PUTEREA IN CADRUL ORGANIZATIEI

PUTEREA IN CADRUL ORGANIZATIEI

I. Influenta. Putere. Autoritate.

II. Nevoia de putere.

III. Sursele puterii la nivelul organizatiei.

IV.Strategii de obtinere a puterii.

I. Influenta, putere, autoritate.

Promovarea normelor atitudinilor si comportamentelor asteptate in cadrul organizatiei se face cu ajutorul mecanismelor influentei puterii si autoritatii.

Influenta se defineste ca actul international prin care o persoana determina alta/alte persoane sa gandeasca sau sa comita o fapta pe care altfel nu ar putea sa o realizeze. Influenta se afla la baza puterii.

Conotatiile influentei sunt in principal doua

a)      Negativa - cu acceptiunea de manipulare;

b)      Pozitiva - in sensul de orientare/dirijare a comportamentului

Puterea se defineste ca ansamblul relatiilor care-i permit unui individ sa modifice comportamentul altui/altor indivizi.

Factorii care fac posibila puterea sunt:

a)      Forta fizica - ascendentul puterii primitive.

b)      Calitatile personale - competenta, profesionalism.

c)      Resursele economice

d)      Autoritatea institutionala.

Autoritatea este dreptul de a folosi puterea ptr. a influenta comportamentul altor persoane.

Diferenta dintre putere si autoritate consta in faptul ca puterea se castiga ca urmare a unor eforturi personale sau a unor calitati native, pe cand autoritatea se acorda.

Caracteristicile autoritatii:

a)      Este o putere obiectivata prin norme, reglementari, uzante.

b)      Este o putere la baza careia se afla consimtamantul si confirmarea altora.

c)      Este o putere care se bazeaza pe o ierarhie a rolurilor.

II. Nevoia de putere - a fost descrisa in mod traditional, negativ, considerandu-se ca suplineste lipsa de afectiune, de prietenie, lipsa familiei si a copiilor.

Bazele cercetarii privind nevoia de putere au fost puse de David McClelland, care considera ca "nevoia de putere este dorinta de a avea influenta asupra altora", materializata in:

antrenarea altor persoane in actiuni initiate si desfasurate;

ajutor sau sfaturi acordate altora;

controlul efectuat asupra altora;

actiuni care produc emotii;

preocuparea ptr. ocupatie.

Nevoia de putere este ilustrata prin personaje tip "cautatori de putere", al caror acces la putere este datorat practicarii uneia din urmatoarele linii de actiune:

a)      Evitarea regulilor - care presupune castigarea puterii prin scolirea procedurilor formale ale organizatiei;

b)      Politica personala - care presupune folosirea prieteniilor, relatiilor ptr. a facilita sau impiedica derularea unor actiuni, aplicarea unor ordine.

c)      Educarea - care inseamna schimbarea modului de a gandi si de a actiona a celor din jur, demonstrand falsitatea unor valori si norme si impunerea acestora atunci cand avantajeaza.

d)      Atacul organizatiei - care inseamna incercarea de a schimba modelele de interactiune umana, formale si informale, stabilite intre persoane si grupuri.

III. Sursele puterii la nivelul organizatiei.

a)      Sursa legala - e cea care da puterea pozitiei si e o sursa  oferita de autoritate, reguli, legi. Aceasta sursa indreptateste individul sa emita si sa aplice reguli, proceduri si ordine, sa declanseze si sa controleze actiuni.

b)      Controlul resurselor - care da puterea resurselor, respectiv bani, informatii, echipamente, oameni. Aceasta putere creste cand resursele sunt importante si limitate. Puterea resurselor nu presupune automat si puterea pozitiei.

c)      Competenta profesionala - care da puterea profesionala, respectiv capacitatea de a fi indispensabil intr-un anumit domeniu. Fata de puterea pozitiei, care se acorda, puterea profesionala se castiga, dar nu poate fi pretinsa.

d)      Relatiile sociale, contactele si prietenii - dau puterea numarului, care este cu atat mai mare cu cat grupul informal creste si coeziunea este mai mare.

e)      Trasaturile de personalitate - care dau puterea personala si se materializeaza in carisma.

IV. Strategii de obtinere a puterii in cadrul organizatiei.

Ptr. a avea acces la putere, persoanele care resimt o puternica nevoie de a-i influenta pe altii, pot practica una din urmatoarele strategii:

a)          Strategia eminentei cenusii - este practicata de persoanele care isi asuma riscul de a-i manevra din umbra pe cei din jur. Cautatorul de putere nu detine puterea pozitiei, de care nici nu are nevoie, deoarece devine o persoana indispensabila celui investit cu autoritate. Influenta acestui personaj, adeseori greu de depistat, poate fi de lunga durata si foarte subtila.

b)          Strategia de atac a zonei de confort - este practicata de persoanele care lucreaza in zona de confort a celor ce detin autoritatea.

Zona de confort este data de valorile, normele, atitudinile si comportamentele achizitionate prin educatie si experienta, care ofera unei persoane reperele de actiune si care se asociaza cu personalitatea, conferindu-i o anumita siguranta. Aceasta strategie nu presupune desfiintarea unor componente ale zonei de confort, ci dimpotriva, consolidarea lor prin justificarea, suplimentarea argumentelor ptr. anumite decizii si actiuni ale celor care detin puterea si autoritatea.

c)          Strategia panzei de paianjen - presupune obtinerea puterii prin aderarea la retelele sau grupurile informale si formale ale organizatiei. Acest tip de strategie urmareste castigarea puterii numarului, deoarece are la baza stabilirea si multiplicarea contactelor sociale.

Formele de retele care se regasesc in organizatie sunt:

Retele profesionale - sunt alcatuite din persoane care urmaresc recunoasterea profesionala pe langa puterea numarului. Se intalnesc in anumite organizatii, cum ar fi: cele din invatamant, medicina, dar si la nivelul managementului de varf;

Reteaua elitelor de putere - este o retea extrem de selectiva, in care persoanele straine sunt acceptate numai daca majoritatea membrilor grupului le recunosc ca pe niste posibile componente. Functioneaza in baza unor relatii personale preferentiale.

Retelele ideologice care se constituie in vederea realizarii unor idealuri, aspiratii, sunt extrem de instabile deoarece membrii retelei sunt macinati de dese certuri, discutii privind utilizarea resurselor si modul de utilizare al obiectivelor

Strategia panzei de paianjen presupune, indiferent de forma retelei, urmatoarele tipuri de actiuni:

Expectativa si observarea normelor si valorilor grupului;

Identificarea si influentarea paznicilor retelei ( persoane influente d.p.d.v al grupului de care depinde acceptarea sau respingerea noului venit).

Conformarea la valorile si normele grupului.

d)      Strategia copierii imaginii - e adoptata de persoanele care-si doresc accesul rapid la putere, aliniindu-si comportamentul la cel practicat de detinatorul autoritatii si care proiecteaza in exterior o imagine asemanatoare cu a acestuia.

e)      Strategia reevaluarii - este practicata de persoanele care au pierdut puterea pozitiei, a resurselor sau a nr. si doresc sa o redobandeasca. Ea presupune analiza actiunilor trecute, a cauzelor si a efectelor in vederea imbunatatirii strategiei interne.

f)       Strategia retinerii si retragerii - este practicata mai ales de manager, in situatiile preconflictuale sau de conflict. Consta in selectarea si retinerea unor categorii de informatii care ar putea sa conduca la amplificarea conflictului, precum si in retragerea managerului in cazul declansarii unor conflicte.

g)      Strategia suprimarii - consta in eliminarea persoanei care impiedica accesul la putere. Este o strategie foarte riscanta, cu implicatii grave, nu numai asupra persoanei, ci si asupra grupului.