Rolul si impotranta managementului - Semnificatiile conceptului de management

Rolul si impotranta managementului

ROLUL SI IMPORTANTA MANAGEMENTULUI

Semnificatiile conceptului de management

.Managementul deriva de la latinescul "manus"(mana);si reprezinta ca expresie literara "manevrare", "pilotare".Cel chemat sa realizeze aceasta manevrare este managerul.El este care participa nemijlocit la organizarea si efectuarea actiunii manegeriale.Asa cum subliniaza Al.Graur,de la latinescul "manus"s-a format in limba italiana "mannegio"(prelucrarea cu mana),de unde prin intermediul cuvantului francez "manege"a trecut in limba romana cu semnificatia de "loc unde sunt dresati caii".Din franceza, cuvantul a fost inprumutat de limba engleza sub forma verbului "to manage" care inseamna a administra,a conduce.Englezii au derivat apoi "manager"si "management", ceea ce ar insemna "conducator"si "conducere".Rezulta deci ca verbul englez "to manage" are aceasi radacina ca si termenul romanesc "manej" si cel italian "maneggio"si anume termenul latin "manus",adica mana.De retinut insa ca termenul italian "maneggio",mai are si o radacina si anume verbul "maneggiare" si care se traduce prin a manui.Pe masura ce limba italiana a evoluat verbul maneggiarea capata doua nuante,doua sensuri,din care unul concret de a manui un cal si alt sens abstract,calitativ de a manui cu dexteritate.Cu timpul verbul "to manage"a trecut prin sfera sportiva a structurii cailor in domeniul artei operative si a stiintei militare.Aici a primit o noua semnificatie si anume de a pregati cantitativ si calitativ unitatea militara spre a obtine victoria in batalie.Din acest punct de vedere termenul englez se aseamana ca sens cu termenul american de logistica.

Termenul management nu-si afla implinirea in domeniul economic nici in sec.al-XVIII-lea. De aceasta data termenul de management semnifica capacitatea de organizare rationala si de coordonare competitiva a activitatii grupurilor umane orientate spre atingerea unui scop. Dar, nu numai atat, notiunea de management implica in acelasi timp, si necesitatea de a testa insusirile si amplitudinile fiecaruia si de a-l aseza pe fiecare la locul cel mai potrivit insusiriilor si pregatirile sale.Desi nu a capatat utilizare in domeniul economicului,termenul de mamagement a fost totusi folosit in acest timp in sfera politicului si in domeniul ziaristicii dar si in domeniul administratiei publice,cu accent in chestiunile de politie,probleme mavale si militare.Folosit astazi in toate activitatile economice,termnul de mamagement s-a imus in sfera acestor domenii in lutimii 50 de ani si acesta datorita raspandirii imediate si tot cuprinzatoate a lucrarii lui James Burnham "The Managerial Revolution",publicata prima oara la New York in anul 1941.

Managementul intre arta si stiinta

Modul in care productia industriala aevoluat o data cu dezvoltarea societatii umane, a remarcat schimbarile succesive suferite de acestea. Toate aceste schimbari necesitau o munca de conducere, de previziune, coordonare, supraveghere si dirijare - respectiv de management - pentru organizarea si functonarea rationala, eficienta a intreprinderilor.

Unul dintre conceptele fundamentala care au stat la baya evolutiei industriale moderne a fost diviyiunea muncii. Acestea a aparut ca notoune si a fost analizata sintetic de abia la sfarsitul sec. al-XVIII-lea. Cel care a teoretizat pentru prima oara diviziunea muncii inca de la inceputurile industrializarii, in faza mannufacturiera, a fost Adam Smith.

In lucrarea de sinteza intitulata "Management,Tasks,Responsabilites,Practices",publicata la New York in 1973,Drunker constata institutionalizarea,in ultimii 50 de ani a societatii manageriale complexe si competitive.

Managementul,prin definitie responsabil si productiv,este o activitate,o munca intelectuala si fizica,necesitand o competenta deosebita, o serie de instrumente de lucru specifice si recurgerea la anumite tehnici caracteristici. Dar,in primul rand, crede Drucker, managementul este o vocatie organica, dinamica si vitala pentru orice societate. Managementul se contureaza ca o disciplina stiintifica in devenire, axata pe un ansamblu de cunostinte sistematizate necontenit in functie de experienta pozitiva si, mai ales, negativa a managerilor.

Experienta managerului este corelata cu posibilatatea lui de a asigura intreprinderii randamentul necesar.

P.Drucker considera ca managerii sunt atat conducatorii propriu-zisi cat si specialistii si alte persoane care pot lua decizii cu influenta asupra activitatii intreprinderii, exceptandu-i insa pe maistri.

P.Bolinet sustine ca un conducator este o persoana care-si obtine rezultatele prin altii.

Definitia adoptata de majoritatea specialistilor este: orice persoana care ocupa o functie de conducere intr-o organizatie socio-economica reprezinta un manager (cadru de conducere), indiferent de treapta ierarhica pe care se afla.

Managerul este un om care isi asuma raspunderea orientarii obiectivelor si resurselor unei societati comerciale in vederea obtinerii celor mai bune rezultate cu putinta.

El organizeaza munca salariatilor sai in vederea unei cai mai adecvate productibilitati,tinand seama de nevoile si de nazuintele salariatilor,ca si de functia sociala a societatii comerciale, pe care o conduce si ii justifica existenta numai in limitele acestei functii sociale.Considerat ca o institutie si un vector al progresului in omenii,managementul este investit cu functie sociala avand sarcina orientarii generale spre progres si prosperitate a societatii in cadrul careia activeaza si isi indeplinestevocatia sociala si economica.

Managerul trebuie sa inteleaga psihologia clientelei,intrucat,scrie Ducker,clientela este fundamentul oricarei intreprinderi.Fara clientela intreprinderea nu poate exista.Clientela creeaza,prin manifestarea nevoilor si aspiratiilor ei pe piata,functia socio-economica asumata de orice interprindere.

Putem sa consideram ca managementul ca stiinta presupune stabilirea unor principii,matode si tehnici de lucru cu caracter general,a caror folosire sa asigure utilizarea eficienta a potentialului uman,material,etc.

Productivitatea in toate organizatiile este influentata de modul in care interactioneaza si se combina resursele umane pentru a folosi toate celelalte resurse ale sistemului de management. Factori cum ar fi pregatirea, varsta, experienta la locul de munca si nivelul de educatie formala joaca un rol in stabilirea compatibilitatii persoanei cu o anumita organizatie. Desi procesul de asigurare a resurselor umane adecvate pentru organizatie este un proces antrenant si oarecum subiectiv, urmatoarea sectiune ofera informatii despre cum putem sa sporim succesul acestui proces.

Managementul ca disciplina de invatamant

Introducerea in planul de invatamant a managementului S.C.si al regiei autonome este o necesitate strigenta si obligatorie, determinate de sarcinile deosebite ce stau in fata managerilor,economistilor,inginerilor,juristilor, psihologistilor,sociologistilor si altor specialisti de a participa cat mai activ si mai competent la opera de tranzitie la economia de piata a acestor unitati.Implementarea metodelor manageriale a devenit o conditie pentru asezarea pe baze eficientei a intregii activitati a S.C. si a regiilor autonome,iar stiinta managementului reprezinta in acest cadru un factor calitativ si o resursa de crestere a profitului si de satisfacere a salariatilor.Atingerea acestor obiective de semnificatie esentiala depinde in mare masura de conpetenta managerilor,a ajutoarelor imediate,acelorlalti specialisti,a tuturor salariatilor,de receptivitatea acestora fata de metodele si tehnicile manageriale,fata de managementul general. Pentru aceasta este nevoie de invatamantul managerial sa fie general,adica sa reprezinte o componenta prezenta in toate formele si in toate treptelede invatamant Invatamantul de menegement trebuie astfel orientat,ca fiecare absolvent sa stapaneasca minimum de cunostinte manageriame pe care le va solicita activitatea s-a viitoare

Functiile managementuului

Pentru realizarea unui management de calitate putem etapiza managementul in functie de sarcinele implicate in desfasurarea lui, astfel etapele le confundam cu functiile managementului firmei si anume

planificare sau previziune

organizare

coordonare

comanda si alternare

evaluare sau de control

a Functia de planificare sau previziune consta in ansamblul proceselor de munca prin intermediul carora de determina principalele scopuri ale firmei care poate fi societati comerciale sau regii autonome si componentele sale precum si resursele si principalele mijloace necesare realizarii lor.  

Planificarea raspunde la intrebarile ce trebuie? si ce poate fi organizat in cadrulfirmei in conditiile si desemnarea resurselor necesare.Planificarea se imparte in functie de orizont, de grupa,de detaliere si de obiect in trei categorii.

1 prognoze, care sunt previziuni de minim 10 ani, planuri care sunt o parte a proceselor de previziune si se intind pe o perioada de o luna 5 ani.

2)procese care se intind, la o decada, o saptamana, o zi, un schimb, o organizare.

Prognozele prezinta un grad ridicat de certitudine. In conditiile trecerii la economia de piata, caracterizarii societatii comerciale in perioada actuala este reconsiderarea abordarii functiei de previziune in sensul cercetarii pe piata a cerintei consumatorilor si exercitarea sa la nivelul agentului economic.

b Functia de organizare - desemneaza ansamblu proceselor de management prin intermediul carora se stabilesc si desemneaza procesele de munca fizica, intelectuala si comportamentele lor miscarea timpului, operatii lucrari precum si gruparea acestor costuri, formatii de munca, compartimente si atribuirea lorpersoanelor corespunzatoare anumitor criterii economice, tehnici si sociale in vederea realizarii de cat mai bune conditii a obiectivelor previzionate. Aceasta functie raspunde la intrebarile cine ? si cum contribuie la realizarea obiectivelor firmei?

c) Functia de coordonare consta in ansamblul proceselor de munca prin care se analizezea deciziile si actionatile persoanelor firmei si ale subsistemelor sale in cadrul previziunii si sistemene organizarii stabilite anterior.Coordonatele imbraca doua forme

- bilaterala

- multilaterala

d Functia de comanda sau alternare incorporeza ansamblul proceselor de munca prin care se determina persoana firmei sa contribuie la stabilirea si obiectelor previzionate luand in considerare factorii care il motiveaza.

e Functia de evaluare sau de control - poate fi definit ca ansamblul proceselor prin care performantele firmei, subsistemele si componentii lor acestuia sunt masurate si sunt comparate cu obiectivele si standardele stabilite initial in vederea eliminarii deficientelor si integrarii abaterilor pozitioanle. Fazele funbctiilor sunt

1 masurarea realizarilor

2) compararea realizarilor cuobiectivele si standardele initial evidentiind abaterile produse

3) determinarea cauzelor care au generat abaterile constatate

4) efectuarea corectiunilor care impun actionarea pe masura posibilitatilor asupra cauzelor ce au regenerat abaterilor negative.

DEFINIREA RESURSELOR UMANE ADECVATE

Expresia resurse umane adecvate se refera la persoanele dintr-o organizatie care isi aduc o importanta contributie la indeplinirea obiectivelor sistemului de management. Aceasta contributie este reperezentata de productivitatea pe care o au in posturile pe care le detin.

Expresia resurse umane inadecvate se refera la membrii organizatiei care nu-si aduc o contributie valoroasa la indeplinirea obiectivelor sistemului de management. Dintr-un motiv sau altul, aceste persoane sunt ineficiente in activitatea pe care o presteaza.

Resursele umane adecvate sunt persoanele dintr-o organizatie care isi aduc o importanta contributie la indeplinirea obiectivelor sistemului de management.

Productivitatea in toate organizatiile este influentata de modul in care interactioneaza si se combina resursele umane pentru a folosi toate celelalte resurse ale sistemului de management. Factori cum ar fi pregatirea, varsta, experienta la locul de munca si nivelul de educatie formala joaca un rol in stabilirea compatibilitatii persoanei cu o anumita organizatie. Desi procesul de asigurare a resurselor umane adecvate pentru organizatie este un proces antrenant si oarecum subiectiv, urmatoarea sectiune ofera informatii despre cum putem sa sporim succesul acestui proces.

Teoria clasica a managementului

Reprezentatii teoriei clasice a managementului au fost, aproape fara exceptie ingineri, manageri practicieni, ale caror conceptie a s-au structurat avand la baza propriile experimente efectuate in mediul industrial din care proveneau. Principalele preocupari ale lor au vizat diviziunea muncii, anvergura controlului managerial, ierarhiile si structurile organizationale sau metodele de sporire a eficientei prin proiectarea muncii. Scopul ultim vizat, la acea vreme, era reprezentat de dezvoltarea unor principii universal variabile de management aplicate intreprinderilor, care sa maximizeze eficienta acestora, indiferent de contextele in care acestea actionau.

Pionierii teoriei clasice sunt considetatia fi americanul F.W.Taylor si francezul Henry Foyol, conceptele acestora fiind ulterior dezvoltate de sotii Frank si Lilian Gilbreth si de H.Grantt respectiv de englezul Lyndal F. Urwick, ca sa-i amintim doar pe cei mai importanti.

Henry Foyol (1841-1925), inginer de mine francez, s-a afirmat ca antreprenor la inceputul sec.XX, fiind considerat ca principal exponent si pronotor al miscarii europene de management, creaid o adevarata scoala. Lucrarea sa fundamentala "Administration industrielle et generale, Prevoiance, orgenisatiom, comandament, coordinatiom, controle" publicata in 1916, reprezinta distilarea unei experiente de peste 30 de ani in domeniul managementului (Fyol a ajuns director-manager general la 47 ani si s-a retras la 77 ani, activand in tot acest interval la aceeasi companie).

Problemele organizarii unei intreprinderi a fost abordate de Foyol intr-un spectru foarte larg, nu numai di punctul de vedereal "arganismului material", ci si din punctul de vedere al "organismului social", prin care el intelegea organizarea relatiilor dintre oameni, relatii stabilite in procesul muncii. Marele merit al lui Fayol consta in faptul ca a reusit sa analizeze intreprinderea industriala in intreaga ei complexitate, teoretizand totodata functiile managementului. El a impartit activitatile manageriale desfasurate in intreprinderi in 6 grupe, enuntand de fapt, pentru prima oara coerent functiile intreprinderii. Aceste erau, respectand terminologia vremii urmatoarele:

Tehnice(functia de productie)

Comerciale(functia aprovizionare-desfacere)

Financiare(functia financiara)

De evidenta(functia contabila)

De asigurare

Administrativa(functia manageriala)

De fapt 5 erau acceptate ca stare in epoca,cea de a 6-a a fost explicitata pe larg de Foyol. A conduce, spunea aceasta, inseamna "a pune la punct un plan, a organiza, a comanda, a coordona si a controla.

Parintele managementului productiei este considerat a fi americanul F. W. Taylor (1856-1915), primul care in celebra sa lucrare, "Principles of Scientetic Mangement"(1911) a sistemetizat o serie de principii ale organizarii muncii ramase valabile pana in ziua de azi.

"analizati stiintific, in detaliu caracteristicele fiecarui loc de munca.Analiza va include regulile de miscare care vor sta la baza standardizarea operatiilor de munca si la crearea conditiilor adecvate de munca"

"selectionati cu grila lucratorii de au aptitudinile adecvate pentru operatiile si activitatile ce se desfasoara la locul de munca respectiv"

pregatiti cu grila lucratorii pentru activitatile pe care le vor desfasura; oferiti-le stimulentele adecvate pentru a fi eficienti"

"asigurati tot sprijinul lucratorilor, planificandu-le munca si atenuand problemele care se ivesc in activitatea lor

Conceptele lui Taylor in privinta managementului intreprinderilor au dat mastere la cea ce azi se numeste "Sistemul Taylor", sistem care analizeaza un complex de probleme manageriale,cum ar fi cele privind managementul direct al activitatii muncitorilor, bazat pe studiul detaliat al miscarilor si al timpurilor in care aceasta se executa, contabilitatea si salarizarea lucratorilor functie de productivitatea lor, organizarea muncii dupa criterii stiintifice cantitative. O alta importanta caracteristica a sistemului de management creat de Taylor, rezulta din paralelismul facut de aceasta de ietarhiile din argenizarea militara, consta din introducerea sistemului de stat major in activitatea de productie industriala. Conceptia sa, raspandita la inceput de secol XX, pornea de la faptul ca principalul obiectiv al managementului trebuie sa fie asigurarea maximei prosperitati, atat pentru patroni cat si pentru salariati.Taylor vedea in management "arta de a sti precis ce trebuie facut cat mai bine si mai ieftin". Sintetic, sistemul de management propus de Taylor consta in :

cererea unui fundament stiintific al organizarii muncii, bazat pe observatii si masuratori cantitative si calitative ale rezultatelor muncii;

alegerea celor mai potriviti a muncitorilor pentru o anume activitate, urmata de antrenarea si instruirea lor ulterioara;

repertizarea uniforma a muncii la acelasi nivele, separand insa complet activitatile de conceptie de cele de executie;

intarirea si dezvoltarea colaborarii reciproce dintre administratie si muncitori, la care se adauga conturarea clara a responsabilitatii primilor, fata de cei din urma;

"Nici unul dintre aceste elemente separate - scria Taylor - ci numai intreaga lor totalitate constituie sistemul managementului stiintific, ale carui baze pot fi rezumate in felul urmator: stiinta in loc de deprinderi traditionale, armonie in loc de contradictii, colaborare in loc de munca individuala, productivitate maxima in loc de una limita, dezvoltarea fiecarui muncitor pana la maximum de productivitate admisibila lui". 

Bibliografie:

Ion Petrescu -"Management(editia a-II-a reveazuta si

adaugita)"editura TIPOCART BRASOVIA

-1993-

Dumitrescu M.-"Organizarea structutala a intreprinderilor"

Editura stiintifica, Bucuresti,

-1969-