Bariere in calea comunicarii

Bariere in calea comunicarii

Filtrele, zgomotele, barierele reprezinta perturbarile care pot interveni in procesul de comunicare. In procesul de comunicare "bariera" reprezinta orice lucru care reduce fidelitatea sau eficienta transferului de mesaje. Ele isi au originea in caracteristicile psihologice ale emitatorului si receptorului precum si in caracteristicile situatilor concrete in care se deruleaza comunicarea.

In opinia majoritatii specialistilor, cele mai semnificative bariere comunicationale se refera la:

a) bariere de limbaj, exprimare

- folosirea necorespunzatoare a unor elemente ale procesului de comunicare (tonul folosit, gesturi, expresia fetei, pozitia capului, etc.).

- incapacitatea emitatorului de a-si stapani emotiile in transmiterea mesajului informational;

- aceleasi cuvinte au sensuri diferite pentru anumite persoane.

b) bariere de receptie

- tendinta de a auzi numai ceea ce ne-am obisnuit sa auzim;

- ignorarea informatiilor care sunt in dezacord cu ceea ce cunoastem;

- evaluarea subiectiva de catre receptor a sursei obiective (emitatorul) de transmitere a mesajului;

- receptionarea, in moduri diferite, de catre diferite persoane din cadrul firmei, a aceluiasi mesaj.

c) bariere contextuale

- perceperea diferita a mesajelor functie de presiunile exercitate de mediu asupra receptorului (zgomot, climatul organizational, etc).

d) bariere mixte

- discernarea insuficienta a mesajelor relevante transmise sau primite de cele cu semnificatie redusa sau nula.

Aceste bariere declanseaza o serie de deficiente in sistemul de comunicatii, intre care filtrajul, distorsiunea, supraincarcarea canalelor de comunicare cu informatii inutile sunt cele mai importante.

Pe o situatie concreta de comunicare manageriala, se poate demonstra cum aceste blocaje se activeaza, ca expresie a modului defectuos in care ne implicam in realizarea comunicarii verbale, utilizand o serie de expresii ce reprezinta fie intentii (bune sau mai putin bune), fie operatii logice in care ne aflam antrenati. Prin efectele lor directe sau indirecte, acestea ajung sa afecteze atat de mult calitatea actului de comunicare manageriala, incat sunt considerate bariere in comunicare. Aceleasi frane sunt numite, mai exigent, ucigasii comunicarii:

ordine si comenzi - acestea produc frica, rezistenta activa, incurajeaza comportamentul rebel pentru ca sunt resimtite ca o modalitate de folosire a puterii managerului asupra celor din subordinea sa (de ex.: "Sa te prezinti imediat in biroul meu!', "Trimite imediat scrisorile!', "Trebuie sa aduci rapid contractele!', "Nu mai intreba de ce, fa-o pentru ca asa spun eu!');

avertismente si amenintari - produc teama si supunere, invita la testarea consecintelor "promise', produc supunere, resentimente, ostilitate, manie, revolta (de ex.: "Daca nu ajungi la timp, vei fi pedepsit!', "Ai grija sa nu uiti!', "Fa asa, altfel!', "Ai face bine sa, altfel!');

morala si predica - creeaza "obligatia de a' sau sentimentul de vinovatie. Pot determina inchiderea in sine a persoanei, deoarece comunica lipsa de incredere in capacitatea si simtul de responsabilitate al persoanei careia i se adreseaza (de ex.: "Ar fi trebuit sa', "Ar fi bine sa', "Este de datoria ta sa');

sfatul sau oferirea de solutii - in conditiile in care interlocutorul nu le solicita, el nedorind altceva decat sa fie ascultat. Sugereaza ca persoana e incapabila sa-si rezolve singura propriile probleme, incurajeaza interlocutorul sa adopte o atitudine pasiva, de asteptare a solutiilor oferite de altii, cauzeaza dependenta, neasumarea responsabilitatii sau rezistenta (de ex.: "Ar trebui sa fii mai constient', "N-ar trebui sa fii asa de furios', "Uite ce-as face eu', "Te-ai gandit sa!', "De ce nu faci asa?', "Ignoreaza-le!');

incercarea de convingere pe baza de argumente: discutia in contradictoriu - provoaca o atitudine defensiva si cautarea contraargumentelor, il poate determina pe interlocutor sa renunte la a mai discuta sau il poate face sa se simta inferior (de ex.: "Uite unde gresesti', "Nu ai dreptate pentru ca';

judecarea si blamarea - sugereaza incompetenta si prostie, opreste comunicarea de teama ca persoana va fi analizata si "categorisita'. Se intampla ca persoana sa accepte judecata ca fiind adevarata ( "Sunt un prost!') sau ca reactie adversa ( "Tu esti prost', "Nu gandesti bine', "Esti lenes');

lauda si aprobarea - poate fi vazuta ca o reactie manipulatoare sau ca dorinta a vorbitorului de a-si arata superioritatea. Poate provoca anxietate in momentul in care subiectul are o perceptie difuza asupra faptelor (de ex.: "Ai perfecta dreptate', "Esti un tip destept', "Esti atat de bun la matematica, nu-mi faci si mie tema?', "Te pricepi atat de bine la proiecte, nu vrei sa-l faci tu pe acesta?', "Nu stiu ce m-as face fara ajutorul tau');

ironia si ridiculizarea - induce jena si sentimentul de inadecvare, produce deteriorarea imaginii de sine si opreste comunicarea din teama ca va fi rastalmacit si expus public (de ex.: "Hei, hei, domnul inteligent!', "Mai smecherule!');

analiza si diagnosticarea - sunt frustrante si induc teama. Persoana se poate simti prinsa intr-o cursa si se simte vulnerabila in fata celuilalt. Comunicarea se opreste de teama ca expunerea va fi denaturata (de ex.: "Esti doar obosit', "Nu poti vorbi serios, nu pot sa stea asa lucrurile');

incurajarea si exprimarea simpatiei - il poate determina pe interlocutor sa se simta neinteles, poate provoca chiar un sentiment de ostilitate (de ex.: "Ce usor e pentru tine sa zici asa'). Uneori, persoana poate prelua mesajul astfel in sensul 'ignorarii problemelor (de ex. "Nu-ti face griji', "Totul o sa fie bine');

interogatoriul - poate genera raspunsuri inconsistente, teama, evitarea adevarului (de ex.: "Cate ore ai lucrat la asta?', "De ce ai intarziat?');

evitarea subiectului, retragerea - sugereaza ca dificultatile trebuie evitate si nu luptat cu ele, ca problemele persoanei sunt fie neinteresante, fie neimportante, descurajeaza individul sa vorbeasca despre problemele lui (de ex.: "Este interesant ceea ce spui Am vazut aseara un film nostim', "Hai mai bine sa vorbim despre lucruri frumoase'); sarcasmul, critica, insulta - afecteaza imaginea de sine, autorespectul, paralizeaza curajul de a intreprinde vreo actiune (de ex.: "Te misti ca ochii mortulu', "Nu muncesti destul', "Numai un idiot ar spune asa ceva', "Prostule');

refuzul de a accepta problema - ( de ex.: "Nu avem ce discuta. Eu nu vad nici o problema aici');

punerea in prim plan a propriei persoane - (de ex.: "M-am certat cu prietena mea saptamana trecuta', spune el. "Ca sa vezi, si eu m-am certat. Sa-ti povestesc cum s-a intamplat');

persuasiune prin apel la logica - (de ex.: "Nu exista nici un motiv de ingrijorare. Totul este foarte normal'). Pentru a-i inlatura aceste bariere ale comunicarii este recomandat sa ne alegem cu mai multa atentie cuvintele, iar cand acest lucru se intampla, este bine ca in spatele cuvintelor sa nu plasam o atitudine blocanta. Iata de ce ar putea fi utile si urmatoarele reguli de comunicare eficienta (5, p. 131), care privesc, pe rand, cate unul dintre aspectele semnificative ale acesteia:

. Ascultarea - Cine nu asculta nici nu stie ce spune si despre ce vorbeste!

. Schimbul - Comunicarea trebuie sa aduca beneficii tuturor partilor implicate, atat in plan intelectual, cat si afectiv;

. Anticiparea - Orice comunicare trebuie sa aiba un scop a carui atingere sa fie rezultatul interactiunii;

. Vointa de comunicare - Prin acceptarea criticii si a exprimarii dezacordului;

. Credibilitatea - A fi autentic este mai important decat a avea dreptate;

. Multilateralitatea - Multiplicarea canalelor, tipurilor, directiilor, sensurilor si formelor de comunicare;

. Respectul identitatii fiecarui partener.

In concluzie, daca vreti ca relatiile dumneavoastra cu ceilalti sa fie bune, atunci comunicarea cu altul trebuie sa-1 convinga de faptul ca:

il respectati pe egalul d-voastra si nu-1 veti domina;

ii respectati dreptul la opinie si nu-1 veti manipula ca sa vada lucrurile in felul d-voastra;

il respectati si ii pretuiti deciziile si nu le veti submina ;

ii respectati valorile si experienta

CONCLUZII

Conceptul de managementul comunicarii definirea si analiza constituie o premisa pentru formator.

Managementul comunicarii dezvolta o problematica proprie teoriei generale a instruirii. Comunicarea proiectata in cadrul mesajului pedagogic devine premisa realizarii eficiente a activitatii de instruire la nivelul corelatiei dintre actiunile de predare invatare- evaluare.

Conducerea manageriala a comunicarii implica proiectarea curriculara a mesajului pedagogic in raport cu toate resurele sistemului de referinta, optimizarea corelatiei formare-informare, reglare-autoreglarea repertoriului comun intre manager si cei condusi, intre profesorul - manager si elev, repertoriul comun construit si perfectat simultan in plan cognitiv si afectiv-motivational.

Barierele nu sunt de neevitat pentru inlaturarea lor existand cateva aspecte ce trebuie luate in considerare:

planificarea comunicarii;

determinarea precisa a scopului fiecarei comunicari;

alegerea momentului potrivit pentru efectuarea comunicarii;

clarificarea ideilor inaintea comunicarii;

folosirea unui limbaj adecvat;

Identificarea principiilor comunicarii manageriale permite evitarea si eliminarea blocajelor si barierelor ce apar in calea comunicarii in mod obiectiv sau subiectiv pe tot parcursul activitatii de educatie sau in conditiile conducerii organizatiei scolare.