CALITATEA SISTEMULUI DE PRODUCTIE

Calitatea este o imagine a unei entitati (procesul de productie) obtinuta prin compunerea caracteristicilor calitative ale ei. La un moment dat, dintr-un proces poate rezulta un produs cu nivel calitativ mai bun, problema este ca produsele bune sa se obtina in mod constant, lucru care constituie asigurarea calitatii. Aceasta are ca functii construirea calitatii, verificarea calitatii, garantarea calitatii, imbunatatirea calitatii si instruirea pentru calitate.

Imbunatatirea proceselor

Functia de imbunatatire a calitatii cuprinde un set de masuri rezultate in urma verificarii produselor sau a urmaririi modului de desfasurare a tuturor activitatilor relative 1a calitate. Spre deosebire de construirea calitatii care se refera la masurile adoptate pentru asigurarea nivelului calitativ la produsele noi ce vor fi realizate, imbunatatirea contribuie la cresterea nivelului calitativ al produselor din fabricatia curenta prin reproiectarea produselor si proceselor.

Imbunatatirea calitatii este o activitate de mult cunoscuta, dar in ultimul timp se accentueaza pe imbunatatirea continua, Kaizen, o practica introdusa de japonezi care acorda atentie in mod special procesului de realizare a produselor, spre deosebire de occidentali care sunt atenti doar asupra rezultatelor (produselor).

Strategiile de imbunatatire a calitatii pot fi orientate pe produs (se urmareste imbunatatirea caracteristicilor produsului), orientate pe procese (se imbunatatesc activitatile ce participa la realizarea produsului), sau orientate pe sistem (se imbunatatesc functiunile organizatiei industriale).

Practica moderna cere ca imbunatatirea sa se faca, in primul rand, asupra proceselor de productie (criteriul P), spre deosebire de vechea abordare ce se referea, in special la imbunatatirea rezultatelor (criteriul R)

Intelegerea conceptului KAIZEN implica o comparatie intre doi termeni utilizati de japonezi, Kaizen si Kairyo. Kaizen este o imbunatatire continua si in toate domeniile iar Kairyo este o imbunatatire obtinuta prin inovare.

In conceptia japoneza exista posibilitati infinite, nelimitate de imbunatatire, pe cand in cultura occidentala predomina imbunatatirea facuta prin inovare. Dar in intreprindere nu se poate introduce in fiecare zi o inovare. Kaizen cere o infinitate de mici eforturi ce presupun ca astazi sa se lucreze putin mai bine decat ieri.

Imbunatatirea continua este necesara pentru ca intreprinderile importante de pe piata poseda tehnologii de varf sau le pot achizitiona daca au nevoie, ceea ce conduce la o anumita egalitate intre ele. Insa obsolescenta (uzura morala), face ca in timp sa apara decalaje. Pentru a se putea mentine in competitie intreprinderile trebuie ca, la anumite intervale de timp, sa faca inovatii sau descoperiri susceptibile sa le ofere un avantaj substantial, lucru dificil chiar pentru cele mai puternice. Din acest motiv se incearca prin pasi mici, dar continui, sa se faca ameliorari pentru pastrarea avantajelor

Daca se accepta ca activitatea intr-un domeniu este alcatuita din actiuni de imbunatatire si mentinere, se observa ca implicarea personalului este diferita pe scara ierarhica. Principalele instrumente si tehnici folosite pentru Kaizen sunt: orientarea spre solicitarile clientilor, controlul total al calitatii, utilizarea robotilor, sistemul de sugestii, automatizarea, disciplina la locul de munca, mentenanta productiva totala (TPM), Kanban, activitatea in grupuri mici (cercurile calitatii).

Managementul orientat pe rezultate conduce la diversificarea pietelor de desfacere marind mai repede cantitatea decat calitatea.