influenteaza selectiv, in functie de pozitia ocupata la un moment dat in cadrul sistemului.

Fiecare persoana vine in cadrul unei organizatii cu o structura motivationala proprie, dar care se adapteaza si se ajusteaza in contextul interactiunilor grupale. Are loc o polarizare si o vectorizare a factorilor motivationali individuali pe criterii de convergenta, complementaritate sau chiar divergenta, insa pe fondul unei interdependente si stabilitati relative care ne fac sa vorbim de o motivatie grupala.

Nu este posibila intelegerea modului de functionare a grupurilor primare si secundare subiacente organizatiilor fara a lua in considerare articularea si armonizarea factorilor motivationali individuali in cadrul unei structuri globale, context in care sistemul isi indeplineste una din principalele sale functii.

Corelate vectorilor motivationali se manifesta si atitudinile interpersonale, cele fata de activitate si organizatie ca intreg, astfel ca odata cu maturizarea sistemului se poate vorbi despre o structura motivational-atitudinala care exprime raporturile intra- si inter-grupale.