Strategii manageriale de firma

Strategii manageriale de firma

In conceperea si fundamentarea activitatilor firmelor un rol esential il au strategiile si politicile, elaborate de catre organismele manageriale. Concretizare esentiala a previziunii, strategiile si politicile jaloneaza dezvoltarea fiecarei intreprinderi, de continutul lor depinzand adesea decisiv eficacitatea interfatei cu suprasistemele din care face parte, masura in care acestea isi mentin si amplifica segmentul de piata ocupat, profitabilitatea obtinuta.

1 Conceptele de strategie, management strategic si politica organizatiei

Poate surprinzator pentru nu putine persoane, frapate de modernitatea si inoveditatea strategiilor, termenul de strategie prezinta o istorie multimilenara. interesante sunt, din acest punct de vedere, precizarile pe care le face americanul Rian Quinn.,initial, in antichitatea greaca timpurie, termenul de, strategoss se referea la rolul generalului care comanda o armata. Ulterior, a dobandit sensul de harta a generalului, referindu-se la abilitatile psihologice si comportamentale care dadeau posibilitatea generalului sa-si indeplineasca rolul sau. in timpul lui Pericle (450 e.n.), acceptiunea strategiei era de calitate manageriala (administrativa, leadership, ratorie, putere), iar pe vremea lui Alexandru cel Mare (330 i.e.n.), strategia se referea i abilitatea de a desfasura fortele pentru a coplesi opozitia (dusmanul) si de a crea un sistem unitar de guvernare globala. Aceasta ultima acceptiune a fost utilizata, secole e-a randul, in cea mai mare parte a abordarilor militare, extinzandu-se, incepand cu secolul al XX-lea, si in economie, politologie s.a.m.d.

Referindu-ne strict la domeniul economic, merita sa fie prezentate, fie si succint, rezultatele cercetarilor intreprinse de unul dintre cei mai mari specialisti in management, Henry Mintzberg. Pe baza examinarii a 1495 de lucrari consacrate strategiei, el a identificat 10 scoli de gandire manageriala in ceea ce priveste strategia.

Avantajul competitiv si sinergia. Abordarea lui Ansoff si a grupului sau a avut un mare impact stiintific si pragmatic asupra managementului firmei.

Ulterior, alti reputati specialisti au abordat partial diferit strategia. Dintre acestia mentionam pe G. Hofer si D. Schendel care intr-o binecunoscuta lucrare definesc strategia ca fiind ,structura fundamentala a desfasurarii (repartizarii) resurselor prezente si previzionate si a interactiunilor cu mediul care indica cum organizatia isi va atinge obiectivele. Cativa ani mai tarziu, Brian Quinn formuleaza urmatoarea definire:

"Strategia este un model sau un plan ce integreaza scopurile majore ale organizatiei, politicile si secventele de actiune dintr-un intreg coerent. O strategie bine formulata ajuta conducatorul sa aloce resursele intr-o viziune unica si viabila, bazata pe competentele si disfunctionalitatile interne, schimbarile anticipate in mediu si miscarile concurentilor inteligenti.

In sfarsit, mai recent, Henry Mintzberg, in lucrarea mentionata, prezinta 5 definitii ale strategiei:

strategia ca o perceptie, prin care desemneaza un curs prestabilit de actiune, pentru a solutiona o situatie;

strategia ca o schita sau un proiect ce consta intr-o manevra menita sa asigure depasirea unui contracurent sau oponent;

strategia ca un model ce stabileste o structura de actiuni consistente in plan comportamental;

strategia ca o pozitionare a firmei ce rezida in mijloacele de identificare a locului pe care organizatia il are in mediul sau, cel mai frecvent pe piata;

strategia ca o perspectiva ce implica nu numai stabilirea unei pozitii, dar si o anumita percepere a realitatii ce se reflecta in actiunile sale, vizand piata, tehnologia etc.

Din galeria contributiilor majore la definirea strategiei nu poate, fireste, sa lipseasca Michael Porter, dupa toate probabilitatile specialistul mondial numarul 1 in strategii in perioada actuala. Deoarece asupra abordarii sale vom reveni intr-un alt paragraf, aici vom mentiona numai care este acceptiunea sa asupra conceptului de strategie. Folosind termenul de ,strategie generica', Porter arata ca aceasta consta in ,specificarea abordarii fundamentale pentru obtinerea avantajului competitiv urmarit de firma, ce furnizeaza contextul actiunilor de intreprinse in fiecare domeniu functional. In practica - continua autorul - totusi, multe planuri strategice sunt liste ale fazelor de actiune, fara o articulare clara cu avantajul competitiv ce se urmareste a se realiza si a modalitatilor de utilizat.

Fireste, am putea continua si cu prezentarea altor definiri semnificative ale

strategiei, dar consideram ca acestea nu ar aduce elemente suplimentare notabile.

2. Strategia sl principalele sale caracteristici

In acceptiunea noastra, prin strategie desemnam ansamblul obiectivelor majore ale organizatiei pe termen lung, principalele modalitati de realizare, impreuna cu resursele alocate, in vederea obtinerii avantajului competitiv potrivit misiunii organizatiei.

Din aceasta definitie a strategiei rezulta trasaturile sale definitorii, obligatorii de intrunit:

a) intotdeauna strategia are in vedere, in mod explicit si implicit, realizarea unor scopuri bine precizate, specificate sub forma de misiune si obiective. Obiectivele reprezinta fundamentul motivational si actional al strategiei, calitatea lor fiind determinanta pentru performantele viitoare ale organizatiei.

b) strategia vizeaza perioade viitoare din viata firmei, cel mai adesea 3-5 ani. De aici, si gradul ridicat de risc si incertitudine ce-i este asociat, cu toata gama consecintelor in procesul operationalizarii.

c) sfera de cuprindere a strategiei este organizatia in ansamblul sau - cel mai adesea - sau parti importante ale acesteia. Chiar si atunci cand se refera direct doar Ia anumite domenii - tehnic sau comercial, de exemplu - ea are la baza, de regula, luarea in considerare a problemelor de ansamblu ale firmei.

d) continutul strategiei se rezuma la elementele esentiale, concentrandu-se asupra evolutiilor majore ale firmei, indiferent ca acestea reprezinta sau nu schimbari fata de perioada anterioara. Fireste, cel mai adesea, prin strategie se prevad mutatii tehnologice, comerciale, financiare, manageriale etc, de natura sa asigure supravietuirea si dezvoltarea firmei.

e) strategia se bazeaza pe abordarea corelativa a organizatiei si mediului in care isi desfasoara activitatea. Prevederile strategiei au in vedere, in buna masura, realizarea unei interfete cat mai eficace intre firma si mediu, reflectata in performantele organizatiei.

f) indiferent daca managerii ce o elaboreaza sunt constienti sau nu, strategia reflecta, intr-o anumita masura, interesele cel putin ale unei parti a stakeholderilor. Volens-nolens, continutul strategiei exprima interesele proprietarului, managerilor, salariatilor, clientilor sau furnizorilor. Cu cat aceasta reflectare este mai cuprinzatoare si mai puternica, cu atat sansele de operationalizarea cu succes ale strategiei sunt mai mari.

g) prin strategie se are in vedere prefigurarea unui comportament competitiv pentru organizatie pe termen lung, tinand cont atat de cultura firmei, cat si de evolutiile contextuale. Aceasta reflecta cultura organizatiei care, asa cum arata Jerome Want, reprezinta convingerile componentilor unei organizatii privind capacitatea evolutiva a grupului lor de a concura pe o piata, de a actiona pe baza sistemului respectiv de perceptii. Cultura organizatiei se exprima prin atitudinile, comportamentele, sistemul de convingeri, atasamentele, aspiratiile si valorile executantilor si managerilor, manifestate in procesele de munca. O strategie performanta proiecteaza un anumit comportament, care reflecta cultura organizatiei intr-o abordare ameliorativa.

h) obtinerea unei sinergii cat mai mari constituie intotdeauna, asa cum a precizat pentru prima data Igor Ansoff, scopul demersului de elaborare a strategiei. Expresia sa economica o constituie generarea unei valori adaugate cat mai substantiale, recunoscuta prin cumparare de catre clientii firmei.

i) prin modul cum este conceputa strategia este necesar sa aiba in vedere si sa favorizeze desfasurarea unui intens proces de invatare organizationala. Prin aceasta, se desemneaza nu numai insusirea de noi cunostinte de catre salariatii unei organizatii, dar si transformarea lor in noi abilitati care se reflecta in comportamentele si actiunile lor. invatarea organizationala are in vedere - aspect esential in planul implementarii strategiei - capacitatea organizatiei de a sesiza schimbarile in mediul in care opereaza si de a raspunde lor. Referindu-se la aceste aspecte, Th. Kochan si M.Useen afirmau ca ritmul de invatare al organizatiei este singurul care sustine mentinerea avantajului competitiv pe termen lung.

j) la baza abordarii strategiei se afla principiul echifinalitatii. Potrivit acestuia, exista mai multe modalitati sau combinatii de resurse si actiuni, prin care se poate asigura atingerea unui anumit obiectiv. in consecinta, atat in elaborarea, cat si in implementarea strategiei, nu trebuie absolutizata o singura combinatie. In functie de variabilele endogene si exogene implicate, se poate folosi una din mai multele combinatii eficace, prin care se realizeaza avantajul competitiv.

k) strategia este un rezultat al negocierii explicite sau implicite a stakeholderilor. Se recomanda o negociere distributiva, bazata pe descoperirea de multidimensiuni, care sa nu fie complet opuse. Ca urmare, se abandoneaza negocierea de tip castig - pierdere, generatoare de conflicte latente sau deschise, si se trece la negocierea de tip casti, castig in care ambele parti implicate castiga cate ceva. Pe aceasta baza se faciliteaza armonizarea intereselor partilor implicate, favorizand dezvoltarea unei culturi si a unui sistem relational, propice obtinerii de performante ridicate pe termen lung.

l) in firmele contemporane, chiar si in cele de mici dimensiuni, strategia are, de regula, un caracter formalizat, imbracand forma unui plan. Frecvent, acesta este un "business plan, mai ales in intreprinderile mici. In schimb, in marile corporatii, strategiile au, de regula, forma unor planuri sau programe pe termen lung, ale caror componente, proceduri si mecanisme de elaborare si implementare sunt bine precizate. O atare abordare este - asa cum subliniau Peters si Waterman in best-sellerul In Search of Excellence - definitorie pentru companiile competitive din SUA, cum ar fi IBM, General Motors etc.

m) obtinerea avantajului competitiv, referitor esentialmente la costul sau calitatea produsului, constituie scopul principal al elaborarii strategiei si criteriul cel mai important de evaluare a calitatii sale. O strategie care nu vizeaza si asigura obtinerea avantajului competitiv nu prezinta, in fapt, utilitate pentru organizatia respectiva.

Strategia se operationalizeaza prin decizii strategice, care, potrivit lui Johnson si Scholes, prezinta urmatoarele caracteristici:

se refera la activitatile organizatiei

implica armonizarea activitatilor organizatiei cu mediul

are in vedere sincronizarea activitatilor organizatiei cu potentialul resurselor

implica alocari si realocari majore de resurse

afecteaza deciziile operationale, intrucat genereaza un lant de decizii de importanta mai redusa si de activitati operationale, privind utilizarea resurselor

sunt influentate nu numai de elementele contextuale si resursele disponibile, dar si de valorile si asteptarile persoanelor care detin puterea in cadrul organizatiei.

Cunoasterea acestor caracteristici este deosebit de utila atat in procesul de formulare a strategiei, cat si in cel de aplicare a sa.