PLAN de LECTIE

TEMA NR. 1 Teoria leadership-ului.

SEDINTA NR. 3 Autoritatea in mediul militar.

In grupul mic, restrans, de tip militar, ca de altfel in toate grupurile militare, indiferent de marimea lor, predomina relatiile oficiale, formale, prescrise de legi si regulamente.

In formarea si intarirea colectivului militar autoritatea reprezinta un factor important.

Autoritatea este dreptul de a folosi puterea asupra comportamentului celorlalti. Ea este puterea acordata care decurge din rolul pozitiei oficiale.

Autoritate - prestigiu de care se bucura cineva sau ceva.

A nu se confunda cu influenta.

In cadrul organizatiilor, liderul formal este o persoana care detine si autoritatea; liderul informal este o persoana care detine puterea, nu si autoritatea, autoritate ce poate ramane golita de esenta, in cazul in care ii lipsesc calitatile , aptitudinile si cunostintele necesare.

Studii si cercetari dezvaluie un fapt extrem de important si semnificativ : succesul conducerii , chiar in domenii pur stiintifice si tehnice , se datoreaza in proportie de 85% capacitatii de a starni entuziasm in cei cu care lucrezi .

Autoritatea apare in grupul militar sub trei ipostaze:

autoritatea comandantului;

autoritatea militarilor din subordine;

autoritatea si prestigiul subunitatii din subordine.

Autoritatea comandantului este o sinteza a competentei si a aptitudinilor si se defineste prin trei elemente esentiale : a sti sa comanzi, a putea sa comanzi si a vrea sa comanzi. Cu cat este mai inalta autoritatea celui ce comanda este mai inalta, cu atat mai bine vor fi rezolvate sarcinile subunitatii.

Autoritatea oficiala (formala) inseamna in ultima instanta dreptul legal acordat sefului de a decide, de a incredinta misiuni si de a folosi, la nevoie, constrangerea impotriva celor care nu-si indeplinesc obligatiile. Unele mijloace de constrangere, mai simple, se afla la indemana celui investit cu autoritatea formala, pe cand altele, cu implicatii mai profunde asupra celor vinovati de abateri grave, sunt administrate de organele de stat competente in acest sens (de exemplu, organele de justitie).

Persoanele investite cu autoritate oficiala, in cazul nostru sefii militari (comandantii), reprezinta conducatori profesionisti. In timp de pace sau campanie, dar cand esalonul comandant nu este angajat in actiuni de lupta, misiunea lor este de aceea de a mentine coeziunea sistemului si de a produce "eficienta militara", in principal pe calea instruirii si a educarii subordonatilor in vederea invingerii dificultatilor campului tactic.

Autoritatea subordonatilor se refera la recunoasterea acelor militari din subunitate care prin gradul de pregatire, prin rezultatele ce le obtin, prin conduita si calitatile lor exercita o influenta pozitiva in cadrul grupului. Acesti militari trebuie recunoscuti si angajati nemijlocit de comandant in solutionarea unor probleme mai dificile din viata subunitatii - mai ales a problemelor de ordin comportamental - deoarece avand o autoritate certa in fata celorlalti militari , cuvantul lor, sfatul dat de ei este ascultat si urmat.

Autoritatea subunitatii rezulta din combinarea autoritatii comandantului cu autoritatea subordonatilor. Acest gen de autoritate este simultan si o masura pentru gradul de coeziune al colectivului, dar si un factor de consolidare si mentinere a acesteia. Un comandant nu se va bucura de autoritate cata vreme subordonatii lui au rezultate slabe la instructie, nu actioneaza ca un colectiv inchegat, unitar. Comandantul cu autoritate exercita o puternica inraurire educativa , orienteaza, mobilizeaza si indeamna la actiune prin insasi conduita , prin exemplul sau fara prea multe vorbe. Cuvantul, faptele si tinuta comandantilor de subunitati cu prestigiu si autoritate reprezinta un adevarat catalizator de energie, exemplu de urmat pentru tinerii subordonati care atunci cand au in fata un asemenea model actioneaza cu placere, isi consacra toate resursele interne pentru indeplinirea misiunii incredintate.

Responsabilitatea - Simt de raspundere; atitudine responsabila fata de obligatiile proprii, a fi constient de insemnatatea sarcinilor asumate sau primite, a lucra cu ravna si seriozitate pentru executarea lor.

Raspundere - obligatia de a raspunde de indeplinirea unei actiuni, sarcini etc, a-si lua raspunderea pentru faptele sale sau ale altcuiva, a garanta pentru cineva.

A-ti asuma responsabilitatea pentru o sarcina, misiune presupune implicit ca raspunzi pentru modul de ducere la indeplinire a sarcinii, misiunii respective.

Influenta este un act intentional prin care un individ incearca sa determine alt sau alti indivizi sa se gandeasca sau sa comita un lucru pe care singur nu l-ar gandi sau realiza .

Influenta este posibila doar atunci cand se bazeaza pe putere.

Sensurile date influentei in discursul cotidian sunt atat negative cat si pozitive. In sens negativ ea este perceputa ca manipulare, manopera destinata a insela si bazata pe lipsa de scrupule. In sens pozitiv i se acorda influentei calitatea de a sanctiona si limita lipsa de eficienta.

Puterea este data de ansamblul relatiilor care permit unui individ sa modifice comportamentele altui sau altor indivizi

Intr-un grup sursele puterii sunt:

1. Forta fizica - in cazul puterii primitive.

2. Calitatile personale.

3. Priceperea intr-un anumit domeniu.

4. Resursele economice.

5. Autoritatea institutionala.

Ceea ce deosebeste ab initio armata de celelalte institutii sociale este "ordinea prin ordin". Indiscutabil, disciplina militara este elementul de baza al eficacitatii unei armate. Afirmatia isi are radacinile in cele mai vechi timpuri si nu ne-am propus sa aducem atingere acestei axiome. Poate ca nicaieri ca in mediul militar ordinea nu-si etaleaza mai multe fatete pentru a forma un tot armonios si constructiv. Nu este mai putin adevarat ca istoria ar fi avut un alt destin daca nu ar fi fost "nascocita" armata care sa tina piept prin disciplina sustinatorilor principiului divide et impera. Si mugurii istoriei moderne se formeaza parca la fel, dar in alte coordonate, avand ca laitmotiv armata si ca trasatura definitorie disciplina sa ancestrala. Este arhicunoscut faptul ca, prin excelenta, activitatea din armata trebuie sa fie caracterizata de lucrul in echipa. Pentru misiuni eterogene, militarii opereaza distinct dar nu haotic si fiecare persoana trebuie sa-si aiba sarcinile dinainte si cu minutiozitate stabilite, desfasurandu-si actiunile sub o coordonare stricta. Aceasta forta generatoare a principiului toti pentru unul si unul pentru toti a fost chiar inaltata la rangul de norma fundamentala de drept international, in contextul actual guvernat de spiritul apararii colective. Este de la sine inteles ca, pentru atingerea acestor parametri de disciplina, armata trebuie sa beneficieze de reglementari limpezi, ferme, care sa nu permita echivocului sa-si faca loc. Raporturile dintre comandanti si subordonati trebuie sa fie stabilite cu exactitate si fiecare dintre cele doua categorii trebuie sa constientizeze modul de dare si de executare a ordinelor, ca si responsabilitatile ce le revin in acest sens. Urmand aceasta linie de gandire, si Regulamentul disciplinei militare RG-3 prevede la art. 2 alin. (4) teza a II-a ca ordinele comandantilor nu trebuie sa contravina legilor, actelor normative specifice, conventiilor internationale la care Romania este parte si normelor de drept umanitar international Sunt totusi prevederile acestui Regulament exhaustive? Lamuresc ele indeajuns atat pe comandanti, cat si pe subordonati in ceea ce priveste responsabilitatile lor in darea si executarea ordinelor? Art. 20 din Regulamentul disciplinei militare stabileste ca subordonatul are indatorirea de a executa cu toata convingerea ordinele fiind raspunzator de indeplinirea acestora. Art. 22 completeaza ideea susmentionata, dispunand ca militarii, care constata ca ordinul este ilegal, sa raporteze, imediat, celui de la care l-au primit.

In cazul in care acesta mentine ordinul dat, inseamna ca isi asuma integral raspunderea efectelor ordinului sau. Apreciem aceasta dispozitie a Regulamentului disciplinei militare ca fiind deosebit de periculoasa pentru cei care vor s-o aplice ad litteram. Ea urmareste sa asigure subordonatii de raspunderea integrala a comandantilor in cazul in care sunt obligati sa execute un ordin ilegal. Este, intr-adevar, o prevedere care intareste disciplina militara si-l obliga pe subordonat sa execute "orbeste" ordinele primite.

Totusi, intr-o tara democratica in care prevaleaza ordinea de drept, iar principiul suprematiei legii este asezat la loc de cinste, este necesar sa cunoastem intai prevederile legale in acest domeniu si abia dupa aceea sa aplicam ordinele ministrului, care ar trebui sa fie emise tocmai pentru organizarea executarii dispozitiilor actelor normative de nivel superior. De altfel, este de notorietate faptul ca necunoasterea prevederilor legale nu ii exonereaza pe cei in cauza de raspunderea penala, administrativa, materiala, civila si disciplinara.

Prima norma asupra careia ne indreptam atentia este cea cuprinsa in art. 8 lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. Conform dispozitiei sus mentionate, cadrele militare au indatorirea de a executa intocmai si la timp ordinele comandantilor si sefilor. Cadrelor militare nu li se poate ordona si le este interzis sa execute acte contrare legii, obiceiurilor razboiului si conventiilor internationale la care Romania este parte. Neexecutarea ordinelor in aceste conditii nu atrage raspunderea penala si civila a subordonatilor. Interpretarea logica a acestei prevederi prin simpla aplicare a rationamentului per a contrario ne conduce la rezultatul conform caruia subordonatii raspund penal si civil daca executa ordine contrare legii, obiceiurilor razboiului si conventiilor internationale la care Romania este parte. Este aceasta concluzie in concordanta cu prevederile art. 22 din Regulamentul disciplinei militare? Chiar daca acel comandant care da un ordin ilegal doreste sa-si asume integral raspunderea, in fapt si in drept aceasta raspundere va fi impartita cu subordonatul care a executat.

Mai mult, apreciem ca subordonatii, deci toti militarii, fiindca fiecare la randul lui poate fi subordonat, trebuie sa cunoasca si prevederile art. 33 paragraful 1 al Statutului de la Roma al Curtii Penale Internationale, ratificat de Romania prin Legea nr. 111/2002. In acest articol se stipuleaza ca persoana care a comis o crima ce tine de competenta Curtii, la ordinul unui guvern, al unui superior militar sau civil, nu este exonerata de responsabilitatea penala. Exonerarea intervine numai daca situatia in care se afla persoana indeplineste cumulativ 3 conditii:

a) a avut obligatia legala de a se supune ordinelor guvernului sau superiorului in cauza1;

b) nu a stiut ca ordinul este ilegal;

c) ordinul nu a fost vadit ilegal (ordinul de a comite genocid sau crima impotriva umanitatii este vadit ilegal).

Fara a ne indoi de bunele intentii ale celor care au lucrat la intocmirea respectivului Regulament, rezulta, cu certitudine, ca unele prevederi trebuie supuse unor operatiuni de modificare sau cel putin de completare, astfel incat sa ofere militarilor minimum de cunostinte cu caracter militar pentru ca acestia sa nu-si puna in pericol libertatea sau sa sufere fiindca au respectat intocmai prevederile unui regulament considerat, de altfel, esential pentru buna functionare a armatei.

Daca pana acum am prezentat cateva considerente referitoare la modul in care subordonatul este responsabil pentru efectele executarii unui ordin primit, acum am dori sa expunem si scurte comentarii legate de modul in care comandantii sunt raspunzatori pentru ceea ce nu ordona. Desi fraza de mai sus poate fi abordata si prin fateta ei umoristica, nu mai putin adevarat este ca lucrurile stau cat se poate de serios si in aceasta privinta. Asa cum bine prevede Regulamentul disciplinei militare, comandantii sunt obligati sa previna si sa combata abaterile si practicile neregulamentare. Este totusi aceasta prevedere indeajuns de clara? Ne lamureste ea ce se intampla daca acesti comandanti nu previn sau nu combat abaterile savarsite de subordonati? Se pare ca prevederile unor tratate internationale la care Romania este parte sunt mult mai detaliate in aceasta materie. Astfel, art. 86 paragraful 2 din Protocolul I Aditional la Conventiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protectia victimelor conflictelor armate internationale, ratificat de tara noastra prin Decretul nr. 224/1990, dispune ca "o incalcare a conventiilor sau a prezentului protocol comisa de catre un subordonat nu ii exonereaza pe superiorii sai de responsabilitatea lor penala sau disciplinara, dupa caz, daca acestia stiau sau aveau informatiile care le permiteau sa cunoasca, in imprejurarile respective, ca acest subordonat comitea sau urma sa comita o astfel de incalcare, si daca nu a luat toate masurile practic posibile pentru a impiedica sau pedepsi aceasta incalcare".

Dispozitii similare contine si art. 28 lit. b) din Statutul de la Roma al Curtii Penale Internationale. In cuprinsul sau este prevazut ca superiorul ierarhic raspunde pentru crimele ce tin de competenta Curtii, comise de subordonati plasati sub autoritatea si sub controlul sau efectiv, daca nu a exercitat controlul care se cuvenea asupra subordonatilor in anumite situatii determinate de intrunirea cumulativa a urmatoarelor trei caracteristici:

a) superiorul stia ca subordonatii comiteau sau urmau sa comita astfel de fapte ori a neglijat, in mod deliberat, sa tina seama de informatiile care indicau ceasta in mod clar;

b) crimele erau legate de activitati e tineau de responsabilitatea sa si de ontrolul sau efectiv;

c) superiorul ierarhic nu a luat toate masurile necesare si rezonabile care erau in puterea sa pentru a impiedica sau reprima executarea ori pentru a raporta, in scopul anchetei si urmaririi, autoritatilor competente.

Apreciem din nou ca se impune, cu stringenta, ca acest gen de prevederi sa fie regasite si in Regulamentul disciplinei militare, nu numai in tratatele care, de obicei, sunt studiate de catre specialisti.

Opinam ca cel putin ideea conform careia comandantul poate sa raspunda penal de actiunile subordonatilor, chiar daca nu a ordonat aceste actiuni si nici nu stia despre ele, dar ar fi trebuit sa stie, nu este indeajuns de bine reflectata in regulament.

Noul Cod Penal care a intrat in vigoare la data de 29.06.2005 si care prevede la art. 24 alin. (2) ca "Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savarsita pentru indeplinirea unui ordin dat de catre autoritatea legitima, in forma prevazuta de lege, daca acesta nu este in mod vadit ilegal." Aceste prevederi au fost armonizate din timp cu cele ale proiectelor viitorului statut al cadrelor militare, respectiv al soldatilor si gradatilor profesionisti.

Momentan ne declaram satisfacuti daca cei in cauza vor intreprinde demersurile pentru optimizarea prevederilor Regulamentului disciplinei militare si, pana la infaptuirea acestor modificari si completari necesare, toti militarii vor deveni constienti ca regulamentele militare trebuie respectate cu strictete, atat timp cat nu contravin legilor tarii.

SUMAR

Pentru exercitarea comenzii, sefii trebuie sa fie competenti, adica sa aiba anumite aptitudini si abilitati de ordin intelectual, emotional, comunicational si organizatoric. Deasemenea, sa prezinte garantii de integritate morala si de loialitate fata de institutie.