Rationarea capitalului

Rationarea capitalului

Rarionarea capitalului se spune ca exista atunci cand avem investitii profitabile (VNA pozitiv) disponibile dar nu putem atrage fondurile necesare de a le intreprinde. De exemplu, ca divizie de manageri pentru o mare corporatie, am putea identifica 5 milioane $ in proiecte excelente, dar gasesti ca, pentru orice motiv, putem cheltui doar 2 milioane$. Acum ce? Din nefericire, din motive pe care le vom discuta, s-ar putea sa nu fie cu adevarat un raspuns satisfacator.

Rationarea usoara

Situatia pe care tocmai am descris-o este rationarea usoara. Aceasta apare cand, de exemplu, diferitelor unitati dintr-o afacere le sunt alocate niste sume fixe in fiecare an pentru cheltuieli de capital. Astfel de alocari sunt, in principal, metode de control si pastrare a cheltuielilor totale. Cel mai important lucru de notat despre rationarea usoara este ca, corporatia ca intreg nu are capital scazut; mai mult poate fi strans in termeni normali daca managementul doreste.

Daca avem de-a face cu rationarea usoara, primul lucru care trebuie facut este de a incerca sa facem rost de o alocare mai mare. Nereusind aceasta, o sugestie obisnuita este de a genera o valoare neta actuala cat mai mare posibila cu bugetul existent. Aceste sume sunt pentru a alege proiectele cu cel mai bun raport cost - profit (indexul profitabil).

Strict vorbind, acesta este cel mai corect lucru de facut daca rationarea usoara este un eveniment unic, nu va exista anul viitor. Daca rationarea usoara este o problema cronica, atunci ceva este rau. Motivul este foarte in spate, la Capitolul 1. Rationarea usoara in curs inseamna ca ocolim constant investitiile de VNA pozitiv. Acest lucru contrazice scopul nostru in firma. Daca nu incercam sa maximizam valoarea, atunci intrebarea cu privire la ce proiect sa folosim devine ambigua deoarece nu mai avem un scop in primul rand.

Rationarea grea

Cu rationarea grea, o afacere nu poate strange capital pentru un proiect indiferent de circumstante. Pentru corporatii mari, sanatoase, aceasta situatie nu apare foarte des. Acesta este norocos deoarece, cu rationarea grea, analiza DCF-ul nostru cade si cel mai bun mod de actionare este ambiguu. Motivul pentru care analiza DCF cade are de a face cu rentabilitatea necesara.

Se presupunem ca venitul revenit este de 20%. Implicit, spunem ca vom alege un proiect cu rentabilitatea necesara care il excede pe acesta. Oricum, daca avem de a face cu rationarea grea, atunci noi nu vom alege niciun proiect nou indiferent daca rentabilitatea necesara este ambiguu. Despre singura interpretare pe care o putem da acestei situatii este ca rentabilitatea necesara este atat de mare incat niciun proiect nu are VNA pozitiv, in primul rand.

Rationarea grea poate aparea cand o companie care intampina primejdie financiara, insemnand ca falimentul este foarte probabil. De asemenea, e posibil ca o firma sa nu poata strange capital fara a incalca un angajament contractual preexistent. Vom discuta aceste situatii in detaliu mai larg intr-un capitol urmator.