TRASATURI DE PERSONALITATE SI SUCCES PROFESIONAL

TRASATURI DE PERSONALITATE SI SUCCES PROFESIONAL

In acceptiunea sa mai larga termenul de personalitate defineste fiinta umana considerata in existenta ei sociala si inzestrarea ei culturala. Personalitatea integreaza in sine ca sistem organismul individului, structurile psihice umane si, totodata, relatiile sociale in care omul este prins ca si mijloacele culturale de care dispune.

Personalitatea este, la nivelul omului integral, un sistem bio-psiho-socio-cultural, care se constituie fundamental, in conditiile existentei si activitatii din primele etape ale dezvoltarii in societate.

Cunoasterea trasaturilor de personalitate implicate in desfasurarea activitatilor de munca este necesara pentru a stabili acordul dintre om si munca, a constata in ce masura individul raspunde solicitarilor activitatii de munca, dar si consecintele pe care abaterile acestora de la normalle au pentru procesul muncii.

Dintre trasaturile de baza ale personalitatii cu rol important in obtinerea succesului profesional la locul de munca mentionam :

Aptitudinile sunt insusiri fizice si/ psihice cu un anumit grad de dezvoltare care se bazeaza pe predispozitii ereditare dar se formeaza si se dezvolta in cursul unei activitati, in functie de mediu si educatie. Aptitudinile conditioneaza performanta si succesul in munca. Aptitudinile reprezinta particularitati individuale ale oamenilor si c constituie o conditie a realizarii anumitor activitati la un nivel superior. Aptitudinile sunt generale si speciale. Aptitudinile generale sunt insusiri ale personalitatii necesare in cele mai variate forme de activitate, inclusiv cea de munca cum ar fi: memoria, atentia, spiritul de observatie, inteligenta. Aptitudinile speciale sunt insusiri psihice care conditioneaza succesul in domenii de activitate specializate: muzica, pictura, tehnica, matematica, etc., ca de exemplu: aptitudini tehnice, aptitudini psiho-motorii, aptitudini senzoriale (muzica, pictura), aptitudini de conducere si organizare, etc.

Orice profesiune poate fi practicata cu succes atunci cand cel care o exercita corespunde cerintelor acesteia prin calitatile sale fizice si psihice. In aceasta viziune aptitudinile apar ca o concordanta a calitatilor individuale cu cerintele profesiunii.

Principalii indici ai aptitudinilor sunt (Rosca Al., Zrg B., 1972) -calitatea muncii si tempoul inalt al acesteia

-capacitatea omului de a-si desfasura activitatea in mod constant in

timpul destinat ei

-existenta a cat mai multe elemente creatoare in munca

Atitudinile sunt stari de pregatire mentala si morala, facilitate prin experienta si care exercita o influenta dinamica si directoare asupra comportamentului persoanei in diferite situatii, constituindu-se intr-un mecanism de reglaj prin componentele cognitive si afective.

Factorii care determina o atitudine pozitiva fata de munca sunt:

sexul

varsta

nivelul cultural si ocupational

caracteristicile locului de munca si institutiei

pozitia ocupata de munca in sistemul de valori ale persoanei.

3. Caracterul reuneste insusiri sau particularitati privind relatiile pe care le intretine subiectul cu lumea si valorile dupa care el se conduce. Este in principal un ansamblu de atitudini-valori.

In timp ce aptitudinea, ca sistem operational eficient, se investeste in activitate si se apreciaza dupa rezultatele obtinute, trasaturile de caracter constau in modul de raportare la diversele laturi ale realitatii, inclusiv activitatea proprie. Dupa calitatea executarii unei activitati (intelectuale, artistice, tehnice, practice) apreciem o persoana ca fiind sau nu capabila, determinam nivelul aptitudinilor sale. Dupa modul cum se raporteaza la activitate (atitudine motivata sau nu, harnicie sau delasare, constiinciozitate sau neglijenta), apreciem una sau alta dintre trasaturile de caracter. Astfel atitudinile caracteriale si aptitudinile implicate in rolurile profesionale nu sunt disociate unele de altele, ci atitudinile fie propulseaza si valorizeaza aptitudinile corespunzatoare, fie le franeaza si le devalorizeaza. ( Serbanescu D., 1986)

4. Temperamentul este latura dinamico-energetica a personalitatii cu baza fiziologica. Hipocrate defineste 4 tipuri de temperamente:

Sangvin :se caracterizeaza prin rapiditate, vioiciune, instabilitate a intereselor

si inclinatiilor, adaptare maxima, rezistenta, restructurare facila a

dificultatilor, mentinere a echilibrului psihic, stapanire de sine, etc.

Coleric:se caracterizeaza prin nestapanire, impulsivitate, agitatie, nerabdare,

explozivitate emotionala, trec cu usurinta de la entuziasm la

pesimism, inclinatie spre stari de angoasa si alarma

Flegmatic: se caracterizeaza prin calm, lentoare, reactivitate slaba,  

meticulozitate, rabdare, sentimente durabile si profunde

Melancolicul: se caracterizeaza prin rezistenta neorupsihica mica, obosesc

usor, sunt susceptibili la stari depresive; in conditii de

suprasolicitare sau conflict manifesta o mare sensibilitate,

tinzand spre interiorizare si reverie.

5. Creativitatea presupune un nivel superior al gandirii manifestat prin cautarea si gasirea de solutii eficiente, prin stabilirea unor relatii intre obiecte si fenomene. Performantele creative se coreleaza cu o serie de trasaturi de personalitate si insusiri psihice dintre care mai importante sunt: curiozitatea, nonconformismul, flexibilitatea gandirii, capacitatea combinatorie si de transfer a informatiilor, capacitatea de a empatiza cu persoane cu idei divergente, stil cognitiv analitoco-sintetic si convergent-divergent, etc.

6. Motivatia poate fi un factor care contribuie la succesul profesional. Dintre factorii motivationali amintim: salariul, conditiile de munca, facilitatile, climatul psihosocial, cadrul organizatoric, etc

7. Tipuri de personalitati si influente ale acestora asupra procesului muncii

In literatura exista mai multe clasificari ale tipurilor de personalitate. Daca luam in consideratie tipul de temperament deosebim( A.Tabachiu, 1999, M. Moldovan-Scholz, 2000)

Tipul de personalitate colerica: se caracterizeaza prin manifestari inegale, atitudini extremiste, trecand cu usurinta de la entuziasm la pesimism, de la activism debordant la abandon. Avand o rezistenta inconstanta in activitatile de munca datorita consumului energetic neeconomic, colericul actioneaaa cu toata energia de care dispune la un moment dat fara sa-si dozeze eforturile in functie de marimea dificultatilor sau a obstacolelor. Din aceasta cauza curba randamentului la coleric are numeroase neregularitati prin intersectarea cu curba oboselii. Nelinistiti, agitati, plini de elan, actioneaza sub impulsul momentului fiind oamenii marilor initiative si avand o mare capacitate de mobilizare proprie si a altor persoane. Datorita insa a oboselii sau a plictiselii survenite prin scaderea caracterului de noutate, al actiunilor intreprinse, colericul abandonezaa activitatea inainte de a o finaliza. Din acest motiv este necesar sa fie insotit de persoane echilibrate care sa preia si sa duca la bun sfarsit lucrul inceput. Surprinzator prin tot ceea ce face, colericul dovedeste in ciuda caracteristicilor sale temperamentale, multa rabdare chiar si atunci cand activitatea ii capteaza interesul mai mult timp (cazul cercetarii stiintifice)

Inconstant si impulsiv, impartind oamenii in buni si rai, prieteni si dusmani, om a extremelor si nu al nuantelor, colericul este un factor de stres pentru cei din jur, creand stari tensionale in colectivul de munca.

Tipul de personalitate sangvinica are o mare rezistenta in activitatea de munca in sensul nu a unei robusteti fizice deosebite, ci a rezistente fata de fenomenul de oboseala. Reactiile persoanelor apartinand acestui temperament sunt rapide si adecvate stimulilor, semnalelor venite din mediu sau de la echipamentul tehnic avand o buna adaptabilitate si stapanire de sine. Sangvinicul actioneaza prompt pentru gassirea de solutii, pentru depasirea dificultatilor, si invingerea obstacolelor dar masurile luate de el in acest sens au adesea un caracter de moment, nu sunt de durata si profunzime. In relatiile interpersonale se remarca ca o persoana agreabila, deschisa sufleteste, cu valente pentru integrarea in grup si inchegarea de prietenii. Robust psihic suporta mai usor decat alte temperamente dificultatile muncii si ale vietii. Cu persoanele apartinand acestui temperament se poate discuta in mod deschis, direct, ei avand taria de a privi adevarul in fata. Mobil, agreabil, prompt, cu resurse energetice deosebite, sangvinicul reuseste cu eforturi mai mici si de accea nu este deosebit de perseverent, uneori manifestand chiar o anumita superficialiate in munca si in raporturile interumane.

Tipul de personalitate flegmatica are si el o mare rezistenta in activitati, insa intregul sau comportament este dominat e inertie. Aceasta face ca atat startul cat si sfarsitul activitatii sa aibe o latenta foarte mare. Reactiile lui sunt lente insa adcevate. Inclinat spre meditatie, spirit analitic, si inzestrat cu multa rabdare, flegmaticului i se pot incredinta lucrari de anvergura, care se pot realiza in tempoul propriu si nu presat de termene scurte. Cantareste mult pana sa adopte o decizie, dar odata decis trece hotarat la actiune si este perseverent pana la incapatanare in indeplinirea ei. Refuza compromisurile luptandu-se pentru propriile idei. Adaptabil mai greu la situatii noi prefera lucrurile cunoscute, este reticent fata de inovatii, fiind cunoscut ca o persoana cu manifestari conservatoare. In cazul raporturilor interpersonale, este retinut si reticent, si din acest motiv se integreaza mai greu in colectivitate. Are prieteni putini alesi dupa indelungate reflexii fata de care manifesta devotament.

Sunt lenti, calmi, meticulosi. Nu ocolesc detaliile si nu abandoneaza activitatea pana nu ajung la rezultat, desi pentru aceasta cheltuiesc mai mult timp decat sangvinicii si colericii. Schimba greu activitatea, sunt atasati de ceea ce fac si sunt disciplinati. Se adapteaza greu la situatii noi. De regula au sentimente foarte durabile si stabile.

Tipul de personalitate melancolica este putin rezistent din punct de vedere nervos. Persoanele apartinand acestui tip obosesc usor si sunt susceptibili la stari depresive in conditii de suprasolicitare, sau stari conflictuale. Este un excelent muncitor pentru activitatile de rutina, desfasurate in conditii cunoscute si obisnuite, care nu necesita decizii prompte si reactii rapide, ei putand desfasura activitati de mare finete dar fara presiune exterioara. Inzestrat cu multa rabdare, melancolicul are inclinatie spre analiza, precizie si minutiozitate. Fire anxioasa, intra in panica in fata unor situatii noi fata de care reactiile lui sunt lente, nu intotdeauna adecvate si uneori chiar paradoxale. Timid in relatiile interpersonale, subapreciindu-si posibilitatile se integreaza cu dificultate in grup, atasandu-se mai degraba de personae si nu de colectivitate. El trebuie incurajat chiar prin supraestimarea calitatilor sale pentru a putea face fata muncii si problemelor care apar.

C.G.Jung (1997) luand drept criteriu relationarea la mediu clasifica tipurile de personalitate in:

1. Tipul de personalitate extrovertita care se caracterizeaza prin expansivitate, sociabilitate, tendinte spre relationare si contact, comunicativitate, etc. Persoanele apartinand acestui tip de personalitate lucreaza bine in grup si isi asuma cu usurinta responsabilitati sociale. Prefera miscarea, au un control redus al sentimentelor, sunt optimisti, veseli si au un simt practic deosebit.

2. Tipul de personalitate introvertita: persoanele care fac parte din aceasta categorie sunt introspectivi, linistiti, rezervati, distanti. Au o lume interioara foarte bogata. Ei evita riscurile si responsabilitatile sociale. Seriosi, exigenti isi controleaza bine sentimentele si atitudinile.

Rezumat

In succesul profesional sunt implicate o serie de trasaturi de personalitate ale individului, toate punandu-si amprenta asupra randamentului si productivitatii acestuia la locul de munca. Dintre aceste trasaturi de personalitate mentionam : temperamentul, abilitatile, aptitudinile, caracterul, creativitatea, motivatia in munca. Astfel, fiecare dintre cele patru tipuri de temperamente in functie de trasaturile care le caracterizeaza se coreleaza cu anumite comportamente profesionale. Acelasi lucru se poate observa si in cazul tipurilor de personalitate (sangvinica, colerica, flegmatica, melancolica, respectiv extroverta si introverta) la care comportamentele si atitudinile la locul de munca si in colectiv sunt dictate de caracteristicile acestora. Motivatia poate fi si ea un factor care contribuie la succesul profesional. Dintre factorii motivationali amintim: salariul, conditiile de munca, facilitatile, climatul psihosocial, cadrul organizatoric, etc. Aptitudinile conditioneaza performanta si succesul in munca, si reprezinta particularitati individuale ale oamenilor care constituie o conditie a realizarii anumitor activitati la un nivel superior.

Toate trasaturile de personalitate mentionate mai sus determina un anumit comportament profesional in mediul si la locul de munca care, la randul sau, conditioneaza performantele in munca

Concepte cheie :

Aptitudinile sunt insusiri fizice si/ psihice cu un anumit grad de dezvoltare bazate pe predispozitii ereditare care se formeaza si se dezvolta in cursul unei activitati, si care conditioneaza performanta si succesul in munca.

Atitudinile sunt stari de pregatire mentala si morala, facilitate prin experienta si care dinamizeaza si directioneaza comportamentul persoanei in diferite situatii, prin componentele cognitive si afective.

Caracterul este o formatiune superioara la structurarea careia contribuie trebuintele umane, motivele, sentimentele superioare, convingerile morale, aspiratiile si idealul, in ultima instanta, conceptia despre lume si viata

Temperamentul este latura dinamico-energetica a personalitatii cu baza fiziologica.

Motivatia este o stare internǎ dinamizatoare, energizatoare si directionatǎ in acelasi timp care il impinge pe individ sa-si atinga anumite scopuri.

Creativitatea este potentialul individual sau colectiv de a crea si inventa, care reflecta unitatea dintre factorii interni si externi ce au ca efect realizarea unui produs original si cu utilitate sociala.

Extinctii:

Personalitate si comportament profesional (I. Dorofte , 1981)

In functie de tipul de personalitate se pot defini mai multe tipuri de comportament profesional:

1. Ambitiosul: are un dezvoltat spirit de competitie, lucreaza intr-un ritm alert, avand un randament mare in munca, isi asuma responsabilitati, pozitia in sistemul (organizatia) din care face parte este importanta pentru el, manifestand tendinte de ascensiune sociala

2. Conformistul: are o personalitate care adera la normele grupului, evita sa-si exprime ideile fiind de acord cu ceilalti, este loial sefului, il preocupa beneficiile companiei si cauta cai de redcucere a costurilor, nu declenseaza conflicte, manifesta dorinta de a fi in asentimentul celorlalti

3. Dependentul: este interesat de stabilitatea locului de munca, avand nevoie de un mediu securizant si de un salariu fix, evita in mod sistematic situatiile de competitie, nu este preocupat de ascensiunea sociala

4. Profesionistul: cauta o profesie corespunzatoare aptitudinilor sale profesionale si nivelului de cunostinte de care dispune, in care meritele sa-i fie recunoscute si in care sa existe conditii pentru schimb de experienta; vrea sa fie in contact cu noile descoperiri; este creativ, prefera probleme abstracte, teoretice; apreciaza un sef competent cel putin egal, daca nu superior; dispune de o motivatie cognitiva

5. Omul companiei: vrea sa lucreze intr-o organizatie cunoscuta, cu cladiri si utilitati moderne, fara program fix, unde activitatea sa aiba un status ridicat; confortul, conditiile de lucru foarte bune sunt aspecte vizate atunci cand cauta un loc de munca (birou elegant, grup recunoscut, securitate, climat geografic placut)

6. Tigrul orientat spre sarcina: prefera un ritm alert, dinamic chiar situatiile tensionate; este potrivit pentru activitatile care cer luarea deciziilor intr-un timp scurt, asumarea responsabilitatilor; obtine satisfactii reale prin munca sa

7. Analistul: ii place sa lucreze singur; este un spirit reflexiv, analizeaza problemele in profunzime, cautand solutia optima; face totul cu pasiune, preferand problemele interesante; in echipa este omul caruia i se cere frecvent ajutorul

8. Tehnicianul: este priceput in ceea ce face; executa operatiile in ordine, prefera sa lucreze in probleme de natura aplicativa, sa utilizeze indemanarile tehnice decat sa descopere lucruri noi; doreste o pozitie intr-un grup de lucru permanent cu sarcini bine circumscrise

9. Omul de echipa: isi pune cel mai bine in valoare aptitudinile cand lucreaza in grup, in situatii de rezolvare a unor probleme; elaboreaza planuri, are o buna viziune de ansamblu; este bine organizat, gaseste solutii de iesire din situatii dificile; este autonom; cauta o profesie care sa-i dea libertatea de care are nevoie (program lejer, climat de lucru liber); prefera o munca in care sa nu fie nevoit sa adere la politica companiei; prefera situatilei necompetitive, unde salariul si promovarile vin automat

10. Business man-ul: are un spirit practic, este inteligent, dinamic, energic, prefera sa lucreze intr-o organizatie eficienta din punct de vedere administrativ; prefera pozitia de lider sau de membru al unei echipe lider, este interesat politica firmei; isi exprima ideile chiar daca exista divergente de opinie; ii place sa dezvolte idei si tehnici noi

Stimularea creativitatii

Se considera ca fiecare individ normal (Q.I. > 90) dispune de un nivel minim al creativitatii si are posibilitatea sa realizeze o imbunatatire in activitatea sa o inovatie sau inventie. De aceea, pentru sporirea numarului inventatorilor este nevoie de asigurarea unor conditii favorabile pentru dezvoltarea creativitatii. Metodele de stimulare a creativitatii au fost impartite in cele destinate personalitatii creatoare si cele destinate produsului creator.

Prima categorie a metodelor cuprinde, la randul sau, doua subcategorii principale: metode sugestive, ce au ca scop dezvoltarea potentialului creator (sugestoterapia, sofrologia, controlul mental Silva, hipnoterapia) si metode psihoterapeutice (terapiile individuale, de grup, terapiile de valorificare a calitatilor ambiantei fizice si interpersonale, metode de relaxare) .Efectele acestor metode asupra creativitatii sunt: eliberarea creativitatii blocate, pastrarea in forma optima, fara fluctuatii a creativitatii.

Metodele destinate produsului creator sunt de doua categorii, de asemenea, imaginative si rationale.

a. metode imaginative:

Brainstorming-ul este cel mai des folosita ca metoda de stimulare a creativitatii de grup, foarte utila in productie, elaborata de Osborn in 1935 si pleaca de la doua principii esentiale: amanarea judecatii pentru a putea cauta solutii; este necesara o productivitate imaginativa cat mai mare pentru a se ajunge la solutii viabile.

Sinectica, spre deosebire de metoda precedenta, este o metoda calitativa, fiind elaborata o singura solutie ce va fi ajustata ulterior, bazandu-se pe doua principii esentiale: transformarea straniului (necunoscutului) in familiar (cunosacut); transformarea familiarului in straniu, permitand o distantare de problema si abordarea ei perspectiva neuzuala. Metoda a fost elaborata de W.J. Gordon in 1944;

Metoda Philips 6-6 presupune reunirea a 30-50 persoane cu specialitati diferite, din care se formeaza grupe de 6 persoane, fiecare cu un lider, care va prezenta un raport asupra discutiilor purtate in 6 minute;

Metoda Panel se desfasoara intr-un grup de 5-7 persoane, cu competente in domeniul respectiv, discutie ce se poarta in fata unui auditoriu care intervine prin intermediul unor cartonase care contin intrebari, informatii;

Metoda 6-3-5 presupune organizarea de grupuri de 6 persoane, ce trec solutiile pe o foaie cu trei coloane ce circula pe la fiecare, dupa 5 minute;

Metoda Delphi este o metoda prin care un grup de experti completeaza un chestionar, intr-un timp stabilit; chestionarele sunt apoi colectate si se retransmit acelorasi persoane, dar insotite si de raspunsurile celorlalti participanti pentru o retusare si ajutare a acestora;

Metoda Frisco are ca principala caracteristica atribuirea unor roluri de catre moderator (traditionalul, exuberantul, pesimistul, optimistul).

b. Metodele rationale (analitice) cel mai des utilizate sunt:

-metoda listelor, elaborata de R. Crawford, in 1931 si presupune descompunerea fiecarei probleme in elementele sale componente si imbunatatirea fiecarei componente in parte;

-metodele matriceale presupun trecerea pe orizontala si pe verticala a variabilelor ce urmeaza a fi asociate si combinate.

Intrebari :

1. Care este relatia intre tipurile de temperament si comportamentul la locul de munca ?

2. Cum poate influenta comunicarea interna procesul creativ din institutii ?

3. Care este rolul aptitudinilor in cresterea productivitatii si a randamentului la locul de munca ?

4. Descrieti cateva tipuri de personalitate si comportamentul progfesional asociat acestora

5. Cum poate influenta selectia de personal potentialul creativ din institutii ?

Bibliografie selectiva

1. Dorofte I., Analiza si predictia performantelor umane, Bucuresti, Ed. Stiintifica si

Enciclopedica, 1981

2. Jung C.G., Tipuri psihologice, Bucuresti, Ed, Humanitas, 1997

3. Moldovan-Scholz M., Managementul resurselor umane, Bucuresti, Ed. Economica, 2000

4. Rosca Al., Zrg B, Aptitudinile, Bucuresti, Ed. Stiintifica, 1972

5. Serbanescu D., Aptitudini, munca si caracter in industria automatozata, Bucuresti, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1986

6. Tabachiu A., Psihologia muncii (curs), Bucuresti, Ed. Universitatii Politehnice, 1997