PROCESE DE PRODUCTIE

1. Definirea si clasificarea procesului de productie

Conceptul de proces de productie poate fi definit prin totalitatea actiunilor constiente ale angajatilor unei intreprinderi, indreptate cu ajutorul diferitelor masini, utilaje sau instalatii asupra materiilor prime, materialelor sau a altor componente in scopul transformarii lor in produse, lucrari sau servicii cu anumita valoare de piata.

Procesul de productie este totalitatea activitatilor si proceselor naturale care au loc in legatura cu transformarea organizata condusa si realizata de oameni a obiectelor muncii, cu ajutorul mijloacelor de munca, in vederea obtinerii de bunuri materiale necesare satisfacerii nevoilor omulu

In cadrul unui proces de productie componenta principala o constituie procesele de munca iar in anumite ramuri industriale la acestea se adauga si anumite procese industriale.

Conceptul de proces de productie mai poate fi definit prin totalitatea proceselor de munca si a proceselor naturale ce concura la obtinerea produselor sau la executia diferitelor lucrari sau servici

Procesul de productie poate fi abordat si sub raport cibernetic, ca un proces destinat sa transforme un set de elemente denumite iesir

Abordat din acest punct de vedere, procesul de productie poate fi definit prin trei componente:

- intrari

- iesiri

- realizarea procesului de productie.

Componenta principala a procesului de munca poate fi definit prin actiunea muncitorilor cu ajutorul uneltelor de munca asupra diferitelor materii prime, materiale sau alte componente in vederea transformarii lor in bunuri economice.

In orice proces de productie se disting doua laturi principale, care sunt in stransa legatura si se interconditioneaza reciproc, si anume:

- procesul tehnologic, este latura ce reprezinta transformarea directa, cantitativa si calitativa a obiectului muncii (modificarea formei, structurii, compozitiei chimice, etc).

- procesul de munca, este latura care reprezinta activitatea omului in productia si circulatia bunurilor materiale, sau in indeplinirea unei functii din administratie sau din sfera neproductiva.

Elementele procesului de productie care contureaza activitatea practica si raspunderile executantului se numesc operati

Operatia reprezinta partea procesului de productie de a carei efectuare raspunde un executant, pe un anumit loc de munca, prevazut cu anumite utilaje si unelte de munca, actionand asupra unor anumite obiecte sau grupe de obiecte ale muncii in cadrul aceleiasi tehnologi

Clasificarea si gruparea procesului de productie se face dupa mai multe criterii de clasificare.

Dupa gradul de participare la realizarea produselor finite:

Ø      procese de baza - realizeaza direct transformarea obiectelor muncii;

Ø      procese auxiliare - participa indirect la realizarea produselor finite, creeaza conditiile materiale necesare desfasurarii proceselor de baza;

Ø      procese de servire - participa indirect la realizarea produselor finite, creeaza conditiile organizatorice necesare desfasurarii normale a proceselor de baza si auxiliare;

Ø      procese anexe - procese partiale cu caracter colateral.

2. Dupa gradul de mecanizare:

Ø      procese naturale - unica surse de energie este energia executantului;

Ø      procese mecanizate, care pot fi:

manual-mecanice - executantul foloseste simultan atat energia proprie cat si o energie exterioara;

mecanice - procesul se realizeaza de catre mecanisme actionate de o sursa exterioara executantului, executantul porneste, supravegheaza, regleaza, opreste mecanismele;

automatizate - schimbarile regimului tehnologic, ale suprafetelor sau ale obiectelor prelucrate se fac fara interventie directa a executantulu

Dupa programul de desfasurare a lucrarilor:

Ø      procese cu cicluri identice - elementele care il compun se repeta identic cu fiecare produs,

Ø      procese cu cicluri neidentice - elementele nu se repeta de la un produs la altul sau se repeta in succesiuni diferite.

4. Dupa gradul de ocupare:

Ø      procese cu ocupare completa,

Ø      procese cu ocupare incompleta.

Dupa influenta executantului asupra debitului de produse;

Ø      procese cu ritm liber - ritmul de munca si debitul de produse sunt determinate de executant;

Ø      procese cu ritm reglementat - ritmul de munca si debitul de produse sunt determinate de utilaj si conditiile tehnice si organizatorice.

6. Dupa natura proceselor:

Ø      procese de extractie - extractia materiei prime in stare naturala la locul de aparitie a ei in natura;

Ø      procese de cultivare - specifice agriculturii si zootehniei, transformarea are loc prin intermediul procesului biologic;

Ø      procese de transformare - procese uzinale si procese de constructii prin care se realizeaza modificarea succesiva a obiectelor muncii;

Ø      procese de transport - asigura deplasarea materiilor si materialelor de la un loc de munca la altul in interiorul intreprinderi

Diferitele procese si operatii elementare se reunesc intr-un anumit mod formand un flux de productie specific fabricarii diferitelor produse sau executarii diferitelor lucrari sau servici

Conceptul de productie are o acceptiune complexa, ceea ce necesita o abordare dupa diferite criterii:

a) Dupa natura productiei se deosebesc:

- intreprinderi care furnizeaza servicii: prestarile de servicii sau prestarile de ordin intelectual care nu se concretizeaza intr-un produs material.

- intreprinderi care isi realizeaza productia prin montaj: intreprinderi care efectueaza numai operatiuni de montaj pe baza pieselor sau a diferitelor componente pe care le achizitioneaza de la alte intreprinder

- intreprinderi care fabrica produse prin transformarea materiilor prime si a materialelor: intreprinderile care obtin produse prin transformarea materiilor prime si a materialelor cu ajutorul unor utilaje sau instalati

b) Sub raportul continuitatii desfasurarii lor, procesele de productie se pot clasifica:

- procese de productie discontinue, adica procese de productie neliniare, ce se caracterizeaza prin aceea ca produsele se obtin prin prelucrari succesive la diferite locuri de munca grupate in ateliere sau sectii de productie, iar productia discontinua este o productie fabricata pe laturi de unicat si productie de masa;

- procese de productie continue, a caror productie este de tip liniar si se caracterizeaza prin faptul ca procesul de prelucrare a materiilor prime si materialelor nu se intrerupe intre doua locuri de munca consecutive si necesita stocaje intermediare intre postur

Productia de tip continuu se realizeaza pe linii tehnologice sau de fabricatie caracterizate printr-o viteza regulata de transformare si de transfer si cu aprovizionare continua.

c) Dupa tipurile de fabricatie care definesc relatiile intreprindere-client:

- fabricatia pe comanda: produsul nu se executa decat dupa primirea unei comenzi ferme care stabileste felul produsului, cantitatea, calitatea si termenele de executie;

- fabricatia pe stoc: produsele se executa fara a se cunoaste cumparatorii, produsele putand fi comandate imediat de clienti;

- fabricarea mixta: reprezinta o varianta a productiei la comanda, intreprinderea executand pe stoc, piese sau subansamble ce se vor monta in mod operativ la comanda beneficiarilor.

2. Factori care influenteaza asupra modului de organizare a procesului de productie

Modul de organizare a procesului de productie este influentat de o serie de factori, dintre care cei mai importanti sunt:

- felul materiilor prime folosite;

- caracterul produsului finit;

- felul procesului tehnologic;

- volumul productiei fabricate.

a) Felul materiilor prime folosite determina gruparea proceselor de productie in doua mari grupe: - grupa proceselor de productie extractive;

- grupa proceselor de productie prelucratoare.

Procesele de productie extractive se caracterizeaza prin aceea ca factorul uman cu ajutorul mijloacelor de munca actioneaza in vederea extragerii din natura, ce contribuie la adaugarea de valoare si valoarea de intrebuintare transformandul-e in materii prime.

Procesele de productie prelucratoare au ca obiect prelucrarea materiilor prime extractive si a celor din agricultura.

b) Felul produsului finit prin particularitatile de ordin constructiv sau prin forma si proprietatile sale determina o anumita organizare a procesului de productie.

Produsele finite pot fi grupate in doua mari grupe:

- produse omogene, care au caracteristici in toata masa a produsului;

- produse eterogene, cu proprietati diferite in masa produsului, sunt de uz curent sau de uz exceptioanl.

c) Felul procesului tehnologic utilizat, detrmina un anumit fel de operatii tehnologice, executate intr-o anumita succesiune, anumite utilaje si forta de munca de un anumit nivel de calificare. Un anumit produs poate fi realizat in doua sau mai multe variante de proces tehnologic care sa conduca la obtinerea unor produse de calitate superioara si cu cheltuieli cat mai reduse.

3. Structura de productie

Structura de productie a unei intreprinderi de productie industriala se refera la numarul si componenta unitatilor de productie de control si cercetare, marimea si amplasarea lor pe teritoriul intreprinderii, modul de organizare interna a acestora si legaturile functionale care se stabilesc intre ele in cadrul procesului de productie si cercetare.2

Structura de productie si conceptie este formata dintr-un numar stabilit de verigi organizatorice de productie dintre care cele mai des intalnite sunt urmatoarele:

- sectii de productie, montaj sau "srvice";

- ateliere de productie, montaj, proiectare;

- laboratoare de control si cercetare;

- sectoare de productie;

- locuri de munca.

Sectia de productie, este o veriga de productie in cadrul careia se executa un produs, o parte a acestuia sau o faza de proces tehnologic.

In functie de felul proceselor tehnologice care se desfasoara in cadrul sectiilor de productie exista: - sectii de baza;

- sectii auxiliare;

- sectii de servire;

- sectii anexa.

Sectiile de baza, sunt acele verigi de productie in cadrul carora se executa procese de productie care au drept scop transformarea diferitelor materii prime si materiale in produse finite, ce se constituie in obiecte ale activitatii de baza a intreprinderi

Sectiile de productie de baza ale unei intreprinderi de productie industriala se pot grupa in mai multe categorii de sectii in functie de principiul care a stat la baza organizarii sectiei:

- sectii de baza organizate dupa principiul tehnologic;

- sectii de baza organizate dupa principiul pe obiect;

- secii de baza organizate dupa principiul mixt.

Sectiile de baza organizate dupa principiul tehnologic presupun amplasarea utilajelor si a locurilor de munca astfel incat sa asigure executarea unui stadiu sau a unei faze de proces tehnologic.

Sectiile de baza organizate dupa principiul tehnologic, in functie de operatiile tehnologice care se executa in cadrul acestora se grupeaza in:

- sectii de baza pregatitoare, sunt acele sectii in care se executa faze pregatitoare ale procesului tehnologic cum sunt: filatura in industria textila, croire in industria de confectii;

- sectii de baza prelucratoare, sunt acele sectii in cadrul carora are loc transformarea propriu-zisa a meteriilor si materialelor in produse care constituie obiect de baza al intreprinderi

- sectii de baza de montaj-finisaj, cuprind procese de productie in cadrul carora are loc asamblarea diferitelor produse din asamblele si subasamblele componente sau finisarea produsului finit.

Sectiile de baza organizate dupa principiul pe obiect sunt astfel organizate incat sa asigure transformarea completa a meteriilor si a materialelor in produs finit sau componente ale acestuia.

Sectiile de baza organizete dupa principiul mixt presupun acel mod de organizare in cadrul caruia anumite sectii sunt organizate dupa principiul tehnologic, iar alte sectii dupa principiul pe obiect.

Sectiile auxiliare, sunt verigi de productie in cadrul carora se executa produse sau lucrari ce nu constituie obiectul activitatii de baza a intraprinderii, dar care sunt absolut necesare pentru buna desfasurare a proceselor de productie de baza.

Sectiile de servire, sunt acele verigi structurale in cadrul carora se executa activitati de productie ce se constituie ca servicii atit pentru sectiile de baza, cat si pentru sectiile auxiliare.

Sectiile anexa, sunt verigi organizatorice destinate valorificarii deseurilor in acele intreprinderi in care rezulta o cantitate mare de materiale refolosibile.

Atelierul de productie, este o veriga organizatorica care isi poate desfasura activitatea ca subunitate de productie a unei sectii de productie si se deosebeste de sectia de productie doar prin volumul de activitate care se desfasoara in cadrul acestuia.

Atelierul de proiectare, este veriga structurala a carei activitate este orientata in executarea acelor lucrari de proiectare de dimensiuni mai reduse si care nu au fost executate de institutele de specialitate. Existenta acestui atelier, impreuna cu cea a laboratorului de control si cercetare este impusa de situatiile in care trebuie gasite solutii rapide in urma numeroaselor modificari ce pot surveni in cererea consumatorilor.

Laboratorul de control si cercetare, este veriga organizatorica in cadrul careia se executa diferite analize si masuratori a calitatii produselor si a materiilor si materialelor.

Sectoarele de productie, sunt subunitati ale atelierului, delimitate teritorial unde se executa o anumita faza de proces tehnologic sau anumite componente ale unui produs.

Locurile de munca sunt verigi organizatorice de baza ale intreprinderii industriale. Acestea ocupa o anumita suprafata de productie dotata cu utilaje si echipamente tehnologice corespunzatoare destinate executarii unor operatii tehnologice sau servicii productive. Locurile de munca pot fi specializate in realizerea unei operatii cand executa o varietate mare de operati

4. Metode de organizare a productiei

Tipuri de productie si metode de organizare a productiei

Tipul de productie reprezinta o forma organizationala a intreprinderii determinata de tipul produselor fabricate, de volumul fizic al productiei de executat, de gradul de specializare a intreprinderii si de modul de deplasare a obiectelor muncii de la un loc de munca la altul.

Sunt teri tipuri de productie: - productia in masa sau continua;

- productia in serie sau repetitiva;

- productia individuala sau unicate.

Tipul de productie dintr-o intreprindere industriala detremina metodele de organizare a productiei si a muncii de conducere si de planificare a activitatii intreprinderii, de pregatire a fabricarii noilor produse si de control al productie In raport cu cele doua tipuri de productie sunt doua metode de organizare a productiei de baza, si anume: - organizarea productiei in flux

- organizarea productiei pe grupe omogene de masini si instalati

Alegerea unei anumite metode de organizare a productiei trebuie sa porneasca de la premisa ca o tranzactie poate avea loc doar in anumite conditii de calitate, pret, termene de livrare si de la faptul ca fiecare tranzactie este importanta pentru companie.

Tipul de productie in masa - este caracteristic intreprinderilor care fabrica o gama redusa de tipuri de produse iar fiecare tip de produs se executa in cantitati foarte mari, adica in masa.

La acest tip de productie deplasarea produselor de la un loc de munca la altul se face in mod continuu, de regula bucata cu bucata, folosindu-se in acest scop mijloace de transport in cea mai mare parte mecanizate si automatizate.

Prin caracteristicile sale, tipul de productie in masa creeaza conditii pentru automatizarea productiei si organizarea ei sub forma de linii tehnologice in flux.

Tipul de productie in serie - caracterizeaza intreprinderile care fabrica o gama mai larga de produse in cantitati mari, mijlocii sau mic

In raport cu nomenclatura produselor fabricate si marimea seriilor de fabricatie precum si gradul de specializare a sectiilor, atelielelor si a locurilor de munca, acesta poate fi mai accentuat sau mai redus, iar deplasarea produselor de la un loc de munca la altul se face in cantitati egale cu marimea lotului de transport.

Pentru deplasarea produselor de la un loc de munca la altul se folosesc mijloace de transport cu demers continuu. La intreprinderile caracterizate prin tipul de productie in serie amplasarea diferitelor masini si utilaje se face pe grupe omogene sau pe linii de productie in flux.

Tipul de productie individual - intreprinderile caracterizate prin acest tip de productie executa o gama foarte larga de produse, fiecare fel de produs fiind unicat sau executandu-se in cantitati foarte reduse.

In cantitatea tipului de produse individuale, diferitele sectii, ateliere si locuri de munca sunt organizate dupa principiul tehnologic, folosind masini, utilaje si forta de munca cu caracter universal pentru a fi adaptate rapid la executia unei varietati de feluri de produse in conditii de eficienta economica.

O alta caracteristica a acestui tip de productie o constituie faptul ca produsele sau piesele se deplaseaza de la un loc de munca la altul, bucata cu bucata sau in loturi mici, folosindu-se pentru deplasare mijloace de transport cu mers discontinuu.

5. Etape in productie

5.1. Planificarea productiei

Planificarea este procesul prin care se stabileste: ce anume trebuie facut si cum trebuie facut in vederea indeplinirii unor scopur

Planificarea inseamna constituirea unor planuri prin care sa se atinga anumite scopuri, respectiv stabilirea unor secvente de actiuni prin care o stare initiala sa fie transformata intr-o stare finala ale carei caracteristici reprezinta obiectivele propuse. Un proces tipic de planificare industriala consta in stabilirea unei succesiuni de activitati productive prin care sa fie satisfacute cererile clientilor.

5.2. Programarea productiei

Programarea productiei concretizeaza in programe sarcinile de productie (fizice si valorice) in timp (ora, schimb, zi, decada, luna, etc) si in spatiu (sectii, ateliere, formatii si locuri de munca), detaliindu-le pe produse, subansambluri, repere si/sau operatii, tinand seama de mijloacele de munca si resursele de munca existente si atrase, de folosirea acestora deplina si eficienta si de respectarea termenelor de livrare.

Progaramarea productiei operationalizeaza previziunea si reprezinta arborele motor al conducerii operative a productie

Programarea productiei reprezinta o activitate strans legata de alte activitati cum ar fi LANSAREA, EXECUTIA si URMARIREA. Intre aceste activitati are loc un permanent schimb de informatii, ca un lant continuu si sistematic de actiuni ce se pregatesc la programare, trec prin lansare la executie, de unde prin urmarire, sa ajunga la programare, pentru a se inchide si redeschide circuitul.

Activitatea de programare a productiei, pentru a-si duce la un bun sfarsit menirea ce o are in cadrul intreprinderii, adica de a pune in miscare la timp toti factorii care contribuie la realizarea produselor in cantitatea, calitatea si la termenele contractuale, trebuie sa:

- armonizeze obiectivele cu resuresele, in scopul gasirii unor raporturi optime intre volumul productiei si conditiile existente de fabricatie;

- coordoneze activitatile tuturor verigilor de productie stabilind operativ masuri corective in caz de abateri;

- pregateasca mijloacele tehnico-materiale si umane, astfel incat sa fie asigurata folosirea lor completa si eficienta;

- stabileasca momnetul de declansare si terminare a fabricatiei, astfel incat sa asigure un ciclu cat mai scurt si livrarea produselor la termenele contractuale;

- contribuie la cresterea productivitatii muncii si randamentului utilajelor, prin crearea premizelor specializarii locurilor de munca;

- contribuie la afirmarea si dezvoltarea fortei de munca, prin crearea conditiilor de realizare a normelor de productie si a propriilor obiective.

Realizarea scopurilor operationale se obtiene prin parcurgerea a trei etape metodologice:

a)     elaborarea si fundamentarea programelor de productie pe luni si timestre la nivelul intreprinderii;

b)     stabilirea si corelarea cantitativa, calendaristica a programelor de productie ale sectiilor;

c)      elaborarea programelor operative de productie ale sectiilor.

Programele de productie pe luni au in amonte planul agregat care este concretizarea cererii pietei, respectiv o reflectare a nevilor si dorintelor consumatorilor pe tipuri sau grupe de productie. Pe baza planului agregat se elaboreaza programele de productie calendaristice ale sectiilor urmarindu-se armonizarea obiectivelor cantitative si calitative cu resursele materiale si umane.

Programele operative de productie ale sectiilor detaliaza sarcinile pana la nivel de formatie si loc de munca si in timp dupa caz la nivel de ora, schimb, zi, decada.

Programerea operativa are rolul reglarii si sincronizarii functionarii fabricatiei, evidentiind totodata in fiecare moment factorii perturbatori ce pot apare pentru ca prin organizare si conducere sa fie eliminat

Programarea productiei se realizeaza in mod diferit, in functie de conditiile si particularitatiile existente in fiecare intreprinere, sectie sau atelier.

Principalii factori care influenteaza programarea productiei sunt:

- tipul procesului de fabricatie;

- complexitatea produselor si proceselor;

- structurile de fabricatie si stabilitatea acestora;

- posibilitatile de realizare a produselor, ca metode de fabricatie si capacitati de productie;

- prevederile contractuale;

- aprovizionarea tehnico-materiala;

- metodele de organizare spatiala a fabricatie

Programarea productiei se realizeaza in functie de factorii, conditiile si particularitatile de desfasurare a productiei, care detrmina la randul lor anumiti parametri, de care trebuie sa se tina seama la stabilirea sistemului de programare. Parametrii utilizati in programarea productiei pot fi grupati in:

- parametrii organizatorici sau cantitativi: tipul procesului de productie, marimea lotului de fabricatie, complexitatea produselor si proceselor, volumul si structura productiei;

- parametrii de desfasurare a productiei in spatiu: numarul, marimea si profilul sectiilor, atelierelor si locurilor de munca;

- parametrii de desfasurare in timp a productiei: durata ciclului de fabricatie si ritmul de lucru.

Parametrii programarii se constituie ca normative ale procesului de programare, lansare si urmarire a productie

Normativul este o perscriptie care are caracter de norma valabila si obligatorie pentru conditiile in care a fost stabilita. Normativul exprima relatiile ce exista intre diferite marimi ce se conditioneaza reciproc. Normativele pot fi: de timp de munca, de consum de materiale si energie, tehnice si de organizare.

5.3. Pregatirea productiei

Pregatirea productiei reprezinta ansamblul de activitati din cadrul intreprinderii, care definesc, fundamenteaza si asigura resursele umane, materiale, energetice si informationale, necesare functionarii eficiente a sistemului de productie in raport cu obiectivele stabilite pentru o perioada de timp determinata.

Indiferent de ramura sau subramura careia ii apartine intreprinderea, pregatirea productiei prezinta trei laturi distincte si interdependente:

- pregatirea tehnica a productiei/fabricatiei;

- pregatirea materiala;

- pregatirea organizatorica.

Principalele obiective ale pregatirii productei sunt:

- accelerarea introducerii progresului tehnic in productie prin conceperea si asimilarea de produse noi si tehnologii perfectionate;

- imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor;

- proiectarea si rationalizarea metodelor de munca;

- asigurarea continuitatii prodctiei;

- cresterea productivitatii muncii si a eficientei economice.

Principalele actiuni prin care se manifesta rolul activitatii coordonatoare a pregatirii productiei sunt:

1) sa asigure legatura permanenta intre sistemul de productie si celelalte activitati din intreprindere, care concura la pregatirea fabricatie

2) sa elaboreze programe coordonatoare pivind pregatirea de fabricatie, care sa ordoneze si sa coreleze in timp participarea activitatilor respective la asigurarea functionarii eficiente a sistemului de productie si termenele contractuale asumate.

3) sa stabileasca momentul declansarii executiei produselor sau serviciilor, numai in raport cu gradul de asigurare a sistemului de productie cu resursele materiale, umane, energetice si informationale necesare.

4) sa realizeze o concordanta deplina intre caracteristicile sistemului de productie respectiv si modul de organizare si functionare a sistemului unic de pregatire a fabricatiei aferent.

5) sa asigure in permanenta deplasarea actiunilor de organizare a productiei si a muncii, din afara corectiei executiei, in sfera conceptiei sale.

6) sa controleze modul de realizare a programelor coordonatoare de pregatire a fabricatiei elaborate, sa le corecteze functiile de abaterile survenite, sau de unele noi conditii aparute sau din afara sistemului de productie.

Rezultatele pregatirii productiei se ordoneaza si se concretizeaza in dosarul de fabricatie care cuprinde informatiile necesare derularii proceselor de productie in bune conditi

Dosarul de fabricatie este totalitatea metodelor tehnologice si de munca specifice unui sistem de productie, capabile sa asigure realizarea obiectivelor propuse in conditii de eficienta maxima si se poate reprezenta grafic.

	Proiect executie		Plan contractare

(2)

Proiectare metode tehnologice

(9)

Proiectare SDV-uri

(8)

Dosarul de

Organizarea ergonomica a locului de munca

fabricatie

	Proiectarea fluxurilor de materiale

Fig. 1 Etapele proiectarii dosarului de fabricatie

In schema se remarca existenta unor circuite feed-back care semnifica:

- cicuitul 8 reconsiderarea proiectarii SDV-uri potrivit conditiilor de organizare ergonomica a locului de munca;

- circuitul 9 reconsiderarea si corelarea metodelor tehnologice si de munca;

- circuitul 10 reconsiderarea unor precizari continute in metoda tehnologica proiectata in raport cu proiectarea unui flux de materiale optim.

5.4. Lansarea productiei

Lansarea productiei reprezinta ansamblul activitatilor de elaborare, multiplicare si transmitere catre sectiile de productie a documentatiei tehnice si economice in vederea declansarii executiei sarcinilor de productie.

Principile lansarii sunt:

- lansarea are la baza programul de fabricatie coordonator si raspunde la intrebarile: unde se realizeaza reperul, produsul? cine executa? ce executa? ce consum de munca necesita? Ce materiale si in ce cantitate consuma?;

- ea se realizeaza in amontele executiei, la un interval suficient pentru pregatirea declansarii productiei, incepand cu comenzile, cu termenele de livrare cele mai apropiate si tinand cont de durata ciclului de fabricatie;

- lansarea se executa simultan in spatiu pe subunitati de productie, urmarind sincronizarea fabricatiei;

- lansarea are legaturi stranse cu celelalte activitati din intreprindere pentru ca documentele emise sa fie purtatorii ultimilor informatii;

- lansarea este activitatea care obliga fabricatie prin documentele elaborate la respectarea stricta a parametrilor principali ai programarii - marimea lotului de faricatie si durata cea mai scurta a ciclului de fabricatie;

- lansarea trebuie sa conduca permanent la diminuarea maxima stocurilor supranormative de materii prime si materiale si la cresterea vitezei de rotatie a mijloacelor circulante;

- lansarea trebuie sa asigure si sa regleze existenta "stocurilor de siguranta" pentru reperele si subansamblurile fabricate pe "stoc";

- prin utilizarea unor formulare tipizate si in numar corespunzator lansarea asigura un sistem unitar de conducere si de control al realizarilor sistemului de productie.

Pentru elaborarea documentatiei de lansare sunt necesare urmatoare informatii principale:

Programul de productie care indica produsele de executant, cantitatile si termenele respective pentru perioada pravazuta de program. Informatiile care rezulta din programul de productie sunt:

- ce se executa;

cat se executa;

- cand se executa;

- pentru cine se executa.

2) Documentatia tehnica, tehnologica si economica a produselor care cuprinde:

- nomenclatorul de repere ce compun produsul;

- gamele de operatii, fluxul tehnologic si metodele de munca pentru fiecare reper in parte;

- consumul specific de materiale;

- consumul spacific de manopera pe operatii tehnologice;

- lista reperelor din comert si din colaborare;

- lista de accesorii SDV si AMC-uri;

- instructiuni de organizare a locurilor de munca.

3) Denumirea si codificarea locurilor de munca este informatia utilizata de lansare pentru adresarea corecta a documentelor de lansare si centralizarea materialelor si manoperei consumate.

4) Ordine si avize de modificare constructiva si tehnologica.

5) Informatii privind situatia subunitatilor de productie

Pe baza informatiilor se elaboreaza documentele de lansare a productiei in fabricatie dupa cum urmeaza:

a)     documente privind necesarul de materiale pentru executia produselor prevazute in programul de fabricatie respectiv, bonul de consum si fisa limita de consum.

Elaborarea bonului de materiale se determina cu relatia:

M_pi = L_i * C_spi

In care: M_pi cantitatea de material p pentru produsele i;

L_i marimea lotului de fabricatie pentru produsele i;

C_spi consumul specific de material p pentru un produs

Bonurile de consum se centralizaeza in borderoul de materiale pe comanda si atelier.

Fisa limita de consum se utilizeaza cand se consuma catitati mari, materiale care fie scot de la magazie de mai multe ori, fie se folosesc pentru executia mai multor produse identice.

b)     documente privind necesarul de manopera asigura lansarea manoperei in fabricatie si contin informatii de identificare a produselor si operatiilor tehnologice, a locului de munca unde se executa acestea, informatii privind executantul si consumul de timp pe operatii tehnologice si repere.

Manopera normata pentru executarea unei operatii tehnologice j la un lot de piese se determina cu relatia:

t_j = t_pij + L * t_uj

In care: t_pij timpul de pregatire si incheiere;

L marimea lotului de fabricatie;

t_uj timpul unitar pentru operatia j.

t_{uj =} (t_b + t_a) + (t_dt + t_do) + t_onf

t_uj timp de baza;

t_a timp ajutator;

t_dt timp de deservire tehnica;

t_do  timp de deservire organizatorica;

t_onf timp de odihna si necesitati firest

c)     fisa de insotire are la baza fisa tehnologica, complectata cu comanda interna si cantitatea de executat. Urmareste reperul sau subansamblul de la prima pana la ultima operatie.

d)     borderoul documentelor lansate are scopul de a descentraliza consumurile de materiale si/sau de manopera pe unitati structurale de fabricatie.

e)     graficul de urmarire este documentul intocmit pe baza programelor de fabricatie si a documentatiei tehnice si cuprinde: lista reperelor, subansamblurilor si produselor de inceput si sfarsit, durata ciclului de fabricatie, locurile de munca unde se executa.

f)       documente specifice productiei din intreprindere cum ar fi: fise de debitare, fise de montaj, liste de stabilire a prioritatilor si altele.

Documentele de lansare se transmit sectiilor si atelierelor de productie.

Metodele de lansare intr-o intreprindere difera in functie de tipul productiei, de complexitatea si gradul de tehnicitate, marimea parametrilor programarii, modul de organizare si modul de pontaj al lucrulu

Lansarea productiei la locurile de munca organizate pe banda sau in flux continuu, acest mod de lansare este cel mai simplu, deoarece rezuma numai la:

- intocmirea si trimiterea "bonurilor de consum" sau "fiselor limita de consum";

- transmiterea normelor de munca.

Lansarea productiei in sectiile cu posturile de lucru amplasate dupa criteriul functional , priveste:

- intocmirea si transmiterea "bonurilor de consum" sau a "fiselor limita de consum";

- bonurile sau dispozitiile de lucru;

- fisele de insotire si graficul de urmarire.

Lansarea pe baza de stoc, consta in stabilirea unor limite minime a stocurilor de produse finite, subansambluri sau repere, atingerea acestor limite se declanseaza in mod automat intocmirea documentatiei de lansare.

Lansarea grupata, se refera la produsele programate in fabricatie dupa metoda "tehnologiei de grup" si consta in lansarea in bloc a elementelor apartinand aceleasi grupe. Aceasta metoda de landare asigura conditia cresterii seriei de produse.

Lansarea dupa grafic, are la baza graficele program si se efectueaza pentru elementele principale.

Indiferent de sistemul de lansare, pe baza informatiilor primite din activitatea de executie, activitatea de lansare trebuie sa tina seama de anumite realitati din fabricatie.

5.5. Urmarirea productiei

Urmarirea productiei este o subactivitate a conducerii operative si reprezinta un ansamblu de actiuni orientate spre trei directii: urmarirea pregatirii fabricatiei, urmarirea functionarii utilajelor si instalatiilor si urmarirea desfasurarii proceselor de productie si a indeplinirii sarcinilor cantitative si calitative programate.

Urmarirea fabricatiei consta in culegerea, prelucrarea si transmiterea datelor primare din activitatea de executie, in scopul informarii factorilor de decizie, de stadiul in care se gasesc obiectele muncii din programele de productie. Urmarirea fabricatiei presupune si actiuni de control.

Controlul este o functie a conducerii operative si necesita trei etape principale:

- stabilirea standardelor;

- masurarea performantei;

- introducerea masurilor de corectie.

Introducerea masurilor de corectie se face in raport de nivelul standardului, precizia masurarii si interpretarea cauzelor abaterilor.

Circuitul informational al datelor cu privire la programarea, lansarea si urmarirea productiei cuprinde:

- fluxul informational descendent care face obiectul lansarii productiei si prin care se informeaza organele operative si executantii directi asupra sarcinilor de executat;

- fluxul informational ascendent care face obiectul urmaririi si controlului si prin care se informeaza factorii de conducere asupra modului de executare a sarcinilor de productie.

Urmarirea si controlul sarcinilor de productie reflecta modul concret in care se executa si avanseaza realizarea productiei programata si lansata. Controlul calitativ se realizeaza prin mijloace specifice si face obiectul atat al conducerii operative a productiei cat si a compartimentelor specializate. Controlul calitativ al productiei se desfasoara intotdeauna in paralel in doua planuri:

- pe sarcini de productie;

- pe locuri de munca;

Ambele activitati trebuie sa se desfasoare simultan, prima ne da informatii legate de lucrarirle si respectarea termenelor din programele operative, iar cea de-a doua, asupra utilizarii capacitatilor de productie.

In activitatea de urmarire a fabricatiei momentul cel mai important este al informarii primare, cand faptele terenului de lucru sunt pentru prima oara inregistrate si transformate in date. Datele trebuie sa reprezinte faptul inregistrat, sa exprime realitatea si sa fie complete.

Urmarirea realizarii productiei este un proces ce se desfasoara in etapele urmatoare:

- compararea realizarilor cu sarcinile programate;

- evaluarea abaterilor;

- luarea deciziei de corectie a abaterilor.

Calitatea si eficienta deciziilor de corectie depind de calitatea si varsta informatiilor, viteza de circulatie si de prelucrare a acestora.

Pentru urmarirea productiei pot fi utilizat metode diverse cum ar fi:

a) Urmarirea fabricatiei pe baza de programare - metoda consta in a grupa sarcinile de urmarit, in ordinea in care figureaza in programele de productie.

b) Urmarirea fabricatiei pe baza de documente - documentele de executie fiind de fapt niste ordine de fabricatie, se ponteaza direct pe acestea, modul cum a fost realizata sarcina. Pontajul se efectueaza de dispecerul de linie sau de controlul tehnic de calitate. Parametrii pontati sunt aceiasi ca si in documentele de lansare, adica: cantitatea, termenul si durata operatie

Aceste documente se centralizeaza pe elemente, sub ansamblul, produse, comenz

c) Urmarirea fabricatiei pe baza de stocuri - in cazul cand productia finita consta dintr-un numar ridicat de elemente unificate, acestea din urma se fabrica in stoc, iar productia finita se alimenteaza din aceste stocuri, fie dupa o curba de consumatie, bazata pe o planificare riguroasa, fie dupa o curba aleatoare, care totusi prin metode de simulare se poate modela.

5.6. Sistemul de productie

Sistemul de productie prezinta un dublu caracter: este sistem inchis in raport cu mediul exterior intreprinderii si sistem deschis in raport cu intreprinderea. Acest dublu caracter subliniaza faptul ca obiectivele sale specifice, dimensionarea si modalitatile de control al starii sunt stabilite de conducerea antreprinderii in raport de obiectivele fundamentale si ca in relatiile sale cu exteriorul intreprinderii si in asigurarea functionarii la parametrii proiectati, este dependent si influentat de celelalte sisteme sau activitati din cadrul interprinderi

Sistemul de productie are o structura complexa in care se delimiteaza urmatoarele elemente componente:

- sarcina de munca, defineste cantitativ si calitativ scopul si functiile sistemului;

- intrarile in sistem, matreriale, semifabricate, energie, combustibili, informatii;

- iesirile din sistem, produse, lucrari, servicii, informatii;

- forta de munca, personal muncitor de executie si de conducere;

- mijloacele de munca, masini, utilaje, instalatii;

- metoda de munca, modalitatea concreta de realizare a sarcinii de munca.

Metoda de munca in sistemul productie este elementul central, contine relatiile dintre forta de munca si mijloacele de munca si asigura dupa un algoritm prestabilit o astfel de modificare a intrarilor incat sa obtina iesirile dorite din sistem.

Forta de munca si mijloacele de munca, impreuna cu metoda de munca, ca suma a relatiilor reciproce, constituie structura de baza a sistemului de productie.

Sistemul de productie este capabil sa-si autoregleze activitatea prin conducere proprie. In acest sens, se poate considera ca sistemul de productie are doua functii importante:

- functia efectorie, reuneste factorii procesului de productie, forta de munca, mijloacele de munca si obiectele muncii in elemente de iesire;

- functia de dirijare, prin care se programeaza actiunile functiei efectorii, se urmaresc aceste actiuni si se realizeaza corectiile necesare in vederea orientarii actiunilor spre atingerea obiectivelor.

Analiza procesului de productie ca sistem conduce la identificarea unor caracteristici calitative care definesc si alte functii ale productie Procesul de productie realizeaza o functie tehnica-tehnologica. Ca sistem de realizare a bunurilor materiale si serviciilor dimensionat din punct de vedere al resurselor materiale si umane, corespunzator obiectivelor si criteriilor unei actiuni eficiente, procesul de productie indeplineste o functie economica. Ca forma de munca sociala si ca loc in care se formeaza si dezvolta personalitatea complexa a omului, procesul de productie indeplineste o functie social-umana.

5.7. Resursele de productie

Resuresele se defnesc prin potentialul natural, material, financiar si uman de care dispune societatea la un moment dat si care exprima posibilitatile ei de dezvoltare.

Resursele dupa natura lor pot fi grupate in:

- resurese materiale naturale si prelucrate;

- resurse umane;

- resurse financiare;

- alte categorii de resurse (informationale, organizarea si conducerea, progresul stiintifico-tehnic, etc).

Resursele mai pot fi clasificate in resurse existente (cele care deja sunt aflate in circuitul economic) si potentiale (cele care pot fi atrase in circuitul economic in perioada urmatoare). O alta clasificare imparte resursele in: regenerabile cum sunt forta de munca, apa, aerul si resurse neregenerabile ca energia electrica, consumabili, etc. Pentru productie important deosebita este impartirea in resurse stocabile (materiale, piese de schimb, etc) si resurse nestocabile (forta de munca, energia electrica, etc.).

Resursele materiale dau continut unor factori de baza ai procesului de productie a obiectelor muncii si mijloacelor de munca.