Semnificatiile managementului - Scolile de management

1. SCURT ISTORIC

1.1.Semnificatiile managementului

In legatura cu etimologia cuvantului management au fost numeroase incercari de interpretare fapt ce a condus la o mare diversitate de opinii. In literatura de specialitate s-au formulat de-a lungul timpului peste 140 de definitii, prima incercare apartinand englezului Whintney in anul 1899,

Majoritatea autorilor in domeniu au atribuit managementului o tripla semnificatie:

• Stiinta care se ocupa cu studiul fenomenelor, legitatilor, proceselor, metodelor, procedeelor si relatiilor din cadrul grupurilor organizate avand menirea de a forma conceptii, atitudini, deprinderi si comportamente specifice, profesionale, cu privire la domeniul conducerii institutiilor si firmelor;
• Procesul de lucru conceput si aplicat de conducatorii institutiilor si firmelor in scopul transformarii resurselor disponibile in produse sau servicii, prin implicarea membrilor organizatiilor si cu respectarea tuturor cerintelor legale;
• Centru de decizie reprezentat prin oamenii, locul si timpul unde se adopta hotararile sau deciziile privind desfasurarea procesului de conducere al institutiilor si firmelor.

Putem spune ca termenul de management a invadat dupa anul 1990 societatea romaneasca si preocuparile in aproape toate domeniile - creatie si inovare, integrarea si sinteza datelor si informatiilor, comunicare, reformele institutionale, legislative, juridice, administrative, economice, sociale etc. Este de retinut ca acest termen este de larga utilizare acum si este perceput ca fenomen care se desfasoara in sistemele autonome deschise de tipul institutiilor si firmelor, ca o adevarata stare de spirit colectiv indreptata spre realizarea unor scopuri bine definite la nivelul autoritatilor de stat sau al grupurilor sociale, profesionale, patronale etc.

1.2. Existenta milenara a managementului

Inceputurile managementului se confunda cu cele ale existentei umane. Omul este inzestrat cu simtul managementului. El actioneaza si realizeaza, pe tot parcursul vietii, in mod reflex, propriile interese in cicluri repetitive care se configureaza mai intai virtual si apoi se transpun in realitate prin efort propriu bine conturat. Odata cu integrarea sociala a omului au aparut elemente noi si din ce in ce mai complexe in legatura cu existenta si perpetuarea colectivitatilor. Realizarea intereselor de grup a impus in mod natural identificarea si acceptarea conducatorilor care sa asocieze talentele manageriale individuale ale tuturor membrilor pentru a realiza obiectivele comune. Cum era si de asteptat, managementul grupurilor a evoluat odata cu societatea, persistand mereu necesitatea orientarii eforturilor oamenilor in cadrul organizat al colectivitatilor.

In primele colectivitati umane conducerea grupurilor se baza pe elemente intuitive si calitati innascute ale liderului precum si prin impunerea unor reguli de convietuire. Conducatorii erau desemnati in functie de calitatile personale si de abilitatile lor practice asigurandu-se astfel o corelatie normala intre ierarhia valorilor native si ierarhia conducerii formale.

Odata cu aparitia primelor forme de conducere macrosociala, datorita cresterii dimensiunilor colectivitatilor umane, a adancirii diviziunii sociale a muncii si dezvoltarii factorilor de productie s-a format statul ca forma de convietuire macrosociala. Este semnalata aparitia comunicarii prin scriere si permanentizarea transmiterii ereditare a functiilor de conducere. Astfel s-a produs o mare diferentiere intre ierarhia valorilor native si ierarhia conducerii formale. Evolutiile ulterioare in dezvoltarea statelor lumii au adus in domeniul conducerii multiplicarea numarului de nivele ierarhice si cresterea rolului motivatiei materiale si morale in atingerea obiectivelor de grup. Se mentin insa aceleasi diferentieri intre ierarhia valorilor si cea a conducerii pe baza aceluiasi principiu ereditar in transmiterea functiilor de conducere pana in prima jumatate a celui de-al doilea mileniu dupa Cristos.

Evolutiile fara precedent in domeniul tehnic si economic de la inceputul secolului al XIX-lea au condus spre conturarea primelor incercari privind domeniul stiintei managementului. Dinamismul si complexitatea evolutiilor provocate de cele doua revolutii industriale, din secolele al XVI-lea si al XVII -lea in toate domeniile, au impus ca necesitate obiectiva abordarea proceselor de conducere pe baze noi, stiintifice [18].

Despre conducerea grupurilor organizate exista dovezi ca s-a scris in urma cu peste 3000 de ani. Prima carte apartine lui Xenofon si se intituleaza "Kiropaidaia", dupa care au urmat altele in Grecia antica, Imperiul Roman, apartinand lui Plutarh, Tit - Liviu si altii [26]. In evolutia conceptului de management s-au adaugat mereu alte elemente noi. Se stie ca vocabularul englez contine termenul de management desi conceptul s-a afirmat la americani la sfarsitul secolului al XIX-lea de unde s-a extins apoi in majoritatea tarilor dezvoltate. Primii autori de manuale, recunoscuti ca specialisti in domeniul managementului, au fost francezul Henry Fayol (1841-1925), americanul Frederic Taylor (1856-1915) si germanul Max Weber (1864- 1920) [28].

Managementul s-a manifestat in mod profesional la inceput in institutiile tuturor statelor lumii si apoi in firme, atunci cand dezvoltarea acestora a depasit forta proprietarilor de a rezolva toate problemele conducerii fara ajutoare, in perioada 1890 - 1910, [18].

1.3. Scolile de management

In literatura de specialitate nu exista inca un punct de vedere, cat de cat unitar, cu privire la evolutia managementului ca stiinta. Conturarea acestui domeniu stiintific a inceput in primul deceniu al secolului al XX-lea si nu se poate spune ca procesul de consolidare s-a incheiat. Este o stiinta dintre cele mai noi in care se produc numeroase acumulari si schimbari. Evolutiile au urmat drumul de la empirism la stiinta dobandind elemente specifice capabile sa capete o dezvoltare creatoare.

In formarea si dezvoltarea managementului ca stiinta au existat curente de gandire care s-au diferentiat prin aria preocuparilor, principii, metodele de investigare, corelarea cu rezultatele cercetarii din alte domenii stiintifice etc. Cei mai multi specialisti grupeaza aceste curente pe trei scoli distincte: scoala clasica; scoala sociologica; scoala moderna [28] .

Scoala clasica, a inceput cu cercetarile pionerilor Fayol, Taylor si Weber si a fost continuate de numerosi cercetatori. Printre reprezentantii cei mai cunoscuti amintim: americanii Koontz si O'Donnel, rusii Lisitin si Kuznetov, englezii Urwick si Woodward, germanii Bcher, Schaer si francezul Glnier.

Principalele probleme abordate au vizat:

elaborarea unor principii generale de conducere eficienta a firmelor;

definirea firmei ca entitate sistemica independenta de mediul general;

abordarea mecanicista, strict formala, a structurilor de organizare;

Scoala sociologica se dezvolta in paralel cu scoala clasica si aduce o serie de concepte noi legate de comportamentul uman in procesul managerial. Reprezentantii cei mai cunoscuti sunt: americanii Mc Gregor, Maslow, Herzberg, Lickert, rusul Gvisiani, germanul R. Weber, francezul Crozier si italianul Moreno.

Ideile principale ale reprezentantilor acestei scoli:

• formarea si oficializarea echipelor se face in functie calitatile individuale si de preferintele oamenilor, asigurandu-se astfel cresterea comunicarii si cooperarii interumane;
• autoritatea formala trebuie dublata de recunoasterea neconditionata a acesteia de catre grupul condus;
• motivatia desavarseste procesul de imbunatatire a climatului de munca si al performantelor oamenilor;
• specializarea ingusta a personalului si serviciilor nu este benefica in evolutia grupurilor;
• descentralizarea si adoptarea deciziilor trebuie sa vizeze apropierea de locul aplicarii lor.

Scoala moderna a fost initiata de o serie de personalitati stiintifice dintre care se remarca americanii P. Drucker, M. Porter, J. Starr, R. Jhonson, H. Mintzberg, R. Mathis, T. Levitt, englezul J. Cild, francezii A. Kaufman, J. Mlse, rusii E. Kamenitev, C. Afanasiev, C. Popov, japonezul K. Ohmae. Aceasta scoala se remarca prin tratarea teoriilor, metodelor si conceptelor apeland la analiza multidisciplinara. Se remarca folosirea unor fundamentari stiintifice din matematica, statistica, analiza economica, sociologie, psihologie, stiinte juridice etc. Odata cu adancirea studiilor s-au conturat o serie de specializari in domenii restranse ale managementului. In acest sens se remarca abordarile cantitative, sistemice, contextuale si de comportament.

1.4. Managementul in Romania

Ca si in alte tari si la noi au existat preocupari in legatura cu practica si teoria manageriala. Inceputuri razlete in legatura cu managementul sunt relevate inca din secolul al XVI-lea in lucrarea "Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie" lucrare al carei autor a ramas anonim si in care sunt prezentate, sub forma de sfaturi, multe aspecte privind conducerea armatei, trimiterea si primirea soliilor, reguli de purtare a razboaielor [26].

In Romania managementul s-a impus la inceputul secolului al XX-lea, pe doua cai: calea practicismului american si calea franceza care promova teoria privind organizarea si administrarea grupurilor sociale [30].

Prima aplicatie a managementului taylorist in tara noastra a avut loc la Tesatoria romaneasca de bumbac, din Pitesti, in anul 1907.

Anul universitar 1915 - 1916, il aduce in prim plan pe profesorul universitar Virgil Madgiaru care a sustinut primul curs de Management la Academia de Inalte Stiinte Comerciale din Bucuresti

In anul universitar 1927-1928 - a fost organizat si sustinut primul curs de Management la Scoala Politehnica din Bucuresti [42].

Anul 1928 marcheaza infiintarea Institutului Roman de Organizare Stiintifica a Muncii la initiativa unor ilustre personalitati stiintifice - Gheorghe Titeica, Virgil Madgiaru, Dimitrie Gusti, Gheorghe Marinescu [26], [28].

Anul1940 aduce in prim plan pe profesorul universitar Gheorghe Manea de la Scoala Politehnica din Bucuresti care publica lucrarea "Amenajarea, organizarea si exploatarea fabricilor"[42].

Dupa 1944, timp de aproape doua decenii, s-a manifestat o ignorare cvasitotala a disciplinei de management in invatamantul universitar iar cercetarile stiintifice au fost reduse ca amploare.

Dupa anul 1966, ca urmare a industrializarii fortate a tarii, s-au manifestat o serie de actiuni vizand reintroducerea disciplinei de studiu in invatamantul universitar. Pentru perfectionarea conducatorilor din intreprinderile industriale a fost infiintat in Bucuresti un institut specializat (CEPECA). Sub egida Academiei Romane au fost elaborate si publicate "Dictionarul de conducere si organizare" si "Enciclopedia conducerii intreprinderii". Se poate aprecia ca in aceasta perioada managementul a cunoscut o anumita evolutie marcata de sistemul economic de tip comunist, in care aspectele politice prevalau asupra celor tehnice si economice.

Dupa 1990 s-au reluat practic toate preocuparile specifice din perioada interbelica atat in invatamant cat si in cercetarea stiintifica. Aceste evolutii au inceput sa provoace, fara indoiala, schimbari de fond in managementul institutiilor si firmelor romanesti. Procesele inedite ale schimbarilor care se produc in aceasta perioada au adus in prim plan conceptul de consultanta manageriala care asigura formularea celor mai potrivite strategii de restructurare economico-sociala. In acest context a luat fiinta Asociatia Consultantilor in Management din Romania (AMCOR) care este afiliata, din anul 1991, la Federatia Europeana a Asociatiilor de Consultanta in Management (FEACO). Aceasta organizatie profesionala sprijina in prezent promovarea managementului modern in Romania.

Se remarca faptul ca in toate domeniile si specializarile din invatamantul universitar planurile curriculare contin disciplina, fundamentala sau de cultura generala, Management. In toate centrele de invatamant superior exista cel putin o facultate care formeaza specialisti licentiati in Management precum si numeroase programe de studii masterale menite sa sporeasca competentele profesionale in Management ale absolventilor primului ciclu de invatamant universitar.

1.5. Caseta de exersare

Identificand, prin incercuire, raspunsurile corecte si complete la intrebarile care urmeaza va veti convinge ca ati indeplinit o parte importanta din obiectivele urmarite prin lectura acestui capitol. Pentru verificarea corectitudinii raspunsurilor aveti doua variante de actiune: recitind paragrafele care se refera la subiect sau consultand ANEXA - Raspunsuri corecte la intrebarile din casetele de exersare.

a b c 1. In literatura de specialitate s-au formulat de-a lungul timpului peste 140 de definitii, prima incercare apartinand: (a) englezului Whintney in anul 1899 ; americanului Taylor, in anul 1904; (c) francezului Fayol in anul 1910.

a b c 2. Managementul are urmatoarele semnificatii: (a) activitati manuale de transformare a resurselor in produse; (b) stiinta a conducerii institutiilor si firmelor; proces de lucru conceput si aplicat de manageri; centru de decizie in institutii si firme; (c) competente profesionale de manuire a mijloacelor de prelucrare a produselor.

a b c 3. Primii autori ai unor lucrari stiintifice in domeniul managementului au fost: (a) americanul O'Donnel, germanul Bcher, si francezul Glnier; (b) rusul Lisitin, englezul Urwick si francezul Glnier; (c) francezul Hanry Fayol, americanul Fridric Taylor si germanul Max Weber.

a b c 4. Primul autor roman de carte in domeniul managementului a fost: (a) Virgil Madgiaru; (b) Gheorghe Manea; (c) Dimitrie Gusti.

a b c 5. Institutul Roman de Organizare Stiintifica a Muncii a fost infiintat in anul: (a) 1910; (b) 1928; (c) 1958.