Recordul istoric

Recordul istoric

Roger Ibbotson si Rex Sinquefield au realizat un faimos set de studii acupandu-se de ratele de rentabilitate in pietele financiare din SUA. Ratele istorice prezentate an de an a rentabilitatii pe cinci tipuri importante a investitiilor financiare. Rentabilitatile pot fi interceptate ca ceea ce ati castiga daca detineti portofoliile urmatoare:

1. Stocuri la companii mari. Acest portofoliu obisnuit de stocuri se bazeaza pe indexul Standard&Poor (S&P) 500, care contine 500 din cele mai mari companii (in termeni a valorii totale pe piata de stocuri) in Statele Unite.
2. Stocuri la companii mici. Acest portofoliu este compus din stocurile corespondente micilor companii de 20% care sunt listate la Bursa de Schimb din New York, din nou masurate ca valore a pietei de stocuri.
3. Bonuri corporative pe termen lung. Acesta este un portofoliu de bonuri de calitate cu maturitate de 20 ani.
4. Bonuri guvernamentale pe termen lung. Acesta este un portofoliu de bonuri guvernamentale cu maturitate de 20 ani.
5. Documente de trezorerie a Statelor Unite. Acesta este un portofoliu cu documente de trezorerie (documente-T pe scurt) cu o maturitate de 3 luni.

Aceste rentabilitati nu sunt ajustate pentru inflatie sau impozite; astfel, ele sunt nominale, rentabilitate preimpozabila.

In plus la rentabilitatea de la an la an la aceste institutii financiare, variatia procentuala an la an in indexul pretului de consum (IPC) este calculat. Aceasta este o masura des intalnita a inflatiei, deci putem calcula rentabilitatile reale folosind asta ca rata a inflatiei.

O prima vedere

Inainte de a ne uita mai atent la diferitele contabilitati ale portofoliilor, ne uitam intai in ansamblu. Figura 12.4 arata ce s-a intamplat cu investitia de 1$ in aceste diferite portofolii la inceputul lui 1925. Cresterea in valoare pentru fiecare portofoliu diferit in perioada de 75 ani sfarsita in 2000 este date separat (bonurile pe termen lung sunt omise). Observati ca pentru a obtine totul pe un singur grafic, cateva modificari in scalare sunt folosite. Cum este facut de obicei cu seriile financiare, axa verticala este scalata ca distanta egala masoara procentul egal (ca opus dolarului) variaza in valori.

Uitandu-ne la Figura 12.4, vedem ca "capit-mica" (abreviat de la capitalizare mica) investita a facut cel mai bine per total. Fiecare dolar investit a crescut pana la un remarcabil 6402.23$ pe durata celor 75 ani. Portofoliul de actiuni ale marilor companii au facut mai putin bine; un dolar investit a crescut pana la 2586.52$

Pe de alta parte, portofoliul documentelor-T a crescut pana la doar 16.56$. Acest lucru este mai putin impresionant cand consideram inflatia pe durata perioadei in intrebare. Cum a fost ilustrat, cresterea in nivelul pretului a fost cam de 9.71$ a fost necesara la sfarsitul perioadei doar pentru o inlocui cel 1$ principal.

Dat recordul istoric, de ce ar cumpara oricine altceva decat stocuri de "capit-mica"? Daca va uitati mai atent la Figura 12.4, probabil veti vedea raspunsul. Portofoliul documentelor-T si portofoliul bonurilor guvernamentale pe termen lung au crescut mai incet decat portofoliul stocurilor, dar au crescut mai constant. Stocurile mici au sfarsit in varf, dar dupa cum vedeti, au crescut haotic uneori. De exemplu, stocurile mici au fost performele cele mai slabe in primii 10 ani si au avut o rentabilitate mai mica decat bonurile guvernamentale pe termen lung pentru aproape 15 ani.

O privire mai atenta

Pentru a ilustra variatia diferitelor investitii, Figura 12.5 a trecut cu 12.8 rentabilitatea procentuala de la an la an sub forma liniilor desenate vertical de pe axa orizontala. Inaltimea liniilor ne spune rentabilitatea pentru un anumit an. De exemplu, uitandu-ne la bonurile guvernamentale pe termen lung (Figura 12.7), vedem ca rentabilitatea istorica cea mai mare (44.44%) a avut loc in 1982. Acesta a fost un an bun pentru bonuri. In compararea acestor grafice, observati diferitele in scala axei verticale. Cu aceste diferente in minte, puteti vedea cum s-au comportat documentele de trezorerie (Figura 12.6).

Rentabilitatea arata in aceste linii grafice sunt cateodata foarte mari. Uitandu-ne la grafice, de exemplu, vedem ca rentabilitatea pe un singur an cea mai mare este un remarcabil 142.87% oentru actiunile de capit-mica in 1933. In acelasi an actiunile companiilor mari au avut rentabilitate de "doar" 52.94%. In contrast, rentabilitatea documentelor de trezorerie cele mai mari a fost 15.21%, in 1981. Pentru referinte viitoare, rentabilitatile actuale de la an la an pentru S&P 500, bonurile guvernamentale pe termen lung, documentele de trezorerie si CPI sunt aratate in Tabelul 12.1.

In cuvintele lor

Roger Ibbotson despre istoria pietei de capital

Pietele financiare sunt fenomenele umane cele mai documentate in istorie. In fiecare zi, aproximativ 2000 stocuri NYSE sunt comercializate si cel putin 6000 de stocuri sunt comercializate pe alte schimburi si in piete contrare. Obligatiuni, marfuri si optiuni de asemenea furnizeaza o multime de date. Aceste date zilnice umple mai mult de o duzina de pagini al Wall Street Journal (si altor numeroase ziare) si aceste pagini sunt rezumate la tranzactiile zilei. O inregistrare exista pentru fiecare tranzactie, furnizand nu doar o baza de date in timp real, dar o inregistrare istorica intinzandu-se, in multe cazuri, inapoi pe mai mult de un secol.

Piata globala adauga o noua dimensiune acestei multimi de date. Bursa japoneza comercializeaza peste 10000 de rapoarte interne si externe pe o zi. Datele generate de aceste tranzactii sunt cuantificabile, analizate rapid si diseminate si facute mai usor accesibile prin calculator. Din aceasta cauza, finantele se aseamana din ce in ce mai mult cu o stiinta exacta. Folosirea datelor pietei financiare de la simplu, ca folosirea S&P 500 pentru a masura performanta unui portofoliu, pana la incredibilul complex. De exemplu, cu doar un sfert de secol inainte, piata obligatiunilor a fost cea mai neschimbata provincie pe Wall Street. Astazi, atrage roiuri de comercianti care cauta sa exploateze oportunitatile arbitrare - mici greseli temporare de pret - folosind datele in timp real si calculatoare pentru a le analiza.

Datele pietei financiare sunt fundatia intelegerii empirice extinse pe care o avem pentru pietele financiare. In cele ce urmeaza este o lista a principalelor rezultate ale unor astfel de cercetari:

• valori mobiliare riscante, ca stocurile, au rentabilitate medie mai mare decat valorile mobiliare riscante ca documentele de trezorerie
• stocurile micilor companii au rentabilitate medie mai mare decat acelea ale marilor companii
• obligatiunile pe termen lung au oferiri si rentabilitati medii mai mari decat obligatiunile pe termen scurt
• costul de capital al unei companii, proiect sau divizie poate fi prognozat folosind datele de la piete

Deoarece fenomenului in piata financiara sunt atat de bine masurate, finantele sunt cele mai usor cuantificabile branse ale economiei. Cercetatorii sunt capabili sa faca cercetari empirice extinse decat in orice alt camp economic si cercetatorii pot fi traduse repede in actiuni in pietele locale.