PREZENTARE GENERALA A NOTIUNII DE MANAGEMENT

PREZENTARE GENERALA A NOTIUNII DE MANAGEMENT

In contextul activitatii manageriale, definita ca arta de a face ca lucrurile sa se realizeze in organizatii prin intermediul celorlalti, managerul este cel care procura, aloca si utilizeaza resurse fizice si umane pentru a atinge scopuri.

FUNCTII  MANAGERIALE

Functiile manageriale sunt clasele de activitati specifice unui subsistem organizational destinate satisfacerii unei cerinte (necesitati) functionale a intregului sistem.

Fiecarei functii ii corespunde o componenta organizationala, un sistem de relatii, o retea de linii de comunicare si decizie care mediaza, toate, realizarea activitatilor respective. Functia este prioritara fata de subsistemul organizational care o realizeaza. Ca urmare, nu este importanta in sine existenta unei anumite componente organizationale, ci modul in care aceasta satisface cerintele functionale specifice.

Definirea sistemului functiilor manageriale este diferita de la un autor la altul. Abordarile situationale (dominante la ora actuala in teoria si practica managementului, inclusiv in cel educational), definesc (de regula si neexclusiv) functiile manageriale pe doua dimensiuni esentiale, "sarcina" si "umana".

Dimensiunea sarcina cuprinde functiile care satisfac cerintele functionale derivate din "ratiunea de a fi" a organizatiei respective. Ele sunt "functiile miez"(dupa Jack Duncan) ale managementului, prin care sunt atinse finalitatile organizationale. Acestea sunt: proiectarea, organizarea, conducerea operationala si controlul.

I. Proiectarea/planificarea reprezinta stabilirea traiectului(lor) ipotetic(e) de la "ceea ce este"- starea actuala a (sub)sistemului sau procesului organizational-la "ceea ce trebuie sa fie"-starea dezirabila a (sub)sistemului sau procesului respectiv.

In management, termenul de "proiectare" este folosit , de regula in acceptiunea de stabilire si urmarire a unor intentii, iar cel de "planificare" in sens preponderent operational de indentificare a pasilor concreti necesari in realizarea intentiilor definite prin proiect.Exista doua niveluri esentiale ale proiectarii:cel strategic si cel operational(vezi capitolul dedicat proiectarii).

II. Organizarea reprezinta procesul de ordonare a resurselor umane si non-umane (financiare, materiale, informationale si de timp) in vederea atingerii finalitatilor stabilite prin proiect.

Organizarea cuprinde urmatoarele operatiuni:

1. Identificarea activitatilor concrete necesare atingerii obiectivelor stabilite;

2. Gruparea activitatilor pe baza unor criterii de similaritate;

3. Atribuirea resurselor umane si non-umane pentru realizarea fiecarei activitati concrete;

4. Desemnarea persoanelor / echipelor care vor conduce categoriile indentificate de activitati;

5. Stabilirea liniilor de comunicare, decizie si raportare precum si identificarea structurilor de putere.

III. Conducerea operationala se refera la utilizarea concreta si coordonarea(la nivel formal si informal) a resurselor umane si non-umane , in vederea aplicarii planului stabilit si obtinerii rezultatelor scontate. In ultimul timp, este utilizat frecvent termenul de"leadership" pentru descrierea acestei functii manageriale, avand in vedere tocmai mutarea accentului strategic de la operatiunilor cu impersonale resurse materiale sau financiare, la coordonarea resurselor umane.

Continutul conducerii operationale consta , in esenta, in monitorizarea transformarii "intrarilor" sisitemului in "iesirile" scontate, utilizand procesele interpersonale de comunicare si activitatea concreta de atingere a obiectivelor organizationale.

Conducerea operationala are trei laturi fundamentale:

1.Decizia curenta - referitoare la derularea concreta a actiunilor;

2.Rezolvarea de probleme-procedurile de generare,evaluare si selectie,aplicate succesiv situatilor problematice,solutiilor si cailor de implementare a acestora;

3.Stilurile manageriale - ca moduri alternative de abordare a situatiei concrete si ,respectiv,de decizie si de rezolvare a problemelor.

IV.Controlul / evaluarea reprezinta un set de proceduri utilizate pentru determinarea raportului dintre performantele obtinute si cele intentionate precum si corectarea rezultatelor in sensul dorit.

Controlul este legat inseparabil de proiectare deoarece, pe deoparte, proiectul trebuie sa prevada criteriile (standardele) si instrumentele pentru control si pe de alta parte, rezultatele controlului constituie baza reluarii procesului de proiectare.

Orice demers de control respecta mai multe etape:

1. Masurarea performantei(din punct de vedere cantitativ si calitativ) si in functie de criteriul(criteriile) acceptat(e) ;

2. Compararea si evaluarea variatiei intre efectele obtinute si cele dezirabile;

3. Actiunea corectiva care consta fie in revizuirea obiectivelor, fie in imbunatatirea performantei.

In ultimile doua decenii s-a produs o extindere si o imbogatire a conceptului de "control".Unii autori au renuntat , chiar, la acest concept, considerandu-l adecvat doar sistemelor homeostatice si nu celor evolutive sau celor care functioneaza in medii "turbulente" (a caror dinamica viitoare nu poate fi nici macar aproximata).

S-a postulat, totodata, necesitatea trecerii de la un management centrat pe control la unul centrat pe angajament implicativ(Robert Walton) si ,corelativ , s-a afirmat necesitatea reevaluarii functiei manageriale de control si centrarea ei pe dezvoltarea resurselor umane. Astfel, la baza activitatii evaluative si corective o constituie finalitatile personale, de grup si organizationale , cunoscute si impartasite de catre toti membrii organizatiei

Dimensiunea umana cuprinde functiile care satisfac nevoile indivizilor si grupurilor care fac parte din organizatia respectiva.

Aceste nevoi, derivate din "rationalitatile multiple" (dupa Konrad Wiek), individuale si grupale, justifica actiunile membrilor oricaarei organizatii."Dimensiunea umana" a organizatiei are ca subiect "individul" si "grupul".

Pentru satisfacerea nevoilor "individului", managerul realizeaza de regula, functiile de comunicare, motivare si participare.

V. ComunicareA este ,dealtfel o functie comuna si dimensiunii sarcina se refera atat la nevoile individului cat si la cele ale grupului. Ea poate fi definita ca proces (de regula) intentionat de transfer de informatie si intelesuri intre indivizi, grupuri, niveluri, subcomponente organizationale si organizatii in intregul lor.

VI. Motivarea reprezinta indentificarea si fructificarea motivatiei individuale in beneficiul organizatiei si al persoanei respective.Motivatia poate fi definita, la randul ei, drept setul dorintelor / emotiilor care induc vointa de a actiona sau nu si preferinta pt o anumita actiune sau clasa de actiuni.

VII. Implicarea si participarea indivizilor la viata organizatiei este o alta functie de indeplinit pentru satisfacerea nevoilor personale dar cu efecte sensibile asupra eficientei organizatiei ca intreg.