Specializarea in industrie

Universitatea "Petru Maior" Targu-Mures

Facultatea de Stinte Economice, Juridice si Administrative

Specializarea: Management

Specializarea in industrie

1.Ricardo a definit specializarea ca un demers si o conditie majora a succesului economic. Ea reprezinta o orientare simpla, concreta si consta in concentrarea fortelor si eforturilor productive ale firmei pentru realizarea a unui tip de produs. Specializarea reprezinta sansa oferita micilor intreprinderi care isi asigura succesul cu ajutorul unui avantaj concurential in materie de costuri, sau a diferentierii atributelor produsului si a serviciilor oferite.

2.Specializarea poate fi de doua tipuri:

la nivel de intreprindere: specializarea este un proces de restrangere a gamei de produse, servicii sau lucrari, care se realizeaza in conditiile unei serii mari de fabricatie folosind factori de productie specializati intr-o structura adecvata

la nivel de subsisitem industrial: specializarea reprezinta un sisitem pe baza caruia se dezvolta alte subsisteme care produc bunuri economice, servicii sau lucrari dupa anumiti factori de productie.

3.Pentru promovarea intreprinderii M. Porter a definit niste strategii generice de specializare :

-Strategia de diferentiere

-Strategia de concentrare a activitatilor

-Strategia de dominare la nivel de costuri

3.1.Strategia de diferentiere

Consta in realizarea unei deodebiri unice la nivelul sectorului industrial sau piata la produsul sau serviciul oferit de firma restectiva. Prin aceste deosebiri, intreprinderea reuseste sa isi atraga clientele stiind ca produsul sau serviciul realizat nu se gaseste pe piata.

Domenii de diferentiere:

-serviciile oferite(inainte de cumparare, in timpul garantiei)

-modul de vanzare

-marca

-ambalajul, conditionarea produsului

-calitatea produselor

-igiena produsului

-fiabilitarea produsului

-estetica produsului

-circuitul de distributie

3.2.Strategia de concentrare a activitatilor

Intreprinderea se concentreaza asupra unui segment precis, asupra unui anumit produs, unor anumitor consumatori.

Caracteristicile strategiei de concentrare:

-crearea unui serviciu directionat pe obiectivele tinta

-desfasurarea actiunilor specifice pe o parte din piata

-focalizarea activitatilor pe un grup de clienti, pe un segment al gamei de produse, sau pe o piata.

Riscurile strategiei de concentrare:

-tinta propusa e prea mica pentru a fi rentabila

-costul de servicii devine prea mare

-firmele dominante ataca tinta

-un concurent ataca tinta vizata.

3.3.Strategia de dominare la nivel de costuri

Consta in producerea unui produs la un cost inferior concurentei. Pentru realizarea acestui lucru este necesar ca intreprinderea sa dispuna de o piata mare, sa aiba experienta in domeniu, sa realizeze o politica in care costurile productive sa fie analizate permanent, sa fie organizata corespunzator si eficient, optiunile de aprovizionare sa fie orientate spre utilizarea materialelor adecvate si in special trebuie mentinuta o preocupare permanenta pentru cresterea productivitatii muncii.

Formele de specializare sunt urmatoarele:

produse finite

pe piese

pe tehnologie

In industria alimentara pot fi intreprinderi specializate pe o tehnologie (morarit) si intreprinderi specializare pe produs finit (conserve).

4.Factorii care influenteaza specializarea sunt:

factori economico-sociali

factori financiari

factori tehnici

a)           Factori economico-sociali: in cadrul economiei nationale sunt cerute anumite produse si lucrari de mare complexitate. Realizarea integrala a acestora de catre un singur agent economic e practic imposibila, deoarece realizarea produselor sau lucrarilor sunt realizate din produse diferite.

b)           Factori financiari: obtinerea de profit reprezinta obiectivul principal al oricarui agent economic. Fiecare agent economic incearca sa execute in paralel alte lucrari sau servicii ceea ce duce la un fel de contradictie in tendinta de adancire a specializarii si cea de diversificare.

c)           Factori tehnici: in conditiile economiei de piata cu o anumita stabilitate e eficienta realizarea unor produse omogene care sa mermita folosirea rationala a capitalului fix, a fortei de munca si a anumitor procese tehnologice. Agenti economici isi stabilesc obiectul de baza al productiei al unei intreprinderi pentru a realiza produse si servicii in conditiile concurentei. Pentru ca unii agenti economici sa se mentina pe piata trebuie sa reuseasca sa se impuna pe piata cu produse si serviciile realizate. Schimbarile repetate in intreprindere fac sa apara anumite dificultati in organizare si conducere.

5.Abordari specializate asuprea intreprinderilor industriale:

Intreprinderea industriala reprezinta o realitate complexa, dinamica si evolutiva a carei forma si continut reprezinta rezultatul combinarii unei multitudini de elemente, functiuni si manifestari caracteristice, putand fi inteleasa si justificata doar prin prisma unor analize si diagnostice complexe, specializate si deseori complementare, abordand fenomenul in mai multe feluri: social, functional, decizional, teoretic, economic si sistemic.

5.1)Abordarea sociala: intreprinderea sociala este o entitate sociala, cu o structura specifica, prin care se divizeaza responsabilitatile si sarcinile membrilor.

5.2)Abordarea functionala: pentru ca intreprinderea sa-si indeplineasca scopul si obiectivul propus, integrand munca individuala si de grup a angajatiilor, activitatile specifice sunt impartite in functiuni cu scopul de a le asigura specializarea, eficienta necesara si profesionalismul. In teoria si practica manageriala sunt identificate cinci functiuni ale intreprinderilor industriale: comerciala, financiar-contabila, cercetare-dezvoltare si productiva. Aceste functiuni se gasesc in organigrama oricarei intreprinderi mari sau mici, privata sau de stat, cu raspundere limitata sau pe actiuni.

Caracterizarea functiunilor:

Functiunea comerciala: reprezinta detinatorul de servicii si activitati care cuprinde contractele, mentinand legatura intreprinderii cu furnizorii de materiala prime si cu beneficiarii produselor sau serviciilor realizate.

Functiunea financiar-contabila: reflecta modul in care sunt gestionate activitatile intreprinderii( aprovizionare, productie, stocare, desfacere) evidentiand activitatea economica a intreprinderii si totodata asigura efienta circuitului marfa-bani-marfa.

Functiunea de cercetare-dezvoltare: asigura existenta in viitor a intreprinderii prin introducerea in procesul de productie de produse noi, utilaje, modernizari de tehnologii, etc.

Functiunea productiva: detine toate actiunile si activitatile prin care se transforma materia prima in produse finite, se repara utilajele stricate, se organizeaza fluxurile de fabricatie, avand ca obiect executarea la termenele planificate bunurile indatorate.

5.3) Abordarea decizionala: decizia reprezinta etapa finala a unui proces. Pe baza rezultatelor obtinute din analiza si evaluarea alternativelor posibile se alege solutia buna pentru rezolvarea cat mai optima a problemei manageriale.

5.4)Abordarea teoretica: in timp, teoria si practica manageriala a cunoscut schimbari in concordanta cu conditiile istorice determinate de trei categorii de forte majore: economica, sociala si politica. Gandirea manageriala fiind influentata permanenet de noile descoperiri sau de curente: din economie, matematica, sociologie, tehnologie, psihologie, etc.

5.5)Abordarea economica: intreprinderea combina factorii de productie(forta de munca, capital, utilaje, materia prima,etc) pentru a produce bunuri destinate vanzarii. Totodata realizeaza si valoarea adaugata care este diferenta dintre valoarea produsului realizat de intreprindere si valoarea materialelor necesare pentru producerea bunului.

5.6)Abordarea sistematica: teoria generala a sistemelor reprezinta disciplina stiintifica care expliciteaza metodologia de investigare a sistemelor, definind legi, principii si proprietati caracteristice tuturor sistemelor indiferent de structura si natura elementelor componente. O buna perioada de timp exploatarea sistemelor se reducea la analiza individuala a elementelor componente conform principiului "fiecare factor sa fie supus variatiei pe rand".

Stabilirea nivelului de specializare este importanta pentru procesul de management deoarece asigura indicatori si informatii cu ajutorul carora se poate urmarii atungerea unor obiective:

a)             realizarea unor baze de date necesare in scopul elaborarii unor comparatii in timp si spatiu a efectelor economice ale procesului de specializare.

b)             documentarea agentilor economici, care au in componenta lor mai multe unitati de productie, si a anumitor organismede sinteza in legatura cu anumite aspecte negative ce apar ca urmare a specializarii.

c)             asigurarea unor informatii reprezentative in legatura cu situatia reala dintr-o ramura sau intreprindere din punct de vedere al gamei sortimentale a specializarii.

6.Deoarece specializarea are multe efecte economice sunt impuse anumite limite. Ele sunt:

6.1. o serie de factori juridici in anumite domenii pt ca exista legi care limiteaza specializarea intreprinderilor.

6.2. o serie de factori care duc la marirea costurilor de productie ca urmare a amplasarii la distante mari a unor intreprinderi specializate ce participa la realizarea produselor complexe.

6.3. necesiatatea valoriicarii mai bune a resurselor materiale, in conditiile integrarii productiei, deci nu a specializarii, exista posibilitati mai mari de valorificarii a deseurilor si/sau a produselor secundare.

6.4. modificarile cerintelor consumatorilor sau modificarile generale ale pietei in care actioneaza intreprinderile. In economia de piata modificarile pot fi rapide sau bruste, ele obligand ca unii agenti economici sa se profileze, sa-si largeasca profilul de fabricatie pentru a putea face fata pietei. Apare necesitatea ca intreprinderile sa fie foarte flexibile, ceea ce o specializare ingusta nu permite.

7.Concluzii:

7.1.Elementele negative ale specializarii:

-riscul de a intra in afaceri aflate in faza de coborare

-opreste schimbarea, introducerea de noutati

-duce la nemodificarea sistemelor productive

-este sustinuta de o cultura care nu se modifica

7.1.Elemente pozitive ale specializarii:

-creaza o identitate bine definita

-stimuleaza aplicarea efectelor experientei si avantajeaza politicile de reducere a costurilor.

-evita risipa resurselor

-faciliteaza exploatarea avantajelor rezutate din elaborarea strategiilor competitive pentru firma

-asigura dezvoltarea productiei in jurul unei meserii stapanite

-mobilizeaza personalul in jurul notiunilor de identitate si cultura

-promoveaza si solicita o cultura organizationala puternica.

8.Studiul de caz:

S.C. HERMIONA PRODCOM S.R.L.

S.C. HERMIONA.S.R.L. este o societate cu raspundere limitata, obligatiile careia sunt garantate cu patrimonial social al societatii.

Se ocupa cu fabricarea produselor de patiserie, a torturilor, tartelor, prajiturilor, checurilor, piscoturilor, foetajelor, langoselor, etc.

Firma este infintata in 1993, inregistrand-o la Oficiul Registrului Comertului de pe langa tribunalul Tg-Mures.

Sediul firmei este in Targu-Mures, Piata Trandafirilor nr. 36/38.

Punctul de lucru este in Targu-Mures, Strada Gheorghe Doja nr. 193.

Capitalul social la infintare a fost de 100.000lei, iar cel actual este de 700.000.000 lei.

Firma este condusa de doi asociati Dascal Alexandru si Orban Iosif, fiecare detinand jumatate din capitalui social al firmei.

In fiecare an se preia o cota de 5% din profit pentru fondul de rezerva, pentru cand acesta va atinge minim a cincea parte din capitalul social.

Unitatile pe care le aprovizioneaza sunt:

Restaurantul Spitalului Judetean

Restaurantul Leo

Moll Targu-Mures, Moll Sighisoara

Restaurant-Pizzerie Panda

Gogo Serif

Bar Edie

Restaurant-Pizzerie Zebra Tudor

Tache & Gogu

Alte terturi, cum ar fi: liceul Economic, Boby.

Furnizorii societatii sunt:

S.C. E SAROM ROMANIA S.R.L.

S.C. AGRICOLA INTERNATIONAL S.A.

S.C. INTER KOREX CO S.R.L.

S.C. EUROCAS-TEHNICA ALIMENTARA S.R.L.

S.C. KOLOS.S.R.L.

Obiectul de activitate al firmei este: CAEN Rev. 1 1581 " Fabricarea painii; fabricarea produselor cu indulcitor"

Subgrupe:

1581.12002 " Fabricarea prajiturilor si a altor produse de patiserie cu indulcitori"

1581.12 003 " Fabricarea painii si specialitatilor de panificatie"

1581.12004"Fabricarea produselor proaspete de patiserie, placintelor, checurilor, tartelor"

1581.12005"Fabricarea piscoturilor, biscuitilor si produselor "uscate" de panificatie"

1581.12006"Fabricarea produselor de patiserie si prajiturilor congelate"

1581.12006"Fabricarea produselor pentru gustari, dulci si sarate"

1581.12007"Fabricarea langoselor"

1581.12008"Fabricarea platourilor asortate cu prajituri"

1581.12009"Fabricarea torturilor(de ciocolata, frisca, diplomat, tiramisu si speciale de diferite forme)

Bibliografie:

1.Grigorescu C., Stefan M.: "Dezvoltarea si specializarea serviciilor"

Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1992

2.Petruta Blaga : "Economia Ramurilor"

Editura Universitatii Petru Maior, Targu-Mures, 2004

3.Liviu Marian: " Strategii manageriale de firma"

Editura Universitatii Petru Maior, Targu-Mures, 2001

4.Barbulescu C., Nicolaescu O.: "Organizarea si planificarea activitatiilor unitatiilor industriale"

Centruleditorial poligrafic, Academia de Studii Economice, Bucuresti, 1990