PROCEDURA INSOLVENTEI

PROCEDURA INSOLVENTEI

I.Notiuni introductive

In cadrul procedurii insolventei, Legea nr. 85/2006, lege-cadru in acest domeniu, stabileste procedura colectiva pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa sau in insolventa iminenta, instituind ca "amanarea' in timp a platii datoriei se refera la executarea obligatiilor banesti (pecuniare).

Prestatiile banesti izvorasc, de regula, din contracte (cum ar fi, de exemplu, contracte de imprumut, cand se pune problema restituirii sumei de bani imprumutate, vanzare-cumparare,executarea de lucrari, prestarea de servicii, cand se pune problema platii pretului sau a tarifului etc).

Obligatiile care au ca obiect sume de bani pot izvori si din fapte juridice stricto senso, fie licite (respectiv, gestiune de afaceri si plata nedatorata, reunite pe principiul imbogatirii fara just temei), fie din delicte sau cvasidelicte. Teoretic, creantele care izvorasc din fapte juridice stricto sensu (licite sau ilicite) nu intra sub incidenta reglementarilor Legii nr. 85/2006, intrucat procedura instituita prin acest act normativ vizeaza numai "datoriile comerciale' (art. 1). Ori, gestiunea de afaceri, plata nedatorata etc. sunt socotite ,fapte civile', chiar daca sunt facute de un comerciant, cu exceptia situatiei in care ele sunt accesorii unui fapt de comert.

De altfel, un comerciant poate sa aiba datorii banesti care sa izvorasca din contracte (de exemplu, contract de colaborare) sau chiar din lege (de exemplu, pentru comerciantul persoana fizica, obligatia legala de intretinere, potrivit art. 86 si art. 94 din Codul familiei).

Cu toate ca legiuitorul se refera in art. 1 din Legea nr. 85/2006, republicata, doar la obligatiile comerciale, consideram ca, avand in vedere in special dispozitiile art. 123 din lege, creantele civile pot fi si ele indestulate in cadrul procedurii insolventei chiar daca, declansarea procedurii este rezervata numai creditorilor ale caror creante izvorasc din fapte de comert.

In cazul in care patrimoniul debitorului nu are lichiditati (sume de bani) suficiente pentru acoperirea creantelor, acesta poate fi supus procedurii insolventei.

Potrivit precizarilor anterioare, procedura insolventei este reglementata prin Legea nr. 85/2006.

In prezent, se poate observa ca legiuitorul renunta la termenul "lichidare judiciara' inlocuindu-l cu acela de ,faliment'.

Intentia actuala a legiuitorului este de realizare a creantelor creditorilor, daca este posibil, pe baza a doua proceduri alternative pr: procedura simplificata si proedura generala.

Conform textului art. 3 pct. 25 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, procedura simplificata reprezinta procedura prin care un debitor care indeplineste conditiile prevazute la art. 1 alin (2) intra direct in procedura falimentului, fie o data cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de maximum 60 de zile, perioada in care vor fi analizate elementele aratate la art. 1 alin (2) lit. c) si d).

Spre deosebire de procedura simplificata, procedura generala este procedura reglementata de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei asa cum a fost publicata in M. Of., P.I, nr. 359/21.04.2006.

Legea nr. 85/2006 prevede in art.1 alin (2) ca procedura simplificata se aplica debitorilor care se incadreaza in una din urmatoarelor categorii:

− comercianti, persoane fizice, actionand individual;

− asociatii familiale;

− comerciantii care fac parte din categoriile prevazute la alin. (1) si indeplinesc una din urmatoarele conditii:

− nu detin nici un bun in patrimoniul lor;

− actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi gasite;

− administratorul nu poate fi gasit;

− sediul nu mai exista sau nu corespunde adresei din registrul comertului.

− debitori care fac parte din categoriile prevazute la alin.(l), care nu au prezentat documentele prevazute la art.28 alin.(l) lit.b), c), e) si h), in termenul prevazut de lege;

− societati comerciale dizolvate anterior formularii cererii introductive;

− debitori care si-au declarat prin cererea introductiva intentia de intrare in faliment sau care nu sunt indreptatiti sa beneficieze de procedura de reorganizare judiciara prevazuta de prezenta lege.

In ambele variante ale procedurii se reglementeaza si o perioada initiala de observatie,necesara pentru clarificarea destinului debitorului.

In procedura simplificata este posibila suprimarea acestei perioade de observatie, trecandu-se direct la procedura falimentului. Atunci cand este aplicata perioada de observatie, ea nu va dura mai mult de 60 de zile, necesare pentru a fi verificate elementele mentionate la art. 1 alin. (2) lit. c) si d).

In procedura generala perioada de observatie este cuprinsa intre data deschiderii procedurii si data confirmarii planului sau, dupa caz, a intrarii in faliment.

Conform art.1 alin.(l) din lege, procedura generala se aplica urmatoarelor categorii de debitori aflati in stare de insolventa sau de insolventa iminenta, cu exceptia celor prevazuti la art.1 alin.(2)

lit.c) si d);

1. societatile comerciale;

2. societatile cooperative;

3. organizatiile cooperatiste;

4. societatile agricole;

5. grupurile de interes economic;

6. orice alta persoana juridica de drept privat care desfasoara si activitati economice.

In privinta subiectelor impotriva carora se deschide procedura insolventei se impun urmatoarele precizari:

Dispozitiile Legii nr. 85/2006, nu se aplica necomerciantilor, persoane juridice sau persoane fizice, cu exceptia grupurilor de interes economic care au calitatea de necomerciant, potrivit dispozitiilor Legii nr. 161/2003.

Totodata, procedura insolventei nu se aplica regiilor autonome, asa cum legiuitorul prevede  in mod expres, in art. 151: "Procedura aplicabila regiilor autonome aflate in stare de insolventa se va stabili prin lege speciala'.

.Definitia procedurii insolventei

Procedura insolventei este o procedura colectiva (concursuala), generala, indreptata impotriva comerciantului care se afla in insolventa, avand ca scop acoperirea pasivului debitorului fie prin reorganizarea judiciara a comerciantului si a activitatii acestuia, sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui pana la stingerea pasivului, fie prin falimentul comerciantului respectiv, fie succesiv in reorganizarea judiciara si in falimentul comerciantului.

Scopul legii - prevazut in art.2 din Legea nr. 85/2006, consta in instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa prin una din urmatoarele posibilitati:

- reorganizarea judiciara a debitorului, in vederea achitarii datoriilor acestuia conform programului de plata a creantelor, inclusiv restructurarea activitatii prin lichidarea unor bunuri din averea lui pana la stingerea pasivului; .

- falimentul.

Prin finalitatea sa, procedura insolventei este o procedura colectiva. De aceea, legea prevede unele reguli comune care se aplica atat in cazul reorganizarii judiciare, cat si in cazul falimentului (conditiile aplicarii procedurii, organele competente sa aplice procedura etc).

Caracterele procedurii insolventei

Procedura insolventei este reglementata sub forma unei proceduri colective', chiar daca, in fapt, pot exista doua proceduri distincte:

- reorganizarea activitatii debitorului sau lichidarea unor bunuri din averea lui pana la stingerea pasivului;

- lichidarea patrimoniului, in caz de faliment.

Lichidarea in caz de faliment nu trebuie sa fie precedata in mod obligatoriu de reorganizare judiciara, deci nu are caracter subsidiar (ca in dreptul francez).

Procedura insolventei prezinta urmatoarele caractere: caracterul colectiv (concursual), caracterul general, caracterul judiciar, caracterul de remediu sau, dupa caz, de executare silita si caracterul operativ.

a) Caracterul colectiv

Procedura insolventei este o procedura colectiva (concursuala), in sensul ca toti creditorii debitorului (care vin in concurs in conditiile stabilite de lege) vor beneficia de aceasta, chiar daca procedura a fost pornita (deschisa) de fiecare dintre ei. Caracterul colectiv al procedurii insolventei este de esenta acestei proceduri.

In practica, aceasta caracteristica esentiala a procedurii insolventei nu ar trebui sa permita desfasurarea ei cu un singur creditor, dupa ce a permis, in mod firesc, sa fie deschisa unui singur creditor.

.Cu toate acestea art. 134 din Legea nr, 85/2006 prevede inchiderea procedurii numai daca niciun creditor nu si-a depus cererea de participare, dupa ce procedura s-a deschis la cererea debitorului.

Avand caracter colectiv, procedura reorganizarii, dar, mai cu seama, a lichidarii in caz de faliment se deosebeste de procedura executarii silite din dreptul comun, care este o executare silita cu caracter individual.

b)Caracterul general

Procedura insolventei are caracter general deoarece vizeaza intregul patrimoniu (intreaga avere') a debitorului.

Acest caracter este mai evident in cazul falimentului, cand, in principiu, toate bunurile debitorului pot fi executate silit, cu exceptia acelora care, potrivit legii, nu pot face obiectul executarii silite.

c)Caracterul judiciar

Procedura insolventei are caracter judiciar, deci se dezbate in fata instantei de judecata sub autoritatea si prin intermediul acesteia.

Administrarea efectiva a procedurii se realizeaza cu ajutorul mai multor organe, respectiv, instanta de judecata, judecatorul-sindic, administratorul judiciar, lichidatorul, adunarea creditorilor si comitetul creditorilor [art. 5 alin. (1), coroborat art. 13 si art. 16, din Legea nr. 85/2006]. Prin caracterul sau judiciar, procedura insolventei asigura satisfacerea intereselor creditorilor, dar si protectia debitorului.

d)Caracterul de remediu sau, dupa caz, de executare silita

Potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, procedura insolventei are ca scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa. Aceasta inseamna ca procedura insolventei este un remediu si, dupa caz, un instrument al executarii silite asupra patrimoniului.

e) Caracterul operativ

Potrivit art.5 alin.(2) din Legea nr. 85/2006, organele care aplica procedura trebuie sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor si operatiunilor prevazute de prezenta lege, precum si realizarea in conditiile legii a drepturilor si obligatiilor celorlalti participanti la aceste acte si operatiuni.

Operativitatea sau celeritatea rezolvarii operatiilor in cadrul unui proces este un principiu fundamental al desfasurarii proceselor, in general, si a celor comerciale, in special.

In literatura de specialitate si in practica judiciara (mai cu seama in dreptul francez) in majoritatea cazurilor s-a exprimat opinia ca, procedura reorganizarii (redresarii) si lichidarii judiciare are caracter colectiv, chiar daca legiuitorul nu prevede in mod expres acest lucru.

Asadar, in principiu, un singur creditor nu poate beneficia de aceste proceduri.

Conditiile necesare pentru aplicarea procedurii insolventei

Conditii de fond si de forma

Dispozitiile legale privind procedura insolventei se aplica daca sunt indeplinite urmatoareleconditii:

-debitorul se incadreaza in una din categoriile prevazute in textul art. 1 alin (1) si (2) din Legea nr.85/2006;

-debitorul se afla in insolventa (insuficienta fondurilor banesti pentru plata datoriilor exigibile). ,

Aceste doua conditii pot fi calificate conditii de fond, la fel cum, de altfel, erau calificate si in cazul reglementarilor anterioare privind procedura falimentului.

Din punct de vedere formal, trebuie sa existe o hotarare judecatoreasca prin care sa se constate indeplinirea conditiilor de fond, aceasta fiind incheierea judecatorului-sindic de declarare a deschiderii procedurii.

II.Insolventa debitorului

Codul comercial nu a definit insolventa debitorului, in schimb, doctrina si jurisprudenta au considerat ca insolventa debitorului consta in lipsa de lichiditati (sume de bani) necesare achitarii datoriilor.

Conceptual, insolventa (incapacitatea de plata) nu se confunda cu insolvabilitatea debitorului sau cu refuzul de plata.

Potrivit art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru platadatoriilor exigibile.

Totodata, in textul art. 3, legea face distinctie intre insolventa vadita (pct. 1 lit. a) si insolventa iminenta (pct. 1 lit. b).

Cele doua concepte exprima atat stadiul in care se afla insolventa, cat si

perceptia acestei stari de catre subiecte de drept diferite. Astfel, pentru creditor, insolventa este prezumata ca fiind vadita, atunci cand debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a platit datoria fata de el. Prezumtia este generata legal pentru a servi creditorului care nu poate cunoaste realitatea situatiei patrimoniului debitorului in ansamblul acesteia sub aspectul datoriilor si a fondurilor banesti.

Pentru debitor insolventa este certa si efectiva atunci cand fondurile banesti de care dispune sunt insuficiente pentru plata datoriilor exigibile. Pentru acelasi debitor insolventa este iminenta atunci cand are certitudinea ca la scadenta nu va putea plati datoriile exigibile angajate cu fondurile banesti disponibile la aceeasi data.

Insolventa (incapacitatea de plata) sau insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile (a debitorului) trebuie delimitata de asa-numita jena financiara, care consta in lipsa momentana a lichiditatilor necesare achitarii datoriilor. Este posibil ca, in scurt timp, debitorul sa incaseze creantele de la proprii sai debitori, dovedind astfel ca nu se afla in stare de insolventa.

Insolventa (incapacitatea de plata) si insolvabilitatea

Insolventa (incapacitatea de plata) nu inseamna insolvabilitate. Desi se afla in incetare de plati deoarece nu are lichiditati, totusi, debitorul nu este insolvabil atat timp cat detine in patrimoniu bunuri care pot fi executate silit pentru a fi indestulati creditorii sau pentru a se continua activitatea, in conditiile in care obtine ,amanari de plata' din partea creditorilor. Este posibil ca debitorul insusi sa fie creditor fata de un alt debitor si, ca atare, sa aiba creante de incasat.

Insolvabilitatea consta in imposibilitatea debitorului de a-si indeplini obligatiile fata de creditori, atat din lipsa lichiditatilor, cat si a altor bunuri din care sa fie satisfacute creantele creditorilor. Practic, pasivul (datoriile) este mai mare decat activul (drepturile) patrimoniului.

Insolventa (incapacitatea de plata) si refuzul de plata

Insolventa nu se confunda cu simpla neplata a datoriilor la scadenta. Cel mai adesea, insolventa se manifesta prin neplata de catre debitor a datoriilor sale ajunse la scadenta.

Imprejurarea ca debitorul refuza executarea de buna voie a obligatiei de plata a datoriei nu inseamna ca acesta, automat, s-ar afla in insolventa si, in consecinta, creditorul s-ar putea indestula prin executarea silita a obligatiei.

Refuzul de plata nu se confunda nici cu insolventa (insuficienta fondurilor banesti pentru plata datoriilor exigibile) si nici cu insolvabilitatea.

Refuzul de plata al debitorului poate sa fie intemeiat sau neintemeiat.

Este intemeiat refuzul de plata in cazul in care obligatiile au fost executate de catre debitor si se pretinde o noua plata care, firesc, este nedatorata.

De asemenea, este intemeiat refuzul de plata in cazul in care creantele s-au prescris prin trecerea termenului sau a intervenit compensatia, ca mod de stingere a obligatiilor reciproce.

Este neintemeiat refuzul de plata in cazul in care debitorul, desi dispune de lichiditati, cu reacredinta nu-si achita datoriile.

Temeinicia motivelor de neplata a datoriilor va fi apreciata de judecatorul-sindic, care va decide in consecinta, declarand sau nu deschisa procedura insolventei.

In legatura cu comercialitatea faptelor din care izvorasc obligatiile neachitate ale debitorului, consideram ca aceasta nu este o conditie absolut necesara pentru deschiderea procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006.

Procedura insolventei, dar mai cu seama falimentul, vizeaza nu numai creantele care izvorasc din fapte de comert, ci si din fapte civile si chiar din lege (de exemplu, obligatia legala de intretinere ce apartine debitorului).

III Participantii la procedura insolventei

Capitolul al II-lea din Legea nr. 85/2006 este intitulat "Participantii la procedura insolventei'intrucat in cadrul procedurii participa persoane care nu pot fi incluse in categoria de "organe', cum ar fi, adunarea creditorilor, comitetul creditorilor etc.

Potrivit art.5 din Legea nr. 85/2006, organele care aplica procedura insolventei:

− instantele judecatoresti;

− judecatorul-sindic;

− administratorul judiciar si

− lichidatorul.

Alti participanti la procedura sunt:

− adunarea creditorilor;

− comitetul creditorilor;

− administratorul special.

Instantele judecatoresti

Potrivit art. 6 din Legea nr. 85/2006, toate procedurile prevazute de prezenta lege sunt de competenta exclusiva a tribunalului in jurisdictia caruia se afla sediul debitorului, astfel cum figureaza acesta in registrul comertului, respectiv in registrul societatilor agricole sau in registrul asociatiilor si fundatiilor, si sunt exercitate de catre judecatorul-sindic, desemnat de catre presedintele tribunalului in conditiile art. 9.

Face exceptie recursul impotriva hotararilor date de judecatorul-sindic, in baza art. 8 din Legea nr. 85/2006, in acest caz fiind competenta curtea de apel.

Acest text legal stabileste, pe de o parte, competenta materiala (ratione materiae) si, pe de alta parte, competenta teritoriala (ratione. teritori) a instantei judecatoresti abilitata sa aplice procedura insolventei.

Competenta materiala

Competenta materiala revine, potrivit legii, tribunalului (ratione materiae) care are plenitudine de competenta in materie comerciala, cu exceptiile prevazute de lege.

Prin lege se stabilesc atributiile tribunalului, precum si anumite reguli procedurale.

Competenta teritoriala

in conformitate cu art. 6 din Legea nr. 85/2006, competent sa aplice procedura insolventei este tribunalul in a carui raza teritoriala se afla sediul debitorului, care figureaza in registrul comertului (ratione personae vel loci).

Potrivit legii, instanta de recurs, pentru hotararile pronuntate de judecatorul sindic, va fi curtea de apel (art. 8 din Legea nr. 85/2006).

Judecatorul-sindic

Potrivit dispozitiilor din Legea nr. 85/2006, atributiile care reveneau tribunalului sunt in prezent in sarcina judecatorului-sindic.

Judecatorul-sindic este autoritatea publica sub supravegherea caruia se efectueaza procedura instituita de legiuitor, putand sa desemneze, la nevoie, prin incheiere persoane specializate pentru inventarierea, evaluarea, expertizarea bunurilor din patrimoniul debitorului, stabilindu-le si remuneratia (art. 10 din Legea nr. 85/2006).

Judecatorul-sindic este desemnat pentru fiecare dosar de catre presedintele tribunalului, dintre judecatorii desemnati ca judecatori-sindici, in baza art. 53 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, in mod aleatoriu, in sistem informatizat.

Judecatorul-sindic are urmatoarele atributii:

- pronuntarea motivata a hotararilor cu privire la deschiderea procedurii si, dupa caz de intrare in faliment, atat prin procedura generala, cat si prin procedura simplificata;

- judecarea contestatiei debitorului impotriva cererii introductive a creditorilor pentru inceperea procedurii; judecarea opozitiei creditorilor la deschiderea procedurii;

- desemnarea motivata, prin sentinta de deschidere a procedurii, dintre practicienii in insolventa a administratorului judiciar provizoriu sau a lichidatorului, stabilirea atributiilor acestora,controlul asupra activitatii lor si, daca este cazul, inlocuirea lor;

- confirmarea, prin incheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor, confirmarea onorariului negociat cu adunarea creditorilor;- inlocuirea prin incheiere, pentru motive temeinice a administratorului judiciar sau a lichidatorului;

- judecarea cererilor cu privire la ridicarea dreptului debitorului de a-si mai conduce activitatea;

- judecarea cererilor de atragere a raspunderii membrilor organelor de conduce care au contribuit la ajungerea debitorului in insolventa, potrivit art. 138, sesizarea organelor de cercetare penala in legatura cu savarsirea infractiunilor prevazute de, art. 143-147;

- judecarea actiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase si a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;

- judecarea contestatiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricarei persoane interesate,. impotriva masurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator;

- admiterea si confirmarea planului de reorganizare sau, dupa caz, de lichidare, dupa votarea lui de catre creditori;

- solutionarea cererii administratorului judiciar sau a comitetului creditorilor de intrerupere a procedurii de reorganizare judiciara si de intrare in faliment;

- solutionarea contestatiilor formulate la rapoartele administratorului sau ale lichidatorului;

- judecarea actiunii in anularea hotararii adunarii creditorilor;

- pronuntarea hotararii de inchidere a procedurii.

In indeplinirea atributiilor sale judecatorul-sindic pronunta hotarari (incheieri).

Potrivit art. 12 din Legea nr. 85/2006, hotararile judecatorului-sindic sunt definitive si executorii impotriva hotararilor date de catre judecatorul-sindic se poate face recurs la curtea de apel, recurs care va fi judecat de completuri specializate in termen de 30 de zile de la inregistrarea dosarului.

Termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu prevede altfel [art. 8 alin. (2) din Legea nr. 85/2006].

.Adunarea creditorilor

Adunarea creditorilor va fi convocata si prezidata de catre administratorul judiciar sau, dupa caz, de catre lichidator, daca legea sau judecatorul-sindic nu dispune altfel; secretariatul sedintelor adunarilor creditorilor este in sarcina administratorului judiciar sau, dupa caz, a lichidatorului [art. 13 alin. (1) din Legea nr. 85/2006].

Creditorii cunoscuti vor fi convocati de catre administratorul judiciar sau de lichidator, in cazurile prevazute expres de lege si ori de cate ori va fi necesar.

Comitetul creditorilor

Potrivit art. 16 alin.(l) din Legea nr. 85/2006, judecatorul-sindic va desemna, daca este necesar, in raport cu proportiile cazului, un comitet format din 3-7 membri dintre creditorii cu creantele garantate, bugetare si chirografare cele mai mari prin valoare, inscrisi in lista de creditori.

Desemnarea comitetului creditorilor se face prin incheiere, dupa intocmirea tabelului preliminar de creante.

Creditorii cu creante garantate sunt acei creditori care au asupra bunurilor debitorului un drept de ipoteca, gaj, privilegii ori alte garantii, iar creditorii chirografari sunt aceia care nu au o garantie speciala asupra unui bun din patrimoniul debitorului.

Creantele acestora vor fi achitate numai dupa acoperirea creantelor acelor creditori al caror drept este garantat cu bunuri determinate din patrimoniul debitorului.

Comitetul creditorilor poate sa ceara judecatorului-sindic in temeiul art. 47 alin. (5) din lege,sa ridice debitorului dreptul de administrare constand in dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile din avere si a dispune de acestea. Acest lucru este posibil atunci cand sunt pierderi continue din averea debitorului sau lipseste probabilitatea de realizare a unui plan rational de activitate.

De asemenea, judecatorul-sindic poate autoriza comitetul creditorilor sa introduca actiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial facute de debitor in frauda creditorilor.

Actiunile pot fi introduse in situatia in care anterior acest lucru nu a fost facut de catre administratorul judiciar sau,de lichidator.

Tot in cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor, creditorii care detin cel putin 50% din valoarea totala a creantelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator persoana fizica sau persoana juridica, indiferent daca prin hotararea de deschidere a procedurii judecatorul sindic a desemnat un administrator judiciar provizoriu. Administratorul judiciar inclusiv reprezentantul acestuia trebuie sa aiba calitatea de practician in insolventa potrivit legii.

Administratorul special

Administratorul special, persoana fizica sau persoana juridica reprezinta un nou mod de reprezentare, in procedura insolventei, a asociatilor/actionarilor debitorului persoana juridica. El este definit de pct. 26 al art. 3 ca fiind reprezentantul desemnat de adunarea generala a asociatilor/actionarilor debitorului. Puterile acestui reprezentant variaza in raport cu stadiul procedurii. Pana in momentul intrarii in procedura simplificata, el reprezinta debitorul precum si interesele asociatilor/actionarilor in procedura si concomitent exercita prerogativele administrarii debitorului.

Dupa intrarea in procedura simplificata, mandatul sau se restrange la reprezentarea intereselor asociatilor/ actionarilor, iar prerogativele reprezentarii si administrarii debitorului sunt preluate de lichidator.

Dupa intrarea in faliment, conform prevederilor art. 18 alin. (2) lit. f), administratorul special participa la inventar, semnand actul, primeste raportul final si bilantul de inchidere, participa la sedinta convocata pentru solutionarea obiectiunilor si aprobarea raportului si primeste notificarea inchiderii procedurii.

Conform art. 78, tot in cazul procedurii simplificate, administratorul special participa, in calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea actiunilor prevazute la art. 79 si 80, si formuleaza contestatii in cadrul procedurii.

Administratorul judiciar

Desemnarea administratorului judiciar (provizoriu) se poate face de catre judecatorul-sindic prin sentinta de deschidere a procedurii dintre practicienii in insolventa care au depus oferta de servicii in acest sens la dosarul cauzei, oferta la care vor anexa dovada calitatii de practician in insolventa si o copie de pe polita de asigurare profesionala.

De asemenea, in prima sedinta a adunarii creditorilor sau, ulterior, creditorii care detin cel putin 50% din valoarea totala a creantelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar, chiar daca acesta fusese desemnat de judecatorul sindic prin hotararea de deschidere a procedurii.

Judecatorul-sindic va desemna, prin incheiere, administratorul judiciar, propus de catre creditori, in cazul cand nu exista contestatii.

Daca unii dintre creditori nu sunt de acord, judecatorul sindic va solutiona mai intai contestatiile acestora, dupa care va desemna pe administratorul judiciar propus de creditori sau il va mentine pe cel nominalizat prin hotararea de deschidere a procedurii.

Este important de retinut ca judecatorul-sindic va desemna un administrator judiciar in ipoteza in care acest lucru nu s-a facut prin hotararea de deschidere a procedurii si nici creditorii nu au decis desemnarea unui administrator.

Daca in reglementarile anterioare persoana desemnata ca administrator judiciar trebuia sa indeplineasca unele conditii privind pregatirea profesionala si vechime in activitatea practica, in prezent [art. 19 alin. (5) din Legea nr. 85/2006] legiuitorul stabileste o singura conditie si anume, ca administratorul persoana fizica sau persoana juridica, inclusiv reprezentantul acesteia, trebuie sa aiba calitatea de practician in insolventa, in conditiile legii.

Potrivit art. 20 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar, pe parcursul desfasurarii procedurii reglementate in lege, indeplineste urmatoarele atributii principale:

- examineaza situatia economica a debitorului si a documentelor depuse conform prevederilor art. 28 si 35 si intocmeste un raport prin care propune fie intrarea in procedura simplificata, fie continuarea perioadei de observatie in cadrul procedurii generale.

Raportul va fi supus judecatorului sindic, intr-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 30 de zile de la desemnarea administratorului

judiciar.

- examineaza activitatea debitorului si intocmeste un raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa (incetarea de plati), cu mentionarea persoanelor carora situatia le-ar fi imputabila si asupra existentei premiselor angajarii raspunderii acestora in conditiile art. 138, precum si asupra posibilitatii reale de reorganizare efectiva a activitatii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea. Raportul astfel intocmit va fi supus judecatorului-sindic, intr-un termen stabilit de acesta, care nu va depasi 60 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;

- intocmeste actele prevazute la art. 28 alin (1), in cazul in care debitorul nu si-a indeplinit obligatia

respectiva inlauntrul termenelor legale. Totodata, verifica, corecteaza si completeaza informatiile cuprinse in actele respective, cand acestea au fost prezentate de debitor.

- elaboreaza planul de reorganizare a activitatii debitorului in functie de raportul prevazut la lit. a) si in conditiile si termenele prevazute la art. 94.;

- supravegheaza operatiunile de gestionare a patrimoniului debitorului;

- conduce in tot sau in parte activitatea debitorului, cu respectarea precizarilor exprese ale judecatorului-sindic;

g) convoaca, prezideaza si asigura secretariatul sedintelor adunarii creditorilor sau ale actionarilor, asociatilor ori membrilor debitorului persoana juridica;

h) introduce actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, a transferurilor cu caracter patrimonial sau a operatiunilor comerciale incheiate de debitor, precum si a constituirii unor garantii acordate de debitor, care sunt susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

i) sesizeaza de urgenta judecatorul-sindic in cazul in care constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative;

j) mentine sau denunta unele contracte incheiate de debitor;

k) examineaza creantele si, atunci cand este cazul, formuleaza obiectii la acestea;

l) urmareste incasarea creantelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de cape debitor inainte de deschiderea procedurii;,

m) cu conditia confirmarii de catre judecatorul-sindic, incheie tranzactii, descarca de datorii, descarca fidejusorii, renunta la garantiile reale;

n) sesizeaza judecatorul-sindic in legatura cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta;

o) orice alte atributii stabilite prin incheiere de catre judecatorul-sindic, cu exceptia celorprevazute de lege in competenta exclusiva a acestuia.

Masurile luate de administratorul judiciar pot fi contestate de catre debitorul persoana fizica,administratorul special al debitorului persoana juridica, de oricare dintre creditori si de orice persoana interesata. Pentru indeplinirea atributiilor sale administratorul judiciar va putea desemna persoane de specialitate care vor fi supuse aprobarii comitetului creditorilor.

.Lichidatorul

Potrivit art. 24 alin(l) din Legea 85/2006 in cazul in care dispune trecerea la procedura falimentului, judecatorul-sindic va desemna un lichidator. Atributiile administratorului judiciar inceteaza o data cu numirea lichidatorului. Poate fi desemnat lichidator chiar si administratorul judiciar desemnat anterior [art. 24 alin (3) din lege].

Lichidatorul poate fi, la fel ca si administratorul judiciar, o persoana fizica sau o persoana juridica care trebuie sa indeplineasca aceeasi conditie ca si administratorul judiciar (sa aiba calitatea de practician in insolventa), avand urmatoarele atributii in cadrul procedurii falimentului atat inprocedura generala cat si in cea simplificata:

- examineaza activitatea debitorului asupra caruia se initiaza procedura simplificata in raport cu situatia de fapt si intocmeste un raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila aceasta situatie. Dupa intocmirea

raportului, intr-un termen ce nu va putea depasi 60 de zile de la desemnarea sa, lichidatorul il supune spre aprobare judecatorului-sindic;

- conduce activitatea debitorului;

- introduce actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, a transferurilor cu caracter patrimonial sau a operatiunilor comerciale incheiate de debitor, precum si a constituirii unor garantii acordate de debitor, care sunt susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

- aplica sigilii, inventariaza bunurile si ia masuri corespunzatoare pentru conservarea lor;

- examineaza creantele si, atunci cand este cazul, formuleaza obiectiuni la acestea, precum si  intocmeste tabelele creantelor;

- urmareste incasarea din averea debitorului a creantelor rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuate de acesta inaintea deschiderii procedurii, incasarea creantelor; formuleaza si sustine actiunile in pretentii pentru incasarea creantelor debitorului;

- mentine sau denunta unele contracte incheiate de debitor;

- primeste plati pe seama debitorului si le consemneaza in contul averii debitorului;

- vinde bunuri din averea debitorului, in conformitate cu dispozitiile legii;

- cu conditia confirmarii de catre judecatorul-sindic, incheie tranzactii, descarca de datorii, descarca fidejusorii, renunta la garantiile reale;

- sesizeaza judecatorul-sindic in legatura cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta;

- orice alte atributii stabilite prin incheiere de catre judecatorul-sindic.

.IV. Desfasurarea procedurii insolventei

Cererile introductive

Procedura insolventei incepe pe baza unei cereri introduse la tribunal de una dintre urmatoarele categorii de persoane:

- debitorul insusi;

- creditorii debitorului.

Din continutul art.26 din Legea nr. 85/2006, rezulta ca declansarea procedurii nu se poate face din oficiu de catre tribunal, fiind necesara o cerere introductiva formulata atat de persoanele aratate mai sus, cat si de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare impotriva persoanelor juridice (entitatilor) aflate sub supravegherea si controlul acesteia.

Cererea debitorului

Debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa adreseze tribunalului o cerere insotita de inscrisurile enumerate la art. 28 pentru deschiderea procedurii insolventei conform prevederilor art.27 din lege, in termen de maximum 30 de zile de la aparitia starii de insolventa. Cererea adresata tribunalului poate fi formulata si de debitorul in cazul caruia aparitia starii de insolventa este iminenta.

Prin aparitia starii de insolventa se intelege, in concordanta cu art. 3 pct. 1, constatarea de catre debitor, pe baza datelor propriei contabilitati, ca fondurile sale banesti disponibile sunt insuficiente pentru a plati datoriile sale banesti, certe, lichide si exigibile, de mai mult de 30 de zile.

Natura comerciala, civila, fiscala etc., a acestor datorii este indiferenta. Cuantumul acestor datorii este, de asemenea, indiferent. Un prag valoric minim al creantelor este reglementat numai in ipoteza cererii introduse de creditor (art. 3 pct. 12).

In cazul insolventei iminente definita la art. 3 pct. 1 lit b) - insolventa este iminenta atunci cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei, introducerea cererii de debitor este facultativa.

In cazul debitorilor persoane juridice cererea se va semna de catre persoanele care, potrivit actelor constitutive, sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta. Nu este necesar sa se anexeze si hotararea adunarii generale a actionarilor sau asociatilor, ori membrilor, dupa caz, prin care sa se imputerniceasca reprezentantul in vederea inregistrarii cererii introductive.

Reintroducerea sau introducerea tardiva, de catre debitorul persoana fizica sau de catre reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii, dupa ce au trecut mai mult de 6 luni de la implinirea termenului prevazut la art. 27 constituie infractiunea de bancruta simpla si se pedepseste conform art. 143.

Introducerea prematura, cu rea-credinta, de catre debitor a unei cereri de deschidere a procedurii atrage raspunderea patrimoniala a debitorului, persoana fizica sau juridica, pentru prejudiciile cauzate.

Indiferent de dorinta debitorului, cererea se va solutiona conform procedurii simplificate, in toate situatiile in care debitorul:

- este comerciant persoana fizica, actionand individual sau intr-o asociatie familiala;

- nu detine niciun bun in patrimoniu;

- nu poseda actele constitutive sau documentele contabile;

- nu poate fi gasit administratorul;

- nu mai are sediu sau acesta nu mai corespunde adresei din registrul comertului;

- nu prezinta documentele prevazute la art. 28 alin. (1) lit. b), c), e, h), in termenul prevazut de lege;

- este societate comerciala dizolvata anterior formularii cererii introductive;

- nu este indreptatit sa beneficieze de procedura de reorganizare judiciara.

Obiectul cererii, in functie de optiunea debitorului, poate consta:

− fie in reorganizarea judiciara a activitatii conform unui plan, in scopul achitarii datoriilor sale;

− fie in lichidarea averii pentru satisfacerea creantelor creditorilor;

− fie in intentia de a intra in faliment.

Scopul cererii introductive este plata datoriilor pe care debitorul le are fata de creditori.

In Legea nr. 85/2006, exista o singura exceptie in care debitorul nu are posibilitatea de a cere reorganizarea societatii, respectiv dispozitia din art. 30, unde se arata ca debitorii, persoane juridice nu pot cere reorganizarea judiciara daca, in ultimii cinci ani precedenti hotararii de deschidere a procedurii, au mai fost supusi unei astfel de proceduri. Totodata, Legea 85/2006 prevede in textul art 29 efectele speciale ale introducerii cererii de o societate in nume colectiv sau in comandita, sau degrupurile de interes economic (ori de membrii acestora).

Cererea creditorilor

Este indreptatit sa ceara deschiderea procedurii creditorul definit la art. 3 pct. 6 [orice creditor care are o creanta certa (necontestata), lichida (care consta, de regula, in sume de bani) si exigibila (care a ajuns la scadenta) impotriva patrimoniului debitorului de mai mult de 30 de zile] contra unui

debitor prezumat ca fiind in stare de vadita insolventa, daca poseda o creanta avand un cuantum cel putin egal cu pragul de 10.000 lei prevazut la art.3 pct. 12.

Pentru creantele izvorate din raporturile juridice de munca, pragul este de 6 salarii medii pe economie.

Cererea va avea continutul minim prevazut la art. 31 si la cerere se vor anexa documentele justificative ale creantei si ale celorlalte sustineri din cerere.

In situatia concursului mai multor cereri ale creditorilor, indeplinirea conditiilor pentru deschiderea procedurii se va analiza in raport de toate cererile, iar daca se inregistreaza atat cererea debitorului cat si cele ale creditorilor, aceste cereri se conexeaza.

.Deschiderea procedurii

Deschiderea procedurii la cererea debitorului

Daca cererea debitorului corespunde cerintelor art. 27, judecatorul-sindic va pronunta o incheiere de deschidere a procedurii generale sau a procedurii simplificate.

De regula va fi deschisa procedura generala.

Procedura simplificata se va deschide in cazul in care s-a cerut de catre debitor sau daca acesta nu a depus documentele prevazute la art. 28, ori daca se incadreaza in una dintre categoriile prevazute la art. 1 alin. (2).

Incheierea de deschidere a procedurii pronuntata de judecatorul-sindic va fi notificata conform art. 61 sau art. 109, dupa caz.

Dupa ce au trecut 15 zile si se constata ca nu s-au inregistrat opozitii ale creditorilor, judecatorul-sindic va dispune continuarea procedurii. Daca s-au inregistrat opozitii, judecatorul sindic le va solutiona dupa citarea administratorului judiciar, a debitorului si a creditorilor oponenti.

Solutiile posibile sunt urmatoarele:

− admiterea opozitiei si revocarea incheierii de deschidere a procedurii, daca debitorul nu este in insolvabilitate efectiva, nici in iminenta insolvabilitate;

− admiterea opozitiei si mentinerea procedurii deschise, calificandu-se cererea ca prematura si fara rea-credinta;

− respingerea opozitiei, luandu-se masurile pentru continuarea procedurii.

Deschiderea procedurii la cererea creditorului

In termen de 48 de ore de la inregistrarea cererii creditorilor indreptatiti sa solicite deschiderea procedurii insolventei, judecatorul-sindic desemnat de catre presedintele tribunalului va comunica cererea, in copie, debitorului.

Daca in termen de 10 (zece) zile de la primirea copiei, debitorul contesta ca ar fi in insolventa,iar contestatia este respinsa, el,nu va mai avea dreptul sa solicite reorganizarea judiciara.

La cererea debitorului, judecatorul-sindic poate sa-i oblige pe creditorii care au introdus cererea, sa consemneze la o banca comerciala o cautiune de cel mult 10% din valoarea creantelor, in termen de 15 zile. Cautiunea urmeaza a fi restituita in situatia in care cererea introductiva este admisa. Neconsemnarea in termen a cautiunii atrage respingerea cererii introductive [art. 33 alin (3) din Legea nr. 85/2006].

In masura in care judecatorul-sindic constata ca debitorul este in stare de insolventa va respinge contestatia si va deschide procedura generala printr-o sentinta , situatie in care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de administratorul judiciar sau de catre creditorii care detin impreuna sau separat minimum 20% din valoarea masei credale si numai daca acestia isi exprima intentia de a depune un plan. Daca debitorul nu este in stare de insolventa, judecatorul-sindic respinge cererea creditorilor, care va fi lipsita de orice efect chiar de la inregistrarea ei.

In situatia in care debitorul nu contesta in termen de 10 zile ca ar fi in stare de insolventa si isi exprima intentia de a-si reorganiza activitatea, judecatorul-sindic va da o sentinta, prin care va dispune deschiderea procedurii generale desemnand, un administrator judiciar.

In cazul in care, din declaratia debitorului, facuta pana la data pronuntarii sentintei, rezulta ca acesta se incadreaza in una din categoriile prevazute la art. 1 alin (2) din lege sau a unui beneficiat de reorganizare in ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii, judecatorul-sindic va pronunta o sentinta

de deschidere a procedurii simplificate desemnand un lichidator provizoriu.

Prin sentinta de deschidere a procedurii, judecatorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau lichidatorului, dupa caz, sa efectueze notificarile prevazute de lege (art. 61 din Legea nr 85/2006).

Efectele deschiderii procedurii

Efecte cu privire la patrimoniul debitorului:

Potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006, republicata, deschiderea procedurii are ca efect suspendarea tuturor actiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor pornite impotriva debitorului sau asupra bunurilor acestuia, actiuni care au fost pornite inaintea declansarii procedurii (de exemplu, actiunea inregistrata la tribunal sau la curtea de arbitraj de pe langa

Camera de Comert si Industrie a Romaniei, prin care un creditor a solicitat obligarea debitorului la plata datoriei ce rezulta dintr-un contract incheiat cu acesta). Cu toate acestea, creditorul titular al unei creante garantate cu ipoteca, gaj sau alta garantie reala mobiliara sau drept de retentie poate

solicita judecatorului-sindic ridicarea suspendarii prevazute la art. 36 in situatiile prevazute in mod expres de catre legiuitor (art. 39).

− Suspendarea cererilor de executare silita a datoriilor debitorului, pornita de creditor in mod individual.

− Suspendarea termenelor de prescriptie a actiunilor prevazute la art. 36 din lege, in care creditorii puteau sa-si valorifice creantele impotriva debitorului aflat in insolventa (art. 40 din lege).

− De la data deschiderii procedurii nu se poate adauga nici o dobanda majorare sau penalitate ori cheltuiala creantelor negarantate sau partilor negarantate din creantele garantate, cu exceptia cazului cand, in planul de reorganizare, prin programul de plata a creantelor se prevede altfel (art. 41).

− Dupa deschiderea procedurii este interzis administratorilor debitorilor persoane juridice sub sanctiunea nulitatii sa instraineze, fara acordul judecatorului-sindic, actiunile sau partile sociale ori de interes pe care le detin la debitorul care este supus procedurii (art. 42).

− Orice constituire de garantii personale sau reale, dupa deschiderea procedurii, va fi nula, cu exceptia cazurilor prevazute de lege sau autorizate de judecatorul-sindic.

− Debitorul are obligatia sa puna la dispozitia judecatorului-sindic si a administratorului judiciar (in cazul reorganizarii judiciare) sau a lichidatorului (in cazul lichidarii averii) toate informatiile cerute de acestia cu privire la activitatea si averea sa, precum si lista platilor si a transferurilor patrimoniale facute de el in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii (art.44).

− Toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule cu exceptia cazurilor prevazute la art. 49 sau a celor autorizate de judecatorul-sindic (art. 46).

− inscrierile, transcrierile, intabularile si orice formalitati specifice necesare opozabilitatii unui act juridic fata de terti, efectuate dupa data deschiderii procedurii sunt fara efect fata de masa creditorilor cu excepta cazului in care cererea sau sesizarea a fost primita de instanta, autoritatea sau institutia competenta cel mai tarziu in ziua premergatoare hotararii de deschiderii a procedurii.

Potrivit dispozitiilor art. 45 din Legea nr. 85/2006, dupa ramanerea irevocabila a hotararii de deschidere a procedurii, toate actele si corespondenta emise de debitor, administratorul judiciar sau lichidator vor cuprinde in mod obligatoriu si cu caractere vizibile, in limbile romana, engleza si franceza mentiunea in insolventa, in insolvency, en procedare collective, iar dupa intrarea in reorganizare judiciara sau faliment, actele si corespondent vor purta, in conditiile mentionate, mentiunea in reorganizare judiciara sau, dupa caz, in faliment, in bankruptcy, enfaillite.

Efecte cu privire la debitor

Potrivit art. 47 alin.(l) din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii ridica debitorului dreptul de administrare constand in dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile (averea) si de a dispune de ele, cu exceptia cazului cand si-a manifestat intentia de reorganizare in conditiile art. 28 alin (1) Ut. h) sau, dupa caz, art. 33 alin (6)..

Dreptul debitorului de a-si conduce activitatea inceteaza de drept la data la care se dispune inceperea falimentului [art. 47 alin..(4) din lege].

Conducerea activitatii si administrarea averii debitorului se va face de catre administratorul judiciar, desemnat de judecatorul-sindic care va putea ordona ridicarea in tot sau in parte, a dreptului de administrare al debitorului. Pe perioada de observatie, debitorul va putea sa continue desfasurarea activitatilor curente si poate efectua plati catre creditorii cunoscuti in conditiile stabilite de lege.

.Primele masuri

Potrivit legii, odata ce procedura a fost deschisa prin hotararea judecatorului-sindic, trebuie luate primele masuri pentru realizarea procedurii insolventei.

Notificarea

Prima masura consta in notificarea trimisa de administratorul judiciar tuturor creditorilor, debitorului si Oficiului registrului comertului unde debitorul este inmatriculat sau, dupa caz, registrului societatilor agricole ori altor registre unde debitorul este inmatricularea/efectuarea mentiunii deschiderii procedurii. Notificarea se realizeaza conform prevederilor Codului de procedura civila si se va publica, pe cheltuiala averii debitorului, intr-un ziar de larga circulatie si in Buletinul procedurilor de insolventei (art. 61 din Legea nr. 85/2006).

In conformitate cu dispozitiile art. 6 alin. (1) din Legea nr- 85/2006, notificarea va cuprinde:

− termenul limita de depunere de catre creditori a opozitiilor la sentintei de deschidere a procedurii;

− termenul limita pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului, termen care va fi de maxim 60 de zile de la data deschiderii procedurii;

− termenul de verificare a creantelor, de intocmire, afisare si comunicare a tabelului preliminar de creante, care nu va fi mai mare de 30 de zile pentru procedura generala si, respectiv, 15 zile in cazul procedurii simplificate, de la expirarea termenului de 60 de zile de la deschiderea procedurii;

− termenul de definitivare a tabelului creantelor, care nu va depasi 30 de zile in cazul procedurii generale si, respectiv, 15 zile in cazul procedurii simplificate, de la data expirarii termenului de verificare a creantelor pentru fiecare procedura;

− locul, data si ora primei sedinte a adunarii generale a creditorilor, sedinta care trebuie sa aiba loc in primele 5 zile de la expirarea termenului de verificare a creantelor.

Conform art. 62 alin (2) din lege judecatorul-sindic, in functie de circumstantele cauzei si pentru motive temeinice, va putea hotari o majorare a termenelor cuprinse in notificare cu maximum 30, respectiv 15 zile.

Declararea si verificarea creantelor creditorilor

Cererea de admitere a creantelor

Creditorii, cu excepta salariatilor, ale caror creante sunt anterioare datei de deschidere a procedurii vor depune cererea de admitere a creantelor in termenul fixat in sentinta de deschidere a procedurii; declaratiile de creante vor fi inregistrate intr-un registru care se va pastra la grefa tribunalului.

In categoria creditorilor sunt inclusi si actionarii titulari de actiuni la purtator.

O precizare importanta pe care o face legiuitorul este aceea ca pot fi inscrise la masa credala si acele creante care nu sunt stabilite printr-un titlu.

Totodata, creantele nescadente sau care sunt afectate de o conditie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credala si vor fi platite in masura permisa de lege.

Sunt considerate creante sub conditie si acelea care pot fi valorificate impotriva debitorului numai dupa executarea unui codebitor principal.

Cererea de admitere a creantelor va cuprinde mentiunile prevazute de art. 65 din lege inclusiv eventualele drepturi de preferinta sau garantii depunandu-se documente justificative ale creantelor si ale actelor privind constituirea de garantii.

Verificarea creantelor inregistrate

Potrivit art. 66 alin (1) si (2) din lege toate creantele vor fi supuse procedurii de verificare, cu exceptia creantelor constatate prin titluri executorii si a creantelor bugetare care rezulta dintr-un titlu executoriu, necontestat in termenele prevazute de legi speciale.

Creantele bugetare sunt acele creante care izvorasc din impozite, taxe, contributii, amenzi si alte venituri bugetare, precum si accesoriile acestora, adica, dobanzi, penalitati si penalitati de intarziere (art. 3 pct. 11 din Legea nr. 85/2006).

Legiuitorul instituie prezumtia [art. 66 alin. (3)] ca toate creantele prezentate sunt valabile si corecte daca nu sunt contestate de debitor, administratorul judiciar sau creditori.

Administratorul judiciar va verifica fiecare cerere de creante si documentele justificative stabilind legitimitatea, valoarea exacta si prioritatea fiecarei creante, intocmind tabelul preliminar al creantelor pe care-1 va inregistra la tribunal si care va fi afisat de grefa la usa instantei (art. 67-72 din lege).

Contestatiile la tabelul preliminar vor fi depuse la tribunal cu cel putin 10 zile inainte de data stabilita prin sentinta de deschidere a procedurii, pentru definitivarea tabelului de creante atat in procedura generala, cat si in procedura simplificata [art. 73 alin. (2)].

Toate contestatiile vor fi solutionate deodata, pronuntandu-se o sentinta, dupa care administratorul judiciar/lichidatorul va intocmi tabelul definitiv al tuturor creantelor pe-care ii va inregistra la tribunal avand grija sa-1 afiseze la sediul debitorului.

Odata inregistrat tabelul definitiv, numai titularii creantelor inregistrate in tabelul definitiv vor putea participa la votul planului de reorganizare, sau la orice repartitii de sume, in caz de faliment in procedura simplificata.

Daca a expirat termenul de depunere a contestatiilor, acestea mai pot fi introduse de orice persoana interesata pana la inchiderea procedurii daca se descopera, ulterior, erori esentiale, existenta unui dol, fals sau titluri hotaratoare pana atunci necunoscute.

. Situatia unor acte juridice incheiate de debitor

Acte juridice frauduloase

Legiuitorul prevede situatia a doua categorii de acte juridice:

acte juridice "frauduloase', incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, in cei 3 ani anterior deschiderii procedurii (art. 79 din Legea nr. 85/2006);

acte privind constituirea unor drepturi sau transferarea de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor [art. 80 alin. (1) din lege].

Analizand cele doua texte, observam ca legiuitorul delimiteaza "actele frauduloase' de alte acte juridice care, in sens larg, sunt si ele "frauduloase', deoarece lezeaza interesele creditorilor.

Actele juridice prevazute in art. 80 alin. (1) lit. c) , sunt incheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu intentia tuturor partilor implicate in ele de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice altfel drepturile' sunt in mod evident acte ,frauduloase' pentru creditori.

Consideram ca "actele frauduloase' incheiate de debitor, la care se refera legiuitorul in art. 79, sunt acele acte care s-au incheiat prin savarsirea unor infractiuni (fals, inselaciune, gestiune frauduloasa, deturnare de fonduri, bancruta frauduloasa etc.) sau care indeplinesc conditiile unui delict civil.

In aceste cazuri, nu se poate trece la anularea actelor juridice decat daca se; dovedeste existente unei fapte ilicite, culpabile, a debitorului.

Celelalte categorii de acte juridice prevazute in art. 80 lezeaza interesele, creditorilor, dar nu presupun in mod obligatoriu savarsirea unor infractiuni sau delicte civile cu ocazia incheierii sau executarii lor.

Pentru aceste categorii, numai intr-o singura situatie legiuitorul prevede o fapta ilicita, vinovatia debitorului si a tuturor partilor implicate, imbracand forma intentiei "de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditor sau de a leza in orice alt fel drepturile' [art. 80 alin. (1) lit. c].

.Acte realizate de debitor privind constituirea sau transferul de drepturi patrimoniale catre terti

Categorii de acte juridice constitutive sau translative de drepturi reale incheiate de debitor:

In aceasta categorie se cuprind urmatoarele acte:

a) Acte de transfer cu titlu gratuit efectuate in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.

Sunt acte cu titlu gratuit in care se transfera un drept patrimonial real sau de creanta:

− contractul de donatie;

− cesiunea de creanta cu titlu gratuit; ,

− prestarile de servicii cu titlu gratuit.

Fac exceptie de la aceasta categorie sponsorizarile in scop umanitar.

b) Operatiuni comerciale in care prestatia debitorului depaseste vadit pe

cea primita, efectuate in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.

Din aceasta categorie fac parte:

- contractele de vanzare-cumparare in care pretul platit de debitor depaseste in mod vadit valoarea bunului cumparat;

- contractele care au ca obiect prestarea unor servicii (mandat, transport, consultanta, comision etc), in care prestatia debitorului este vadit superioara din punct de vedere valoric fata de prestatia celorlalte parti etc.

Acte incheiate in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza m orice alt fel drepturile.

Acte de transfer de proprietate catre un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau in folosul acestuia, efectuate in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, daca suma pe care creditorul ar putea s-o obtina in caz de faliment al debitorului este mai mica decat valoarea actului de transfer.

Constituirea ori perfectarea unei garantii reale (de exemplu, o ipoteca) pentru o creanta care era chirografara (adica, fara o garantie speciala) in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.

f) Platile anticipate ale datoriilor, efectuate in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, daca scadente lor fusese stabilita pentru o data ulterioara deschiderii procedurii.

Potrivit art. 80 alin (1) din Legea nr. 85/2006 administratorul judiciar sau dupa caz, lichidatorul poate introduce actiuni pentru anularea constituirilor ori a . transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti pentru restituirea de catre acestia a bunurilor si a valorii altor prestatii executate.

Spre deosebire-de vechea reglementare (Legea nr, 64/1995, republicata) Legea nr. 85/2006aduce un element nou in aceeasi materie; textul lit. g) din alin (1) al art. 80 care reglementeaza posibilitatea introducerii actiunii pentru anularea actelor de transfer sau a obligatiilor asumate pe o perioada de 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intentia de a ascunde/intarzia starea de insolventa ori de a frauda o persoana fizica sau juridica fapt de care, era debitor, la data efectuarii transferului unor operatiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv ducerea la indeplinirea unui acord de compensare bilaterala (netting) realizate in baza unui contract financiar calificat, sau fata de care a devenit ulterior debitor in sensul acestei legi.48 Totodata o alta importanta inovatie a actualei reglementari o reprezinta consacrarea dreptului comitetului creditorilor de a introduce actiunile in anulare la judecatorul-sindic fara a-i cere in prealabil autorizatia, daca administratorul judiciar/lichidatorul nu o face.

Legea 85/2006 prevede in art. 80 alin. (2) ca pot fi anulate si unele operatiuni comerciale incheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate in raporturi juridice cu debitorul si prestatiile recuperate, daca sunt in dauna creditorilor.

Prin exceptie. nu pot fi anulate actele juridice privind transferul cu caracter patrimonial facute de debitor in cursul desfasurarii normale a activitatii sale curente (art. 82 din lege).

Daca societatea are in obiectul principal de activitate comercializarea de produse industriale, activitate pe care o face in mod curent, nu pot fi anulate actele juridice privind aceasta activitate.

Situatia unor acte juridice cu executare succesiva

Administratorul judiciar sau lichidatorul poate sa mentina sau sa denunte otice contract, alte contracte pe termen lung sau inchirierile neexpirate, atata timp cat aceste contracte nu au fost executate in totalitate ori in mod substantial de catre partile implicate. Daca un contract este denuntat, cocontractantul are dreptul la despagubiri printr-o actiune indreptata impotriva debitorului.

Potrivit art. 86 alin. (5) din Legea nr. 85/2006, contractele de munca sau de inchiriere vor putea fi denunte numai cu respectarea termenelor legale de preaviz. Pe parcursul perioadei de observatie, cu acordul cocontractantilor, administratorul judiciar va putea mentine contractele de credit sau va putea sa le modifice clauzele astfel incat acestea sa asigure echivalente viitoarelor prestatii.  

Modificarile sunt supuse aprobarii comitetului creditorilor, care va verifica daca ele sunt atat in folosul averii debitorului, cat si in cel al averii creditorilor.

Daca, intr-un contract, debitorul trebuie sa faca plati periodice, mentinerea lui nu il va obliga pe administratorul judiciar sau lichidator sa faca plati restante pentru perioadele anterioare deschiderii procedurii. Pentru aceste plati se pot formula cereri impotriva debitorului in cadrul procedurii.

In cazul in care .se vinde catre debitor un bun mobil fara ca pretul sa fi fost achitat, daca bunul nu se afla inca la dispozitia debitorului, vanzatorul isi poate lua inapoi bunul.

Daca bunul este livrat la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, pretul datorat in baza contractului, va fi platit din averea debitorului (art-87).

Planul de reorganizare

. Propunerea si continutul planului

Planul va prevedea fie restructurarea si continuarea activitatii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia, fie o combinatie a celor doua variante de reorganizare.

Potrivit art. 94 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, planul de reorganizare poate fi propus de urmatoarele categorii de persoane in conditiile de mai jos:

. debitorul, cu aprobarea adunarii generale a actionarilor/asociatilor in termen de 30 de zile de la afisarea tabelului definitiv de creante, cu conditia formularii intentiei de reorganizare, daca procedura a fost declansata de acesta sau a fost deschisa ca urmare a cererii unuia sau a mai multor creditori o data cu formularea cererii sale introductive sau ulterior, pana la afisarea tabelului definitiv al creantelor, daca si-a prezentat intentia de reorganizare;

. administratorul judiciar, de la data desemnarii sale si pana la implinirea unui termen de 30 de zile de la data afisarii tabelului definitiv al creantelor, cu conditia sa isi fi manifestat aceasta intentie pana la votarea raportului privind existenta unei posibilitati reale de reorganizare efectiva a activitatii debitorului sau motivele care nu permit reorganizarea si in acest caz propunerea de intrare in faliment a debitorului [art. 59 alin (2) din lege];

. unul sau mai multi creditori care si-au anuntat aceasta intentie pana la votarea raportului, detinand impreuna cel putin 20% din valoarea totala a creantelor cuprinse in tabelul definitiv de creante, in termen de 30 de zile de la data afisarii tabelului definitiv al creantelor.

Nerespectarea termenului atrage decaderea partilor din dreptul de a depune un plan de reorganizare si, ca urmare, trecerea, din dispozitia judecatorului-sindic, la procedura falimentului.

Planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare in raport cu posibilitatile si specificul activitatii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile si cu cererea pietei fata de oferta debitorului.

Totodata, planul de reorganizare va cuprinde in mod obligatoriu programul de plata a creantelor (datoriilor). Executarea planului de reorganizare nu va putea depasi 3 ani socotiti de la data confirmarii lut Planul de reorganizare trebuie sa cuprinda si mentiunile prevazute la art. 95 alin. (5) din lege.

Planul de reorganizare, va fi depus (in copie) la grefa tribunalului, la oficiul registrului comertului sau, dupa caz, registrul societatilor agricole, fiind comunicat debitorului prin administratorul special,, administratorului judiciar si comitetului creditorilor [art. 98 alin (1)].

.Admiterea si publicarea planului

In termen de 20 de zile de la inregistrarea planului la tribunal, judecatorul-sindic va convoca o sedinta ia care vor fi citati cei care au propus planul si persoanele mentionate mai sus si in care planul va fi admis sau respins, dupa audierea persoanelor citate, putand cere parerea unui expert practician in insolventa, care sa confirme posibilitatea de realizare a planului inainte de admiterea lui.

Daca sunt admise mai multe planuri in intervale de timp relativ scurte, judecatorul-sindic le va supune impreuna la vot in adunarea generala a creditorilor.

Dupa admiterea planului, judecatorul-sindic va dispune administratului judiciar in termen de 5 zile de la, admitere publicarea unui anunt referitor la propunerea planului in Buletinul procedurilor de insolventa, cu indicarea celui care la propus, a datei cand se va vota cu privire la plan, ca este admisibila votarea prin corespondent precum si a datei de confirmare a planului, care nu va depasi 15 zile de la data expirarii votului asupra planului.

. Acceptarea (votarea) planului

Potrivit art. 99 alin. (1), dupa admiterea planului, judecatorul-sindic va dispune convocarea adunarii generale a creditorilor, intr-un termen cuprins intre 20 si 25 de zile, dar nu mai devreme de afisarea tabelului definitiv al creantelor.

Votarea planului se face potrivit urmatoarelor reguli:

− fiecare creanta beneficiaza de un drept de vot;

− voteaza separat urmatoarele categorii de creante: creditorii cu creante garantate;

creditorii bugetari; creditorii chirografari stabiliti conform art. 96 alin (1), respectiv acele creante chirografare care apartin furnizorilor fara de care activitatea debitorului nu se poate desfasura si care nu pot fi inlocuiti; ceilalti creditori chirografari

Un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creante, daca in categoria respectiva o majoritate absoluta din valoarea creantelor, din acea categorie accepta planul [art. 100 alin. (4)].

Legiuitorul prevede si situatia categoriilor de creante care direct sau indirect, controleaza, sunt controlate sau se afla sub control comun cu debitorul, ia sensul legislatiei pietei de capital si care pot participa la sedinta, dar pot vota cu privire la plan doar in cazul in care acesta le acorda mai putin decat ar primi in cazul falimentului.

Confirmarea planului

Planul va fi confirmat de catre judecatorul-sindic daca cel putin jumatate plus una dintre categoriile de creditori mentionati mai sus (care voteaza separat) accepta planul cu conditia ca cel putin una din categoriile defavorizate sa accepte planul.

Potrivit art. 101 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 numai un singur plan de reorganizare va fi confirmat.

Prin confirmarea unui plan de reorganizare este inlaturata propunerea, admiterea, votarea sau confirmarea oricarui alt plan.

In cazul in care nici un plan nu este confirmat si a expirat termenul pentru propunerea unui plan, judecatorul-sindic va dispune inceperea procedurii falimentului [art. 102 alin (3)].

Votarea si confirmarea planului produc urmatoarele efecte:

− activitatea debitorului este reorganizata in mod corespunzator;

− creantele si drepturile creditorilor si ale celorlalte parti interesate sunt modificate asa cum este prevazut in plan;

− in cazul intrarii in faliment ca urmare a esuarii planului sau a unei executari silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotarare definitivasi irevocabila impotrivadebitorului.

Reorganizarea

Aplicarea planului de reorganizare presupune continuarea activitatii debitorului si implementarea masurilor stabilite prin plan.

Debitorul trebuie sa indeplineasca de indata schimbarile de structura prevazute in plan.

Debitorul isi va conduce activitatea si averea sub supravegherea administratorului judiciar si in conformitate cu planul confirmat pana cand judecatorul-sindic va dispune, motivat fie incheierea procedurii insolventei si narea masurilor pentru reinsertia debitorului in activitatea comerciala, fie incetarea reorganizarii si trecerea la faliment Pe parcursul reorganizarii, conform art. 103 alin (2) din lege, debitorul va fi condus de administratorul special, sub supravegherea administratorului judiciar.

Actionarii si asociatii cu raspundere limitata nu au dreptul de a interveni in conducerea activitatii ori in administrarea averii debitorului, cu exceptiile prevazute de lege sau in planul de reorganizare.

Daca debitorul nu se conformeaza planului sau desfasurarea activitatii aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum si administratorul special pot cere oricand judecatorului-sindic sa aprobe inceperea procedurii falimentului.

De subliniat faptul ca, potrivit dispozitiilor legale (art. 38 din lege) furnizorii de servicii -electricitate, gaze naturale, apa, servicii telefonice etc. - nu au dreptul pe timpul continuarii activitatii debitorului in perioada de reorganizare, sa schimbe, sa refuze ori sa intrerupa temporar vn astfel de serviciu catre debitor sau catre averea debitorului.

Cu toate acestea, la cererea creditorului furnizor, judecatorul-sindic poate sa dispuna conform art. 104 din lege ca debitorul sa depuna o cautiune la banca ce nu va depasi 30% din costul serviciilor prestate debitorului si neachitate ulterior deschiderii procedurii.

Trimestrial, debitorul, prin administratorul special, sau dupa caz, administratorul judiciar trebuie sa prezinte comitetului creditorilor rapoarte privind situatia financiara a debitorului, rapoarte care se inregistreaza la grefa instantei (tribunalului), notificandu-se tuturor creditorilor depunerea rapoartelor, pentru a fi consultate.

In cazul nerespectarii planului de catre debitor sau daca se constata pierderi in averea debitorului pe parcursul desfasurarii activitati, oricare dintre creditori poate solicita judecatorului sindic sa aprobe intrarea in faliment a debitorului.

Cererea de intrare in faliment nu suspenda continuarea activitatii debitorului, pana cand judecatorul-sindic nu hotaraste asupra ei prin incheiere.

.-Falimentul

.Cazurile de aplicare a procedurii falimentului

Potrivit art. 107 alin. (1), intrarea in faliment are loc in urmatoarele cazuri:

− debitorul si-a declarat intentia de a intra in procedura simplificata;

− debitorul nu si-a declarat intentia de reorganizare sau la cererea creditorului de deschidere a procedurii, a contestat ca ar fi in stare de insolventa, iar contestatia a fost respinsa de judecatorul-sindic;

− nici unul dintre celelalte subiecte indreptatite nu au propus un plan de reorganizare ori nici un plan dintre cele propuse nu a fost acceptat si confirmat;

− debitorul si-a declarat intentia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare, ori planul propus nu a fost acceptat si confirmat si nici o alta persoana indreptatita nu a propus un plan de reorganizare sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat sau confirmat;

− nu au fost indeplinite obligatiile de plata si celelalte sarcini asumate in conditiile stipulate prin planul confirmat sau desfasurarea activitatii debitorului in decursul reorganizarii aduce pierderi averii sale;

− a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune intrarea in faliment a debitorului, in conditiile stabilite de art. 54 alin (5) sau art.60 alin (3) din lege.

Judecatorul-sindic pronunta o hotarare prin care se decide intrarea in faliment.

Prin aceeasi hotarare, judecatorul-sindic va pronunta dizolvarea societatii debitoare dispunand:

ridicarea dreptului de administrare al debitorului;

- desemnarea unui lichidator provizoriu, stabilirea atributiilor si a remuneratiei acestuia in cazul procedurii generale;

- confirmarea in calitate de lichidator al administratorului judiciar desemnat conform art. 19 alin(2) sau art.34 in cazul procedurii simplificate;

- termenul maxim de la intrarea in faliment in cadrul procedurii generale, de predare a gestiunii averii de la debitor/administratorul judiciar catre lichidator;

- intocmirea de catre administratorul judiciar si predarea catre lichidator in termen de maximum 10 zile de la intrarea in faliment, de la intrarea in faliment in cadrul procedurii generale, a unei liste cuprinzand numele si adresele creditorilor si toate creantele acestora la data intrarii in faliment, cu

indicarea celor nascute dupa deschiderea procedurii;

- notificarea intrarii in faliment.

In cazul intrarii in faliment in procedura generala (art. 108), lichidatorul va trimite o notificare tuturor creditorilor mentionati in lista depusa de debitor/administratorul judiciar, debitorului si Oficiului registrului comertului sau, dupa caz, registrului societatilor agricole, unde debitorul este inmatriculat, pentru efectuarea mentiunii.

Notificarea trebuie sa cuprinda toate mentiunile prevazute in art. 108 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.

In cazul intrarii in faliment prin procedura simplificata (art. 109), lichidatorul va emite o notificare privind intrarea in procedura falimentului si, in cazul debitorului persoana juridica, ridicarea dreptului de administrare si dizolvarea acestuia, tuturor creditorilor notificat, debitorului si Oficiului registrului comertului, sau dupa caz registrului societatilor agricole sau registrului asociatiilor si fundatiilor in care debitorul este inmatriculat, pentru eliberarea mentiunii. Totodata vor fi supuse verificarii toate creantele asupra averii debitorului, inclusiv cele bugetare, nascute dupa data deschiderii procedurii.

In cazul intrarii in faliment dupa confirmarea unui plan de reorganizare:

− titularii creantelor participa la distribuiri cu valoarea acestora, conform prezentarii lor in planul confirmat, mai putin cota incasata in cursul reorganizarii;

− garantiile constituite pentru creantele inscrise in plan isi produc in continuare efectele (art.111).

− sumele incasate de creditori in procedura planului nu se restituie (art. 112 alin. 1).

− actele cu titlu gratuit din perioada executarii planului sunt considerate nule (art. 112 alin. 2).

− celelalte acte ale debitorului situate in perioada cuprinsa intre confirmarea planului si intrarea in faliment sunt prezumate ca fiind in frauda creditorilor si vor fi anulate (art. 112 alin. ).

Sunt exceptate urmatoarele situatii

a) cocontractantul face dovada bunei sale credinte;

b)actele se incadreaza in conditiile prevazute de art. 49 alin. (1) si (2);

c)actele sunt permise de plan.

.Efectuarea lichidarii bunurilor din averea debitorului

Potrivit dispozitiilor legale (art. 113, 114, 115), inaintea efectuarii lichidarii propriu-zise este necesara luarea unor masuri premergatoare: sigilarea bunurilor debitorului, inventarierea si preluarea lor de catre lichidator in depozit judiciar.

Prezenta debitorului, prin administratorul special nu este obligatorie.

In aplicarea procedurii de lichidare, se vor urmari doua principii:

. rapiditatea operatiunilor;

. lichidarea bunurilor cat mai avantajos, pentru a fi satisfacute creantele creditorilor.

Lichidarea bunurilor va fi efectuata de lichidator, sub controlul judecatorului-sindic.

Bunurile vor putea fi vandute:

− in bloc, ca un ansamblu in stare de functionare pe baza unui raport intocmit de lichidator si prezentat comitetului creditorilor;

− individual.

Bunurile se vand in bloc prin negociere directa, prin licitatie publica sau combinatia celor doua metode. in cazul bunurilor imobile vanzarea se face prin negociere directa in urma propunerii lichidatorului aprobata de adunarea generala a creditorilor.

Valorile mobiliare vor fi vandute in conditiile Legii nr. 297/2004 privind piata de capital, cu modificarile si completarile ulterioare.

Lichidatorul va incheia contracte de vanzare-cumparare.

Sumele rezultate din vanzari vor fi depuse la o unitate a unei societati bancare, in contul averii debitorului, pentru a fi distribuite creditorilor, iar recipisele vor fi predate judecatorului-sindic. in cazul vanzarii activelor prin licitatie publica, procesul-verbal de adjudecare semnat de lichidatorul judiciar constituie titlu de proprietate si va fi inscris, in cazul imobilelor, in registrele de publicitate imobiliara.

Creditorii care beneficiaza de ipoteci sau de alte garantii reale vor fi satisfacuti din sumele de bani obtinute din vanzarea bunurilor afectate de garantii.

Distribuirea sumelor realizate in urma lichidarii

Potrivit art. 122 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul va prezenta comitetului creditorilor, un raport asupra fondurilor obtinute din lichidare si din incasarea de creante si un plan de distribuire intre creditori, la fiecare 3 luni, calculate de la date inceperii lichidarii. Pentru motive temeinice, judecatorul-sindic poate prelungi sau poate scurta cu cel mult o luna termenul de prezentare a raportului si a planului de distribuire.

Planul de distribuire va fi inregistrat la grefa tribunalului si lichidatorul va notifica aceasta fiecarui creditor.

Raportul si planul de distribuire vor fi afisate in copie la usa tribunalului. Conform art.122 alin (3) din lege, comitetul creditorilor sau orice creditor

poate formula contestasi la raport si la plan in termen de 15 zile de la afisare. Contestabile vor fi solutionate de judecatorul-sindic printr-o sentinta, dupa ce a tinut o sedinta in termen de 20 de zile de la afisare, cu lichidatorul, debitorul si cu creditorii.

Creantele vor fi platite in cazul falimentului in urmatoarea ordine:

1. taxele, timbrele si orice alte cheltuieli aferente procedurii, inclusiv cele pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate pentru realizarea procedurii insolventei;

2. creante izvorand din raporturi de munca;

3. creantele reprezentand creditele, cu dobanzile si cheltuielile aferente, acordate de institutii de credit dupa deschiderea procedurii, precum si creantele ce rezulta din continuarea activitatii debitorului dupa deschiderea procedurii;

4. creantele bugetare;

5. creantele reprezentand sumele datorate de catre debitor unor terti in baza unor obligatii de intretinere, alocatii pentru minori sau de plata a unor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;

6. creantele reprezentand sumele stabilite de judecatorul-sindic pentru intretinerea debitorului si a familiei sale, daca acesta este persoana fizica;

7. creante reprezentand credite bancare cu cheltuielile si dobanzile aferente, cele rezultate din livrari de produse, prestari de servicii sau alte lucrari, precum si din chirii;

8. alte creante chirografare;

9. creantele subordonate, in ordinea de preferinta prevazuta de lege (art. 123 pct. 9): creanteleacordate persoanei juridice debitoare de catre un asociat sau actionar detinand cel putin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot in adunarea generala a asociatilor, ori, dupa caz de catre un membru al grupului de interes economic; creantele izvorand din acte cu titlu gratuit,

.Inchiderea procedurii

Potrivit art. 129 alin (1) din lege, lichidatorul este obligat dupa ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, sa supuna judecatorului-sindic un raport final insotit de situatiile financiare finale. Aceste documente vor fi comunicate in copie creditorilor si debitorului si se vor afisa la usa tribunalului. in termen de 30 de zile de la afisarea raportului final, judecatorul-sindic va convoca adunarea creditorilor. Orice obiectie privitoare la raportul final se va formula cu cel putin 5 zile inainte de data convocarii.

Judecatorul-sindic va solutiona toate obiectiunile creditorilor la raportul final printr-o inchidere, fie ca il va aproba, fie ca va dispune, daca este cazul modificarea acestuia.

Lichidarea va fi considerata inchisa cand judecatorul-sindic aproba raportul final si cand toate fondurile au fost distribuite creditorilor52, iar cele ramase au fost depuse la banca. Procedura insolventei se poate inchide in orice stadiu al procesului, daca debitorul a achitat in intregime creantele creditorilor.

Regula instituita prin Legea privind procedura insolventei este aceea conform careia inchiderea procedurii este urmata de radierea din registrul corespunzator si deci, incetarea existentei sau a calitatii debitorului. Exceptiile sunt numai cele prevazute de art. 132 alin.(l) si de art. 134.

Prima situatie de inchidere a procedurii este reglementata la art. 131, identic cu art. 130 din Legea nr. 64/1995. Cauza inchiderii este absenta sau insuficienta bunurilor si absente fondurilor necesare continuarii procedurii dupa deschidere. Textul nu reglementeaza posibilitatea continuarii procedurii pentru incasarea creantelor debitorului, nici posibilitatea anularii unor acte ale debitorului pare sa transfere active in averea debitorului.

Procedura de reorganizare privind continuarea activitatii sau lichidare pe baza de plan va fi inchisa, prin sentinta, in urma indeplinirii tuturor obligatiilor de plata asumate in planul confirmat. in situatia in care procedura incepe ca reorganizare, dar apoi devine faliment, aceasta va fi inchisa conform dispozitia prevazute de lege pentru inchiderea procedurii falimentului.

Procedura de faliment va fi inchisa atunci cand judecatorul-sindic a aprobat raportul final dupa distribuirea tuturor fondurilor sau bunurilor din averea debitorului sau cand fondurile nereclamate au fost depuse la banca.

O alta situatie privind inchiderea procedurii este cea prevazuta la art. 133 din lege, respectiv dupa ce creantele au fost complet acoperite prin distribuirile facute.

Inchiderea procedurii este urmata si de radiere si in acest caz^dar textul distinge doua ipoteze:

in prima ipoteza nu au fost lichidate toate bunurile din averea debitorului, iar in cea de-a doua ipoteza se lichideaza tot activul debitorului.

In prima ipoteza, daca toti asociatii sau actionarii ori debitorul persoana fizica solicita inchiderea, desi nu toate bunurile au fost lichidate, judecatorul-sindic, primind notificarea lichidatorului trimisa administratorului special despre stingerea datoriilor, dispune ca bunurile ramase sa treaca in coproprietatea indiviza pe cote parti a asociatilor ori actionarilor sau a persoanei fizice.

Cotele de proprietate vor fi egale cu cotele de participare la capitalul social.

In cea de a doua ipoteza, lipsind cererea asociatilor/actionarilor etc, se lichideaza tot activul averii debitorului, iar sumele reziduale sunt puse la dispozitia asociatilor/actionarilor sau a persoanei fizice intr-un cont bancar.

Pentru toate situatiile de inchidere a procedurii prezentate judecatorul-sindic se pronunta printr-o sentinta inchizand procedura, iar in cazul persoanelor juridice dispunand si radierea acestora din registrul in care au fost inmatriculate.

Inchiderea procedurii nu este urmata de radiere in cazul succesului planului [art. 132 alin.(l)] si in cazul in care in procedura deschisa la cererea debitorului nu s-a inregistrat nici o creanta (art.134).

Judecatorul-sindic va notifica sentinta de inchidere a procedurii, directiei teritoriale a finantelor publice, Oficiului registrului comertului si, dupa caz, registrului societatilor agricole,pentru efectuarea mentiunii.

Prin inchiderea procedurii, judecatorul-sindic, administratorul / lichidatorul si toate persoanele care i-au asistat sunt descarcati de orice indatoriri sau responsabilitati cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garantii, actionari sau asociati.

Daca procedura de faliment este inchisa debitorul persoana fizica va fi descarcat de obligatiile pe care le avea inainte de intrarea in faliment cu conditia de a nu fi gasit vinovat de bancruta frauduloasa sau de plati ori transferuri frauduloase.

Confirmarea unui plan de reorganizare descarca debitorul de diferenta dintre valoarea obligatiilor pe care le avea inainte de confirmarea planului si cea prevazuta in plan.

De remarcat ca, descarcarea de obligatii a debitorului nu atrage descarcarea de obligatii a fidejusorului sau a codebitorului principal.

BIBLIOGRAFIE

Cristea, Silvia Lect.Univ.Dr., Stoica, Camelia-Florentina Lect.Univ.Dr. - Curs de drept comercial - A.S.E. Bucuresti.

Silvia Lucia Cristea -Dreptul Afacerilor- Bucuresti ,Editura Universitara,2008.

Angheni, Smaranda, Volonciu, Magda, Stoica, Camelia - Drept comercial - Editia a IV-a, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2008.

Legea societatilor comerciale, modificata prin O.U.G. nr. 52/2008, Editura Morosan, Bucuersti, 2008.

Patulea, Vasile, Turianu, Corneliu - Curs rezumat de drept al afacerilor - Bucuresti, Editura Scripta, 1994.

Tomulescu, C. St. - Curs de drept roman

7. Stanciu N.-Curs de drept comercial