Strategia firmei

Strategia firmei

Conceptul de strategie a avut semnificatii diferite inca din cele mai vechi timpuri .

In activitate , termenul de strategos se referea la rolul generalului de a conduce o armata .Ulterior , prin strategie se intelegea arta generalului cu trimitere la abilitatile psihologice si comportamentale care ii dadea posibilitatea unui general sa isi indeplinesca obiectivele .

Pana in anul 1000 e.n se intelegea prin strategie suma calitatilor manageriale pe care trebuia sa le aiba un conducator pentru a crea un sistem de conducere .

Strategia poate avea 5 intreprinzatori :

1.inseamna a urma un anume drum pentru a realiza solutionarea unei anumite situatii ;

2.modalitatea prin care se poate depasi un obstacol sau un oponent ;

3.suma de actiuni prin care se realizeaza un anumit comportament ;

4.modalitatea prin care se obtine o anumita pozitionare a firmei in mediul in care isi desfasoara activitatea ;

5.stabilirea rolului pe care il are o firma in functie de actiunile pe care le releva in intreprindere .

Prin srategie se intelege ansamblul intreprinderilor majore ale firmei pe TL , principalele modalitati de realizare ,resursele alocate in vederea obtinerii avantajului competitiv .

Trasaturi definitorii ale strategiei :

_are intotdeuna in vedere concret realizarea unei sarcini specifice sub forma de misiune si obiective ;

_vizeaza perioadele viitoare , de obicei intre 3-5 ani , ca urmare a acestui termen calitatea strategiei poate sa sufere modificari ;

_cuprinde atat obiectivele firmei in ansamblul ei cat si obiective pentru componente din cadrul firmei;

_se refera la elemente esentiale si nu la cele de detaliu;

_actioneaza coreland subdiviziunile firmei;

_ tine cont de interesele actionarilor si ale angajatilor firmei;

_determina aparitia caracterului competitiv tinand cont de nivelul de pregatire al personalului;

_determina realizarea unui proces de perfectionare organizatorica;

_la baza abordarii strategiei se afla principiul echifinalitatii care inseamna modalitatile in care se pot combina resursele pentru obtinerea unui principal obiectiv;

_ este rezultatul unui proces de negociere intre actionarii firmei in care se armonizeaza interesele fiecareia;

_ imbraca forma a unui plan in care se precizeaza etapele de realizare a obiectivului si componentele interne ale firmei ce sunt implicate in atingerea lui;

_obtinere a avantajului competitiv care presupune realizarea unor produse servicii mai ieftine in conditiile identice de calitate a concurentei sau la pret identic in conditiile unei calitati superioare ;

Strategia se realizeaza prin decizii strategice .Deciziile strategice au urmatoarele caracteristici :

_se refera la activitatile firmei ;

_armonizeaza activitatile firmei cu mediul in care isi desfasoara activitatea ;

_coreleaza activitatile firmei cu resusrsele de care dispune ;

_determina modificari succesive in alocarea , asigurarea resurselor ;

_afecteaza deciziile in functie de nivelul resurselor

_influenteaza rezultatele finale in functie de interesele actionarilor . 

Managementul strategic presupune cunoasterea urmatoarelor elemente :

misiunea firmei , profilul firmei , obiectivele pe TL , obiectivele anuale , strategia globala , strategiile operationale si politicile firmei .

POLITICA ORGANIZATIEI cuprinde un set de obiective pe TM ce se refera fie la componentele majore ale acesteia , fie la ansamblul activitatilor tinandu-se cont de volumul si structura resurselor disponibile , actiunile majore ce trebuie intreprinse , principalii responsabili si excedentii implicati , resursele de finantare , termenele finale si intermediare , indicatorii de eficienta globali si partiali .

Spre deosebire de strategii , politicile firmei se diferentiaza prin orizontul de timp mai redus , de regula pana intr-un an si un grad de detailiere mai mare mai ales in ceea ce priveste executia .

Politicile se concentreza de obicei in programele anuale sau trimestriale ale firmei in domenii concrete : comercial , productie , financiar , personal, marketing ce trebuie realizate in perioade scurte sau medii .

Politicile nu constituie o concretizare simpla a strategiei lor .Acest lucru este posibil pentru ca pe parcursul derularii activitatii pot aparea abateri ce determina noi politici necesare respectarii aceleiasi strategii

Politicile firmei se pot schimba  in functie de modificarile aparute atat in interior cat si in exteriorul firmei .

Intr-o firma cu un management profesionist , toate politicile trebuie sa se intrepatrunda in modul cu care un manager reuseste aceste lucruri rezultand plusul de calitate al strategiilor si obtinerea de performante superioare .

Pentru ca o strategie sa aiba rezultate scontate trebuie sa se tina cont de 4 componente :

_ domeniul de activitate ;

_ modalitatea de structurare a resurselor pentru atingerea scopului ;

_ avantajul competitiv care consta in  obtinerea unei pozitii mai avantajoase in raport cu celelalte firme identice sau similare ;

_ sinergia ce consta in efectele la care se asteapta managementul sa le obtina ca iurmare a deciziilor adoptate ) ;

Misiunea firmei consta in delimitarea cu precizie a scopului fundamental si al conceptiei privind evolutia si dezvoltarea girmei prin care se diferentiaza de firme similare in functie de sfera in care isi desfasoara acrivitatea si piata pe care o serveste .

O firma trebuie sa ia cu precizie scopul pentru care a fost creata modalitatile prin care se reuseste atingerea scopului si efectele pe careatingerea scopului le au asupra pietei dar si asupra tuturor celor implicati in firma .

OBIECTIVELE  FUNDAMENTALE sunt acele obiective care au in vedere orizonturi indelungate de timp, de regula intre 3-5 ani si care se refera la ansamblul activitatii firmei sau de componentelor majore ale acesteia .

Stabilirea obiectivelor se face tinand cont de mediul in care firma isi desfasoara activitatea , modul cum este organizata firma , scopul final si interactiunea tuturor factorilor care pot influenta activitatea firmei .

In stabilirea obiectivelor fundamentale ale firmei trebuie sa se aiba in vedere 2 componente : componenta economica si componenta sociala . 

Obiectivele economice sintetizeaza si cuantifica scopurile pe TL avute de catre proprietar , manager sau alte categorii de actionari majoritari .

Obiectivele economice sunt castigul pe actiune , valoarea actiunii , coeficientul de eficienta a capitalului ,profitul , rata profitului , cifra de afaceri , cota de piata , productivitatea muncii , calitatea produselor si serviciilor .

Obiectivele economice sunt obiectivele cu pondere determinate in managementul firmei pentru ca exprima direct interesele actionarilor .

Numarul si felul obiectivelor depind foarte mult de dimensiunea si complexitatea firmei . Cu cat o firma este mai mica numarul obiectivelor pe care trebuie sa le stabileasca este mai mic .

Obiectivele sociale sunt mai putine dar au o tendinta de crestere in ultima perioada .Acest criteriu este valabil mai ales pentru firmele mari si mijlocii .

Obiectivele sociale sunt controlul poluarii , salarizarea , conditiile de munca a salariatilor , satisfacerea nevoilor clientului , calitate , durabilitate , flexibilitate , pret al produselor si serviciilor , permanetizarea furnizorilor ce contribuie la realizarea unor produse si servicii competitive .

Acest tip de obiective sunt extrem de importante in randul firmelor din tarile dezvoltate avand o pondere redusa in randul tarilor cu o economie mai putin dezvoltata .

OBTIUNILE  STRATEGICE definesc abordarile majore cu influenta asupra unei parti importante din activitatile firmei pe baza carora se stabilesc cum este posibila si rationala indeplinirea obiectivelor strategice .

Printre obtiunile prin care se realizeaza aceasta enumeram :

privatizarea , retehnologizarea , diversificarea productiei , specializarea , formarea de societati mixte cu capital strain , informatizarea .

Pentru atingerea unui obiectiv trebuie parcurs un anumit traseu din vector de crestere .Prin vector de crestere se stabileste directia , tendinta pe care trebuie sa parcurga un anumit proces pentru a se realiza unul din obiectivele fundamentale .Pentru a realiza un astfel de obiectiv fundamental un manager trebuie sa combine mai multe obtiuni strategice .

Pentru a putea pune in practica anumite strategii manageriale trebuie sa se tina cont de resursele pe care le au la dispozitie .Extrem de important este dimensionarea resurselor in functie de strategiile ce trebuie urmate pentru realizarea obiectivului .Doua sunt pericolele majore ce stau in calea realizarii unei strategii adecvate :

1.Subdimensioanarea resurselor ce determina lipsa lichiditatilor , a fondurilor necesare realizarii obiectivului .

2.Supradimensionarea resurselor ce are ca efect blocarea inutila a unor disponibilitati care ar fi putut fi utilizate cu eficienta sporita in alte componente sau pentru alte programe in interiorul firmei .

In stabilirea strategiilor cea mai importanta actiune este cea de stabilire a fondurilor prin care se asigura suportul functionarii strategiei .

O analiza financiara este esentiala pentrudeterminarea rationalitatii aplicarii resurselor respective .

Trebuie sa se tina cont de utilizarea cat  mai eficienta a resurselor financiare astfel incat sa se evite un grad prea mare de indatorare .

Odata cu stabilirea obiectivelor si strategiilor de urmat trebuie identificate resursele din punt de vedere al marimii , al provenientei ; ceea ce a determinat un caracter limitativ si decizional in stabilirea obiectivelor si a strategiilor .

In conditiile in care activitatea economica se intensifica ca urmare a dezvoltarii tehnologice si informationale marimea resurselor ce trebuie atrase se amplifica .

Cu cat obiectul de activitate al unei firme este indreptat catre o activitate mai complexa , resursele de care are nevoie respectiva firma sunt mai mari necesitand analize detaliate din punct de vedere financiar al pietei pentru care lucreaza firma respectiva dar si din punct de vedere al resurselor manageriale .

Pentru a putea indeplini obiectivele fundamentale prin strategiile fundamentate de manageri un rol important il au termenele .Termenele delimiteaza perioada de functionare a strategiilor precizand momentul de actiune si penalizare a momentelor strategice majore ca urmare a dezvoltarii tehnologice si informationale , respectarea termenelor determinanad cresterea rolului strategiilor .

Obtinerea avantajului competitiv se poate face numai prin incadrarea in termenele stabilite de desfasurare , pregatire si finalizare stabilite anterior .

Avantajul competitiv reprezinta realizarea de catre o firma a unor produse sau servicii superioare dintr-un punct de vedere semnificativ pentru consumatori comparativ cu produsele sau serviciile similare ale majoritatii concurentilor .

Avantajul competitiv presupune mai multe elemente esentiale pentru un consumator ce il determina sa cumpere respectivul produs si in acelasi timp calitatea produselor sau serviciilor trebuie sa fie cat mai buna decat un produs sau serviciu realizat de un competitor la acelasi nivel de pret .

Pentru ca avantajul competitiv sa fie durabil este necesar ca acesta sa fie sustinut pentru activitate manageriala indelungata . In cazul in care activitatea manageriala nu este sustinuta , avantajul competitiv se poate actiona pe o perioada scurta sau poate deveni avantaj competitiv unei anumite structuri .

Pentru ca avantajul competitiv sa aiba un nivel ridicat trebuie sa se tina cont de standardele ce se asociaza produsului concretizandu-se in asa numitele standarde strategice presupunand pentru firma realizarea unui avantaj competiv rational . O firma dovedeste un avantaj competiv cand tara in care isi are sediul permite si contribuie la acumularea cat mai rapida de competente specializate .

Pentru realizarea unui astfel de avantaj competiv firma trebuie sa-si desfasoare activitatea intr-un mediu dinamic si provocator care sa stimuleze permanent firma pentru modernizare si amplificare pentru care un produs sau serviciu devine competitiv .Pentru realizarea unei astfel de situatii in afara de factorii specifici firmei il au politica guvernamentala si sansa .

Avantajul competitiv este componenta invizibila a strategiei , cea care determina viabilitate si competitivitate firmei .

In stabilirea strategiei trebuie sa se tina cont de concurenta de pe piata , de gama complexa a produselor si serviciilor existente pe piata , de noile firme care isi doresc sa preia o cota cat mai mare de piata , de furnizorii pe care ii are firma , de cumparatorii carora le satisface nevoile dar si de firmele care pot produce sau oferi servicii , ce pot inlocui produsele sau serviciile initial .

De asemenea , in stabilirea strategiei trebuie sa se tina cont de factorii interni si externi firmei .

Modelul pe care trebuie sa-l urmeze strategia trebuie sa tina cont de marimea firmei , de tehnologia utilizata , de resursele umane si capital , de actionari , de comunitatea unde isi desfasoara activitatea si comunitatea careia ii ofera servicii , de furnizori , de legislatie , de factori culturali , sociali , tehnici , tehnologici , politici , juridici , economici care actioaneaza activitatii firmei .

Factorii interni care determina strategia sunt : proprietarii firmei , managementul firmei , dimensiunea firmei , complexitatea firmei , cultura organizationala din firma , structura organizatorica , potentialul organizational , potentialul uman , inzestrarea tehnologica .

PROPRIETARII FIRMEI pot fi un grup de persoane care influenteaza marimea resurselor alocate cat si obiectivele firmei .

Tendinta generala este ca proprietarii da dea maxima importanta profitului si sa reduca nivelul cheltuielilor destinate dezvoltarilor si investitilor .

De puterea pe care o are proprietatea sau cota pe care o detine in firma implica gradul de implicare in stabilirea obiectivelor .

Ca urmare a drepturilor de proprietate , proprietarul influenteaza direct deciziile care se iau in cadrul adunarii generale a actionarilor . De asemenea , creste importanta controlului pe care acesta il poate avea la realizarea obiectivelor .

Cu cat o firma este mai mare si aceasta cuprinde mai multi proprietari cu atat influenta asupra strategiei este mai mica .

MANAGEMENTUL FIRMEI

Echipa manageriala este formata din managerul firmei si de manageri de nivel superior din cadrul acesteia ce determina direct gradul de realizare a obiectivelor .

Managerii sunt cei care trebuie sa gaseasca modalitatea optima prin care obiectivul firmei este realizat .

Importanta managerilor in realizarea strategiei este data de faptul ca ei sunt specialisti ce detin cunostintele necesare , cunostinte de specialitate spre deosebire de proprietari care care nu este obligatoriu sa posede astfel de cunostinte .

Practica marilor firme arata ca managerul general are un rol extrem de important avnd o cotriburie efectiva in stabilrea strategiei .

Cunostintele , calitatile si deprinderile managerului se vor reflecta direct asupra strategiei .

In functie de gradul in care acesta este motivat se poate determina modul in care se aplica o anumita conceptie , evolutie ca urmare a cunostintelor si aptitudinilor pe care le are , prestigiul de care dispune .

DIMENSIUNEA FIRMEI conditioneaza strategia prin amploarea resurselor ce presupun un anumit drum . Cu cat firma este mai complexa cu atat inertia in aplicarea unei strategii este mai mare ca urmare a unei complexitati sporite a subdiviziunilor din cadrul firmei .

COMPLEXITATEA FIRMEI

Cu cat o firma este mai complexa cu atat componentele acesteia trebuie sa fie inglobate in strategiile generale .

Ca urmare a unei complexitati sporite , fiecare din componentele firmewi trebuie sa aiba o strategie individuala care se constituie ca parte a strategiei generale la nivel de firma .

Complexitatea aduce 2 categorii de influente : varietatea componentelor interne firmei si multitudinea de interdependente ce pot determina dezvoltarea .

Ca urmare , complexitatea determina adoptarea unor strategii ample cu efecte economice pozitive superioare . Un grad mare de superioritate presupune o sfera mult mai larga de actiuni ce trebuie luate in considerare pentru a fece firma functionala .

Din acest punct de vedere al complexitatii, o complexitate mare reprezinta un handicap iar o complexitate mica reprezinta un factor defavorizant .

INZESTRAREA TEHNOLOGICA

Cu cat tehnologia este mai avansata aceasta presupune un numar de factori mai mare de care trebuie sa se tina cont .

Cu cat tehnologia este mai complexa , resursele financiare , informationale sunt mai specializate , mai complexe .

Atunci cand tehnologia este mai inferioara , elementele sunt mai putine determinand un avantaj in stabilirea unei strategii .

Cu cat tehnologia este mai complexa , determina o reducere a rapiditatii stabilirii modalitatilor de realizare a strategiei .

DISPERSIA TERITORIALA A SUBDIVIZIUNII

Cu cat activitatea firmei este mai concentrata cu atat strategia este mai usor de realizat .

Cand firma dispune de subdiviziune pe un teritoriu mare , determina aparitia unor dificultati nu numai in stabilirea unor variante strategice dar si in folosirea eficienta a resurselor .

Cu cat este mai mare dificultatea realizarii unei strategii coerente cu atat mai multe subdiviziuni sunt in afara teritoriului national .

Cu cat activitatea economica se internationalizeaza cu atat strategiile sunt mai dificil de realizat .

POTENTIALUL UMAN AL FIRMEI

In principal , potentialul uman al firmei este reprezentat de angajati dar la acestia se adauga si alte persoanei din afara firmei care sunt implicate in actiunile firmei respective .

Personalul firmei se caracterizeaza prin numar , volum si calitate a cunostintelor , varsta , capacitate de munca si grad de motivare care influenteaza toate fezele strategice de la initierea strategiei pana la evaluarea finala .

Orice modificare tehnologica se reflecta direct in stabilirea strategiei .

POTENTIALUL INFORMATIONAL AL FIRMEI cuprinde totalitatea informatiilor indiferent de natura lor economice , juridice , tehnologice pe care le poseda firma .

Actualizarea bazelor informationale de care dispune firma reprezinta o conditie pentru realizarea unei strategii eficiente .

Se poate spune ca pe calitatea , volumul si eficienta in care sunt folosite informatiile depinde realizarea unei strategii optime .

STAREA ECONOMICA A FIRMEI

Se intelege modul in care se reuseste obtinerea unor rezultate maxime in functie cu resursele ce se concretizeaza in cifra de afaceri , profit si lichiditati .

O firma cu stare economica buna poate determina mai usor realizarea unei strategii eficiente .

Atunci cand o firma are o situatie economica buna ea constituie o garantie pentru furnizori , clienti , autoritatile locale .

CULTURA ORGANIZATIONALA determina in mod direct strategia firmei pentru ca se bazeaza pe calitatile , aptituinile , cunostintele pe care le au toti participantii la realizarea unui produs si trebuie sa puna in practica la realizarea unei strategii .

Membrii unui grup au o serie de realizari comune care sunt : obiectivele , nevoile ; ceea ce determina un anumit fenomen de comportament si se mentine chiar daca in componenta grupului apar modificari .

Este partea cea mai dificila de realizare a unei strategii .

CULTURA INDIVIDUALA este cea de care dispune fiecare membru a grupului ca urmare a cunostintelor proprii diferite de la un membru al grupului la altul in cazul in care nou venitii in interiorul firmei sunt persoane cu calificari superioare , ele determinand schimbari structurale .

In stabilirea oricarei strategii trebuie sa se tina cont de raportul intre cultura angajatilor si receptivitatea la schimbare .