COMUNICAREA DE MASA

Comunicarea de masa reprezinta un nivel, o dimensiune a procesului social de comunicare aparut ca urmare a[1]:

♦inventarii unor mijloace noi de multiplicare si diseminare a mesajelor;

♦dezvoltarii unor institutii sociale bazate pe utilizarea acestor tehnici.

Insa, ceea ce modifica esential procesul de comunicare 'nu sunt tehnicile in sine, ci modul specific in care sunt folosite noile tipuri de relatii sociale care devin posibile si sunt institutionalizate, formele de organizare sociala si productie care se dezvolta' .

1. Unele aspecte privind definirea comunicarii de masa

In termeni uzuali 'comunicarea de masa este comunicarea ce ajunge la dispozitia maselor, comunicare orientata spre mase'. De altfel, de regula, cei mai multi apreciaza ca un anume tip de comunicare este de masa atunci cand publicul receptor este format dintr-un grup mare de oameni. In legatura cu acest aspect sunt unele discutii care atentioneaza asupra ambiguitatii termenului 'masa'[3], chiar a conotatiilor ideologice negative ale acestuia, in sensul ca ar indica procese de 'masificare' a societatii, de 'uniformizare culturala', ceea ce ar sugera ca acest tip de comunicare 'ar fi comunicare pentru cei incapabili de gandire' .

Autorii lucrarii 'Stiinta comunicarii'[6], analizand mai multe puncte de vedere, constata ca se pot formula numeroase definitii ale comunicarii de masa, prin folosirea unor criterii diverse (tehnologia, publicul, caracterul public etc.); acestea ramin insa stufoase si vagi, intrucat fie ca ii largesc, fie ca ii ingusteaza aria de cuprindere, definitiile astfel obtinute nu reusesc sa clarifice in totalitate conceptul.

Asupra impreciziei terminologice atrage atentia si Ion Dragan[7] care considera folosirea neadecvata a sinonimelor 'comunicare de masa', 'mass-media', 'mijloace ale comunicarii de masa', 'media de comunicare'. In acest sens face urmatoarele precizari:

♦sa se evite confuzia dintre 'comunicare' si 'medium', confuzie care ignora deosebirea dintre 'comunicari' (mesajele si procesele de conunicare) si mijloacele de comunicare;

♦notiunea de 'mass-media' sau 'medium-uri de masa' se refera la suporturile si mijloacele tehnice de transmitere a mesajelor (instrumentele comunicarii), pe cand notiunea de 'comunicare de masa' se refera la ansamblul procesului de comunicare care incorporeaza ceea ce este vehiculat, pe cine vehiculeaza si pe cei care primesc mesajele;

♦'comunicarea de masa' este un proces social specific in care sunt folosite 'mass-media' sau 'medium-urile de masa' de catre profesionistii comunicarii, in care intervine o practica comunicationala particulara si care este adresata unei audiente de masa.

In analiza comunicarii de masa nu ne sunt de prea mult folos modelele teoretice ale comunicarii, intrucat elementele structurale sunt mai numeroase si au functii specifice, nu exista o relatie distincta, analizabila, intre transmitator si receptor, iar cadrul de referinta si conceptele utilizate anterior nu ne ajuta.

Caracteristicile comunicarii de masa

Numerosi autori[8] analizeaza caracteristicile comunicarii de masa prin raportarea la comunicarea interpersonala si de grup:

a) Participantii la comunicarea de masa sunt adesea colectivitati (nu sunt colectivitati de acelasi tip: transmitatorul este o organizatie sau o persoana institutionalizata; receptorii nu au o perceptie de sine colectiva, deoarece sunt publicuri relativ mari, eterogene si anonime) nu indivizi si, ca urmare, comportamentul care trebuie analizat are, in consecinta, un caracter colectiv;

b) Intre comunicatori si receptori se interpun tehnologii si echipamente complexe de un anume tip care micsoreaza posibilitatea de feed-back, extinde distanta intre emitator si receptor, atat fizica cat si sociala, o face costisitoare si restrictiva, accesul la ea fiind limitat (puterea de cumparare de exemplu);

c) In procesul comunicarii de masa relatiile dintre transmitator si receptor au trasaturi tipice: nu pot fi cu adevarat interactive (distanta fizica si sociala); initiativa revine numai uneia dintre parti; rezultatului evenimentului comunicativ ii lipseste caracterul negociabil al contactelor interpersonale. Totusi, relatia comunicativa in cadrul comunicarii de masa nu este fixa sau invariabila, intrucat comunicatorul si receptorul isi construiesc cate o imagine unul despre celalalt, pe care o modifica si o investesc cu sens. Aceasta o fac insa intr-o maniera autista fara interrelatie si operand cu stereotipuri: emitatorul cu un stereotip al auditoriului, auditoriul cu conceptii stereotipe despre ce sa astepte de la mass-media. Ca urmare, ambele parti (emitatorul si receptorul) sunt libere sa defineasca in chip diferit situatia si semnificatia continutului comunicarii, intrucat transmitatorul fiind absent nu are posibilitatea de a 'corecta erorile' si a controla comunicarea, iar receptorul este un consumator care a cumparat mesajul si il trateaza ca pe propietatea sa, considerandu-se liber sa faca orice doreste cu el.

d) Continutul tipic al comunicarii de masa este fabricat si multiplicat public, deschis (unii autori considera productia mass-media similara activitatilor industriale), intrucat mesajele sunt din spatiul public si sunt destinate receptarii lor de catre publicul larg. Ca urmare comunicarea de masa reprezinta un mijloc important de definire a problemelor publice, diferite de cele personale sau cele care stau in fata expertilor.

Dar, caracteristicile comunicarii de masa pot fi analizate si din perspectiva trasaturilor care decurg din modul propriu de organizare si functionare si din continuturile vehiculate. O asemenea abordare este facuta de Ion Dragan[9] care identifica urmatoarele:

♦caracterul social (colectiv, de masa) al emitatorului, canalului de transmitere si al receptorului si caracterul impersonal al mesajului;

♦complexitatea fenomenului comunicarii de masa determinata de numeroasele ei aspecte si numarul mare de factori interconectanti cuprinsi;

♦caracterul masiv al comunicarilor de masa determinat de cantitatea masiva de informatie, cultura si divertisment vehiculata, de faptul ca se adreseaza unei mase, aceea a publicului si ca urmare a caracteristicilor continutului rezultat al tehnicilor productiei industriale de serie;

♦eterogenitatea comunicarii de masa, atat prin continutul cat si prin publicul ei;

♦caracterul pluridisciplinar, intrucat este studiata de mai multe discipline (informatica, teoria comunicarii sociale, lingvistica si semiotica, psihologia, psihologia sociala, sociologia, politologia etc.).

Sintetizand, se poate spune despre comunicarea de masa ca este o 'comunicare de tip specific: indirecta (adica impersonala); multipla (simultan sau succesiv se adreseaza unui numar foarte mare de oameni din diferite categorii sociale si din diferite spatii geografice); socializata (atat emitatorul, cat si mesajul si receptorul au un caracter social)[10].

3.Un model al comunicarii de masa

Pentru analiza si reprezentarea comunicarii de masa intr-o perspectiva globala se poate folosi modelul conceptual propus de Westley si MacLean (Fig. 6).

A - este un comunicator care poate fi un individ sau o organizatie ce are ceva de spus despre 'X' unui public B

B - este publicul

C - este organizatia mass-media si agentii sai care controleaza canalul

x' - este mesajul pe care A il transmite lui B prin intermediul lui C

x' - este mesajul modificat de C inainte de a fi transmis lui B

x-orice eveniment sau obiect din contextele A, B, C care este subiect al comunicarii

f - feed-back-ul dintre B si celelalte elemente ale comunicarii de masa

fBA

x

x' x'

x A C B

x fCA fBC

x x

Fig. 6 Modelul grafic al comunicarii de masa (dupa Denis McQuail

op. cit., p.176)

In legatura cu elementele structurale ale comunicarii de masa, Ion Dragan[11], citandu-l pe Melvin L. de Fleur, precizeaza ca acestea, spre deosebire de celelalte niveluri ale comunicarii, sunt mai numeroase si au functii specifice:

♦sursa transforma o informatie in mesaj prin alegerea semnelor si simbolurilor si ansamblarea acestora (codificare);

♦emitatorul transforma mesajul in informatie transmisibila (vibratii mecanice, impulsuri electrice, unde etc.);

♦canalul asigura transportul informatiei prin aer, cablu, fir;

♦receptorul retransforma informatia in mesaj (aparatul TV sau aparatul de radio);

♦destinatarul preia mesajul si il decodifica (receptarea semnificatiei);

♦elemente de distorsiune (bruiaj) pot interveni in acest proces diminuand transmisia si decodificarea.

Referindu-se la acest model Denis McQuail apreciaza ca 'ilustreaza o serie de trasaturi distinctive ale secventei de evenimente care au loc in comunicarea de masa, ca si relatia dintre elementele implicate in acest proces in special intre cele trei elemente de baza: comunicatorul canalul si audienta'[12].

Sunt si alte versiuni conceptuale ale comunicarii de masa generate de diferentele de perspectiva, de necesitatea de a acoperi diversitatea aspectelor acesteia si de inadecvarea modelelor comunicative conventionale la problemele comunicarii de masa. Denis McQuail semnaleaza modelul adoptat de Elliot[13] care cuprinde trei sisteme separate: societatea ca sursa; comunicatorii de masa; societatea ca audienta. Autorul evidentiaza faptul ca fiecare sistem ia de la celelalte ceea ce are nevoie pentru propria functionare, ca fiecare sistem are propriile interese si propriul mod de a influenta celelalte sisteme. Se poate observa ca 'acest model vine in contradictie cu cele care stabilesc conexiuni directe intre diferitele parti ale procesului de comunicare conceptualizandu-l ca un proces de influenta sau flux comunicational' . Aceasta sugereaza ca pentru abordarea comunicarii de masa trebuie sa se abandoneze sustinerea care se sprijina pe un singur model si studierea comunicarii de masa separat: ariile productiei, selectorii si transmitatorii mesajelor, ale atentiei audientei atitudinii si consumului.

4. Elemente ale comunicarii de masa

Analiza elementelor comunicarii de masa se poate face din mai multe perspective. Una dintre acestea este oferita de schema celor cinci factori ai comunicarii de masa elaborata de Harold Lasswell[15] care propune structurarea problematicii prin raspunsul la urmatoarele intrebari: Cine spune ce, prin ce Canal, Cui si cu ce Efect? Demersul analitic cuprinde mai multi pasi: 'analiza de control', adica studiul factorilor care initiaza si controleaza procesul de comunicare (redactii, grupuri de comunicatori, organizarea si rolul institutiilor media); 'analiza de continut' a comunicarii, respectiv studiul mesajelor si al orientarii acestora; studiul 'canalelor' comunicarii (presa scrisa, cinema, radio, televiziune, video etc.); studiul 'audientei' si al modul de receptare a mesajelor; 'analiza efectelor' si a eficacitatii media.

In acceptia lui Denis McQuail[16], care are in vedere schema modelului propus de Westley si MacLean, procesul comunicarii de masa poate fi analizat din perspectiva comunicatorului, canalului si audientei. Principalele repere ale acestei analize sunt prezentate in continuare.

4.1. Comunicatorii de masa

a) Comunicatorii de masa sunt persoane din cadrul organizatiilor formale ale comunicarii de masa care au roluri ce implica exercitarea unei influente directe asupra continutului mediatic Ei constituie o categorie profesionala care are acces privilegiat la rolul de transmitator sau la pozitia de sursa, a carei componenta si rol variaza de la o societate la alta, precum si in functie de ethosul organizatiei de munca, ce ofera o experinta de socializare adecvata ocuparii mai multor roluri alternative. Ca urmare, apar variatii importante in modul in care comunicatorii de masa isi privesc rolul si, in special, relatiile lor cu publicul, deci, in consecinta, si comportamentele lor de comunicator (dincolo de diferentele care-si au sursa in pozitiile sociale si valorile personale).

Pentru a sustine aceste aspecte Denis McQuail[17] se refera la descrierea facuta de Tunstall trasaturilor jurnalistului profesionist britanic, la studiile de caz ale lui Burns despre BBC, ale lui Blumler despre producatorii BBC si ale lui Muriel Cantor despre producatorii de TV de la Hoollywood, care pun in evidenta o varietate considerabila, dar si o similaritate fundamentala a principalelor optiuni care se prezinta comunicatorului din mass-media in cadre organizationale cat mai diferite.

Semnificativa, in acest sens, este descrierea pe care o face Tunstall[18] jurnalistului profesionist britanic:

♦o profesie intermediara sau nedeterminata clar, care nu are o ierarhie profesionala bine definita si care pastreaza granite deschise cu alte ocupatii;

♦provenienta acestora este mai ales din clasa de mijloc si clasa saraca, existand de obicei o stratificare pe doua niveluri, unul al minoritatii mai bine educate, care monopolizeaza functiile importante din cadrul mass-media nationale, celalat al unei majoritati care nu ocupa pozitii insemnate si nu au nici perspective de viitor;

♦este o profesie care reflecta caracteristicile stratificarii sociale a societatii si ai carei membri tind si ei sa reprezinte valorile politice si sociale dominante.

'Toate acestea, apreciaza Denis McQuail, conduc la concluzia ca a fi comunicator de masa implica un grad mai mare de libertate in definirea rolului comunicatorului decat permite modelul linear de baza al comunicarii sau chiar modelul Westley-Mac Lean' .

b) Comunicatori de masa isi formeaza si opereaza, de regula, cu o perspectiva asupra audientei lor, desi, asa cum afirma Denis McQuail, ei 'intampina o dificultate in stabilirea unei relatii cu un public anonim si aflat la distanta'[20], nefiind toti interesati sa o depaseasca. Totusi referirea la audienta este esentiala intrucat permite planificarea, calcularea si alocarea resurselor, iar deschiderea fata de influentele venite din partea publicului reprezinta o conditie a succesului comunicarii de masa. De altfel, exista, in acest sens, convingerea ca dureaza in timp organizatiile mediatice si formele de comunicare de masa care mentin o 'corespondenta stransa intre continutul pe care il transmit si caracteristicile (in termenii valorilor, credintelor, pozitiei sociale) principalului lor grup de auditori .

Cum isi formeaza comunicatorul din mass-media o imagine a publicului lor?

Sunt doua modalitati principale in care poate fi solutionata problema raportarii la un auditoriu:

♦studiul audientei in termenii componentei sociale, cu neajunsul ca ar putea duce la aparitia si acceptarea stereotipului unui grup social care are un anumit venit si un anumit stil de viata, fapt care nu ar constitui o baza satisfacatoare pentru o autentica intentie comunicativa si ar incuraja atitudini manipulative si rutiniere fata de actul comunicarii;

♦solutia institutionala, adica adoptarea acelei imagini a publicului care este in acord cu ethosul si definitia pe care organizatia mediatica si-o da siesi si sarcinilor sale.

Sintetizand studiile unor cercetatori ai problematicii Denis McQuail[22] concluzioneaza ca imaginea publicului este aceea a unor oameni asemeni comunicatorilor de masa, ca publicul este un interlocutor imaginar, partener al conversatiilor imaginare ale acestora, pe care ei ar vrea, in momentul cand scriu, sa-l multumeasca, sa-l rasplateasca sau sa-l pedepseasca. Ca urmare, imaginea publicului poate fi corecta si coerenta atunci cand rezulta din gradul de concentrare a comunicatorului asupra comunicarii sale, iar procesul formarii acestei imagini este mai deschis si poate fi rasturnata daca acesta nu incearca sa gaseasca reprezentarea reala a publicului caruia i se adreseaza, ci fabrica o imagine in conformitate cu propiile interese, prezentata ca un prefabricat pe care publicul trebuie sa il adopte.

c) Un alt aspect din activitatea comunicatorilor de masa este cel al rutinelor de productie rezultatul cerintelor unui proces de productie de masa care, de regula, genereaza limite de programare, criza de timp si resurse (in special cu stirile - reporteri echipamente tehnice etc.). Satisfacerea asteptarilor pe care chiar mass-media le-au creat presupune o productie continua: ele nu trebuie sa ofere numai o rezerva inepuizabila de film, TV, radio si material tiparit care sa umple programele existente, ci trebuie sa faca fata dificultatilor suplimentare de a produce o succesiune de produse presupuse a fi noi. Ca urmare, se creeaza o tensiune intre nevoia de a relata un eveniment, care este prin definitie imprevizibil si nevoia de a planifica si anticipa petrecerea si localizarea lui.

Solutiile gasite pentru aceasta problema sunt, de regula, doua: pregatirea anticipativa a continuturilor care vor fi furnizate, chiar a noutatilor (chiar fabricarea lor) sau sa mentina actuale vechile stiri; folosirea, sub presiunea publicului, a unor stereotipuri si formule standard.

Asemenea solutii pun in evidenta marea presiune sub care se afla comunicarea de masa obligata, astfel, ca de multe ori sa fabrice realitatea, ceea ce reclama necesitatea dezvoltarii unor rutine si procedee care sa faciliteze procesul de productie.

d) Din cele relevate mai sus rezulta ca cerintele de productie si cele ale publicului determina ca produsul comunicarii de masa sa fie unul standardizat, previzibil ca forma si continut, usor de recunoscut si inteles, ceea ce genereaza aparenta lipsei de originalitate si creativitate: se intalnesc numeroase reluari ale unor teme mai importante, repetarea unor imagini si mituri, supravietuirea unor forme specifice de expresie etc.

Mass-media a creat si a dezvoltat stirile ca tip important de continut in comunicarea de masa. Park[23] a facut unele observatii in legatura cu natura acestora:

♦caracterul lor nesistematic, stirile fiind alcatuite din subiecte nerelationate intre ele;

♦referinta la momentul prezent, nu la trecut sau viitor, cu consecinta caracterului trecator, efemer;

♦interesul pentru neobisnuit si neasteptat;

♦valoarea sau interesul stirii sunt deschise judecatilor subiective.

'Valoarea de stire', indeosebi a celor externe, este data de factori cum sunt[24]:

♦asocierea cu elitele;

♦deschiderea la personificare;

♦caracter esential negativ.

Stirile, precizeaza aceiasi autori, reprezinta o versiune a 'realitatii' conforma cu asteptarile publicului si acordata cerintelor de productie si distributie ale sistemelor mediatice moderne.

4.2. Organizatia mass-media

In modelul prezentat organizatia mass-media ocupa o pozitie intermediara intre audienta, pe de o parte, si evenimente sau perspective si interpretari, pe care cei care le sustin (sustinatorii) doresc sa le transmita audientei, pe de cealalta parte. Aceasta pozitie intermediara este numita de autorii modelului rol de canal de transmisie (neutru) sau, asa cum il numeste White, rol 'de paznic al barierei' (gate keeper) 'de selector (filtrare si control) al informatiilor si al mesajelor comunicate'[25]. Pozitia intermediara are un caracter dual descris de Westley si MacLean ca'urmarind un scop'sau 'fara scop':

♦in cazul primei situatii se transmit mesaje de la un sustinator care are in vedere un anumit public tinta;

♦in al doilea caz se transmit catre publicul larg evenimentele neplanificate care se petrec in lume.

Rezulta-este o distinctie importanta, care nu e suficient de bine exprimata in termenii gradului de intentionalitate, pentru ca ea este si o problema de grad de control si filtru operat asupra mesajelor de organizatiile comunicatoare

Acest aspect induce ideea ca mass-media s-ar situa la una din urmatoarele extreme: fie ca nu ar face decat sa ofere cadrul tehnic institutional (un mesaj al presedintelui de exemplu); fie ca mesajul ar fi integral produs in cadrul organizatiei si de catre organizatie (editorialul unui ziar de exemplu). Cercetatorii apreciaza, totusi ca mass-media se situiaza pe un continuum intre cele doua extreme al accesului direct si controlului comunicatorului si ca ceea ce diferentiaza procesul comunicarii de masa de cele mai multe forme de comunicare este ca aceasta presupune in mod clar, ca o componenta esentiala, o activitate de selectare si editare, care are un dublu aspect:

♦alegerea acelor obiective si evenimente din lume asupra carora vor fi transmise relatari publicului;

♦alegerea potentialilor comunicatori sau sustinatori.

Concluzia este ca mass-media creeaza o structura a asteptarilor publicului si transforma conglomeratul audientei in ceva calitativ diferit (interese comune, aceeasi localizare, un caracter de grup, o identitate mai mult sau mai putin bine definita).

4.3. Receptorul comunicarii de masa

Daca privim procesul comunicarii de masa din punct de vedere al receptorului se impun atentiei urmatoarele probleme[26]:

♦mass-media extinde universul cunoasterii si suplimenteaza experienta directa (sau o confirma);

♦receptarea de catre public a comunicarii de masa are unele particularitati care ne fac sa ne intrebam daca putem vorbi de comunicare in cazul comunicarii de masa: audienta e reprezentata ca o piata, un corp de consumatori ai unui produs si, ca atare, nu este angajata intr-un proces de comunicare, ci intr-o forma de comportament caracterizata de acordarea atentiei sau cumpararea produselor organizatiei mediatice, oferite sub forma de mesaje; alegerea libera a receptorului de a primi mesaje de la orice sursa doreste si de a le interpreta sub orice aspect; libertatea receptorului de a actiona asupra mesajului, de a-l interpreta si integra in existenta lui cotidiana, in vederea satisfacerii unor nevoi individuale (de divertisment, relatii personale, identitate personala, supraveghere sau mentinere a unei perspective generale asupra ambientului imediat[27]); comunicatorul de masa este furnizorul originar al unui produs de consum util, iar relatia auditorului cu el nu se deosebeste de cea a utilizatorului unei masini cu firma producatoare;

♦efectele comunicarii de masa supun atentiei mai multe aspecte: faptul ca efectele directe ale comunicarii de masa asupra atitudinilor si comportamentelor sunt fie inexistente, foarte reduse sau cu neputinta de masurat cu tehnicile curente; faptul ca sunt efecte in anumite conditii, dar ca efectele directe dovedite par sa nu corespunda intentiilor si asteptarilor comunicatorilor si cercetatorilor (necesita mult timp si atentie); faptul ca sunt efecte asupra publicului pe termen scurt insa se neglijeaza cele pe termen lung; sunt multe consecinte ale proceselor de comunicare de masa in multe zone ale cunoasterii, opiniilor si credintelor care depasesc experinta directa a indivizilor, grupurilor, institutiilor etc.; efectele mass-media sunt, conform concluziilor lui Lippman[28], imaginile din capul nostru, cadrele de referinta si detaliile cognitive despre lume.

4.4. Concluzii

Concluzionand, dupa analiza principalelor elemente ale comunicarii de masa, Denis McQuail constata ca procesul global al comunicarii de masa poate fi privit in trei moduri diferite:

♦din perspectiva mass-media procesul consta in selctarea comunicatorilor si mesajelor cu scopul de a satisface nevoile comunicative ale unei anumite audiente sau public;

♦din perspectiva asa-zisilor comunicatori problema este obtinerea accesului la mijloacele de transmisie pentru ca mesajul lor sa ajunga la audienta vizata;

♦din perspectiva publicului procesul consta in selectarea mesajelor utile din intreaga gama a mesajelor care ii stau la dispozitie.

Se pare ca prima perspectiva este cea mai adecvata pentru caracterizarea procesului comunicarii de masa in ansamblu sau, intrucat organizatiile mass-media controleaza ceea ce 'trece' prin canalele mediatice, atat accesul cat si disponibilitatile.

5. Functiile comunicarii de masa

Stabilirea functiilor comunicarii de masa a preocupat numerosi cercetatori si, ca urmare, exista, in acest sens, o mare diversitate de puncte de vedere. Analiza pe care o face Ion Dragan[29] ofera suficiente repere pentru a intelege principalele paradigme operationale ale functiilor comunicarii de masa. Autorul identifica patru etape in demersurile de stabilire a functiilor:

a) O prima etapa (1940 - 1944), care fondeaza 'curentul empiric' in studierea mass-media, cuprinde cercetarile intreprinse de Lazarsfeld, Berelson si Gaudet asupra companiilor electorale. Concluziile acestora pun in evidenta faptul ca impactul mass-media consta, mai ales, in confirmarea opiniilor existente, a atitudinilor latente, a optiunilor initiale ale diferitelor categorii de electorat; rareori si pe grupuri restranse media pot genera efecte de schimbare.

b) O a doua etapa, anii 1948-1950, cuprinde stabilirea primelor paradigme ale functiilor mass-media, enuntate de Harold Lasswell, R.K. Merton si P. Lazarsfeld. Spre exemplu Harold Lasswell elaboreaza un model cuprinzand trei functii ale media:

♦functia de supraveghere a mediului constand in culegerea de informatii si difuzarea acestora;

♦functia de punere in relatie a raspunsurilor la semnalele mediului ale diferitelor componente ale societatii, realizata prin interpretarea informatiei (comentarii avand rolul de a prescrie comportamentele de integrare, adica a comportamentelor specifice in situatii specifice);

♦functia de transmitere culturala, de difuzare a valorilor si normelor sociale de la o generatie la alta, contribuind la socializarea si integrarea noilor generatii si la asimilarea rolurilor sociale.

c) A treia etapa este cea a sintezei functionaliste a cercetarilor din domeniul comunicarii, realizata in anul 1960 de sociologul Charles R. Wright. Acesta opereaza cu notiunile de functii si disfunctii latente (neintentionate) si manifeste ale comunicarii de masa, pentru fiecare tip important de activitati mediatizate (supraveghere, punere in relatie, transmitere culturala, loisir) si pentru fiecare nivel al sistemului (societate, subgrupurile ce o compun, indivizi, subsistemele culturale).

d) Ultima etapa, situata in anii 1970-1980, este cea a modelelor 'utilizarilor si gratificatiilor' dezvoltate de catre E. Katz, M. Gurevitch, H. Haas si K.E. Rosengren. Aceste modele sunt axate pe conditiile psiho-sociale ale utilizarii media, motivatiile si finalitatile utilizarii acestora si pe gratificatiile (satisfactiile) deduse din utilizarea media, punandu-se un accent mai mare pe cauzele decat pe efectele comunicarii.

Spre exemplificare supunem atentiei doar cateva dintre punctele de vedere privind functiile comunicarii de masa:

a) R.K. Merton si P. Lazarsfeld definesc trei functii principale ale mass-media care releva complexitatea functionalitatii acestora:

♦functia care confera pozitie sociala (statut) problemelor publice, persoanelor, organizatiilor si miscarilor sociale;

♦impunerea normelor sociale prin demascarea conditiilor care sunt in dezacord cu morala publica;

♦functia anormala de narcotizare (expunerea la valul de informatii poate sa serveasca mai curand la narcotizarea decat la stimularea cititorului sau ascultatorului mediu.

b) Melvin L. de Fleur stabileste functiile si disfunctiile comunicarii de masa dupa o schita mai operationala:

FUNCTII

♦demascarea coruptiei;

♦apararea libertatilor;

♦milioane de oameni sunt, pentru prima oara, pusi in contact cu bunurile cuturale;

♦ofera publicului largun divertisment cotidian si nevatamator;

♦informeaza asupra evenimentelor;

♦prin publicitate stimuleaza sistemul economic si promoveaza standardele de viata ale cumparatorilor potentiali.

DISFUNCTII

♦coboara gusturile publicului;

♦stimuleaza delincventa;

♦contribuie la degradarea morala;

♦contribuie la adormireaconstiintei politice;

♦inabuse preocuparile si capacitatea creatoare.

c) Gregory Bateson si Jurgen Ruesch considera functii ale comunicarii de masa:

♦primirea, stocarea si transmiterea mesajelor;

♦prelucrarea informatiilor;

♦amorsarea si modificarea proceselor psihologice;

♦influentarea si dirijarea unor evenimente exterioare.

d) In 'Raportul' elaborat de Comisia internationala UNESCO pentru studiul problemelor comunicarii in societatea contemporana sunt definite urmatoarele functii ale mass-media:

♦de informare propriu-zisa;

♦de persuasiune, de motivatie si de interpretare;

♦de educatie si de transmitere a mostenirii sociale si culturale;

♦de socializare;

♦de loisir si divertisment.

e) Sunt si specialisti romani care au aderat, de regula, la formule sintetice rezultand din reunirea punctelor de vedere exprimate in diferitele etape ale demersurilor de stabilire a functiilor comunicarii de masa. Astfel, H Culea considera ca functii:

♦informationala;

♦instructiva;

♦educativa, de culturalizare si integrare activa in societatea contemporana;

♦de 'control social' pentru promovarea comportamentelor civic si moral dezirabile;

♦de compensare si 'implinire a vietii' prin delectare si divertisment;

♦economica prin publicitate.

Mihai Coman numeste socio-culturale functiile mass-media:

♦de informare;

♦de interpretare;

♦de legatura;

♦culturalizatoare;

♦de divertisment.

6. Comunicarea de masa in societate

Analizele pe care Denis McQuail le face comunicarii releva faptul ca mijloacele comunicarii de masa sunt distribuite social si exista o relatie intre sistemul de stratificare sociala si procesele de comunicare:

♦'ca regula generala se poate spune ca accesul la procesele de comunicare si controlul acestora cresc odata cu cresterea statutului social, a puterii sociale si economice'[30] a celor interesati;

♦comunicarea de masa este aproape exclusiv verticala si, ca urmare, cei care au mai multa putere sociala initiaza mai multe procese de comunicare decat cele care le sunt adresate, adica tinde sa transmita mesajul celor puternici catre cei cu mai putina putere, aspect care avantajeaza grupurile si interesele celor care guverneaza mass-media;

♦este privita ca o sursa de putere si, ca urmare, este o competitie acerba pentru acces, in conformitate cu o serie de regului si criterii (economice, ideologice, legale, evaluative) acceptate, cat si o varietate de mecanisme de control si justificare stabilite pentru cei ce detin puterea ca si pe receptori;

♦desi implica invariabil o relatie de putere aceasta este, intr-o oarecare masura, una relativ slaba pentru ca influenta poate fi exercitata numai prin mijloace persuasive, normative sau utilitare si nu prin utilizarea fortei, intrucat receptarea are un caracterul voluntar;

♦comunicarea de masa mai mult sustine decat contesta structurile de putere existente in societate si ordinea existenta, iar importanta rolului ei este dependenta de caracterul de neutralitate in raport cu interesele diverselor grupuri care detin puterea si de modul cum supusa controlului public.