Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane

Principiile pe care se bazeaza incheierea si derularea contractului de asigurare

management



+ Font mai mare | - Font mai mic



Principiile pe care se bazeaza incheierea si derularea contractului de asigurare

Un contract de asigurare are la baza anumite principii care pot fi tratate drept conditii pentru incheierea si derularea sa, si anume: interesul asigurabil, buna credinta din partea asiguratului, causa proxima, despagubirea din partea asiguratorului, subrogarea asiguratorului in drepturile asiguratului.



Principiul interesului asigurabil reprezinta conditia de baza a unui contract de asigurare, fiind si un element esential al contractului de asigurare, intrucat, in cazul in care nu exista o relatie legala dintre asigurat si obiectul supus asigurarii, contractul de asigurare este in imposibilitatea aplicarii sale. Acest principiu a fost descris in cadrul elementelor contractului de asigurare (paragraful 2.2.1.).

Principiul bunei credinte poate fi definit[1] ca o datorie pozitiva de a informa voluntar, precis si complet asupra tuturor faptelor materiale privind riscul propus spre asigurare, chiar daca subscriitorul sau asiguratorul intreaba sau nu.

Asiguratul poate examina conditiile de asigurare prevazute pentru polita pentru care opteaza, in timp ce asiguratorul nu poate cunoaste si analiza toate aspectele materiale privind obiectul si riscul propus spre asigurare. Numai cel ce solicita asigurarea stie sau trebuie sa stie toate datele relevante despre risc, asiguratorul obtinand doar un raport pe baza caruia va face evaluarea riscului. Din aceasta cauza, se considera ca increderea si cinstea reprezinta fundamentul asigurarii.

Faptele materiale care trebuie prezentate asiguratorului influenteaza marimea primei de asigurare, acceptarea sau respingerea riscului, stabilirea termenilor sau conditiilor de asigurare. Astfel de fapte materiale pot fi:

- fapte care dovedesc ca riscul propus este mai mare datorita unor factori individuali in comparatie cu clasa sau natura obisnuita a riscului;

- fapte care ar determina o pierdere mai mare decat cea estimata;

- pierderi si solicitari anterioare de despagubiri in baza altor polite;

- respingerea asigurarilor similare de catre alti asiguratori;

- fapte ce restrictioneaza dreptul de subrogare, etc.

Asiguratul are obligatia de a oferi aceste informatii din momentul negocierilor si se termina o data cu incheierea contractului.

Causa proxima reprezinta[2] cauza activa, efectiva, care pune in miscare declansarea unui flux de evenimente care determina o pierdere, fara interventia unei forte care a inceput sau a functionat activ, provenita dintr-o sursa noua si independenta.

O cauza activa si efectiva presupune existenta unei legaturi directe intre cauza si efect. In multe situatii, pot exista mai multe cauze care, combinate, duc la producerea unui prejudiciu. De aceea, se vorbeste de flux de evenimente, rareori existand un singur obiect izolat, cauzator de paguba. Asiguratorul raspunde pentru daunele produse de riscurile care sunt acoperite prin contract si nu pentru cele neacoperite. Deci, pentru a fi despagubita, pierderea trebuie sa rezulte dintr-un risc asigurat sau trebuie sa fie rezultatul unui flux de evenimente ca urmare a unui risc asigurat.

Natura riscurilor este foarte importanta de cunoscut in legatura cu causa proxima. Daunele se pot produce ca urmare a trei categorii de evenimente:

- riscuri asigurate, mentionate expres in polita;

- riscuri exceptate sau excluse, mentionate in cuprinsul contractului ca fiind excluse, fie drept cauza, fie drept efect al riscurilor asigurate;

- riscuri neasigurate sau alte riscuri mentionate in polita.

Pagubele se pot produce si ca urmare a unor cauze indirecte. Termenii politei exclud (de exemplu riscul de deces cauzat in mod direct sau indirect de razboi) sau includ (daune provocate de ploi torentiale, inclusiv efectele indirecte ale acestora) un anumit pericol cauzat direct sau indirect de un alt eveniment.

Conform principiului despagubirii, asiguratul este repus in situatia financiara pe care a avut-o inainte de producerea pierderii. Acest lucru este in deplina concordanta cu conceptul de baza al asigurarii, si anume, compensarea pierderilor suferite, si nu obtinerea unui profit. Indemnizarea reprezinta deci compensarea financiara exacta a pierderii suferite. Principiul nu se aplica asigurarilor de persoane, deoarece acestea nu presupun compensarea financiara, intrucat viata, sanatatea si integritatea fizica nu pot fi evaluate in bani. Politele de asigurare cuprind clauze care sa clarifice modul de determinare a despagubirii platibile asiguratului dupa producerea evenimentului asigurat. Stabilirea despagubirii se face diferit, in functie de tipul asigurarii, modalitati descrise in paragraful 4.2.4.

Rezulta ca principiul despagubirii serveste doua obiective asociate:

Impiedica asiguratii sa profite din asigurare;

Reduce riscul subiectiv (sau moral) prin indepartarea interesului pentru profit.

Riscul subiectiv sau moral apare atunci cand asiguratul provoaca in mod intentionat o paguba sau exagereaza valoarea pagubelor produse.

Principiul subrogatiei. Ca regula generala, asiguratorul se subroga in toate drepturile asiguratului sau beneficiarului asigurarii, contra celor raspunzatori de producerea pagubei, in limita despagubirii platite. Acest principiu se aplica numai in contractele de indemnizare (de bunuri si raspundere civila), cand asiguratorul este obligat sa despagubeasca o dauna produsa din culpa unei terte persoane.

De exemplu, in urma unui accident dintre doua autovehicule, ambele autovehicule sunt avariate. Soferul care conducea regulamentar incaseaza despagubirea de la asiguratorul sau pentru polita facultativa auto-casco, iar asiguratorul se subroga in drepturile asiguratului si recupereaza sumele platite de la cel vinovat (sau de la asiguratorul de raspundere civila al persoanei vinovate).

Explicatia subrogarii este dubla, si anume: in primul rand, este necesara mentinerea unui echilibru financiar intre primele incasate si despagubirile acordate, iar in al doilea rand, cel care a pricinuit in mod ilegal o paguba trebuie sa fie obligat sa o repare.

Pentru a genera subrogarea, trebuie indeplinite doua conditii:

- plata indemnizatiei de catre asigurator;

- existenta unei actiuni de raspundere apartinand asiguratului contra tertilor responsabili, autori ai sinistrului.

Deci, procesul de recuperare de la persoana vinovata (sau de la asiguratorul acesteia) a sumelor platite este denumit subrogatie.



Ciurel Violeta, Asigurari si reasigurari: abordari teoretice si practici internationale, Editura All Beck, Bucuresti, 2000, pag. 186.

Idem 9, pag. 187.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2400
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved