SCOALA NATIONALǍ DE STUDII POLITICE SI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE COMUNICARE SI RELATII PUBLICE

COMUNICAREA NONVERBALǍ: GESTURILE SI POSTURA

01. Cand a fost utilizat pentru prima oara termenul de comunicare nonverbala in titlul unei lucrari stiintifice? (cap. 1, intrebarea 1)

Termenul de comunicare nonverbala a fost utilizat pentru prima data in lucrarea stiintifica "Nonverbal Comunication: Notes on the Visual Perception of Human Relations", in anul 1956 de catre Jurgen Ruesch si Weldon Kees. Ei sustineau ca in structura comunicarii umane regasim sapte elemente definitorii: imbracamintea, gesturile, actiunile intamplatoare, urmele actiunilor, sunetele vocale, cuvintele rostite si cuvintele scrise.

02. Zambesc mai mult femeile decat barbatii? De ce? (cap. 2, intrebarea 5)

Femeile au o capacitate superioara de codificare a diferitelor tipuri de emotii. Ca un rezultat al socializarii s-a constatat ca femeile zambesc mai mult. De exemplu, fetitele sunt incurajate sa exprime emotiile pozitive. Si la varstele inaintate se observa ca femeile zambesc mult, pe cand barbatii sunt mai morocanosi.

Pentru femei, zambetul este un fenomen interactional, in timp ce pentru barbati este o expresie emotionala. Un alt motiv pentru care femeile zambesc mai mult decat barbatii poate fi grija pentru aspectul lor deoarece se stie ca femeile acorda mai multa importanta imaginii lor decat barbatii. Alt motiv ar fi faptul ca zambetul este impus prin profesiile practicate (educatoare, stewardese, femei care lucreaza in televiziune, etc). Spre exemplu, femeile doctor zambesc mai mult decat barbatii doctor si de aceea sunt si mai indragite de catre pacienti. De asemenea, este recunoscut faptul ca femeile au un zambet mai convingator decat barbatii, ele fiind constiente de acest lucru si stiind cum sa isi valorifice acest atuu.

Exista totusi diferente in ceea ce priveste cat zambeste femeia si barbatul si in functie de cultura, etnie, varsta sau daca persoana este observata sau nu. De exemplu, persoanele zambesc mai mult atunci cand sunt observate.

Cand vine insa vorba de locul de munca, femeile si barbatii zambesc la fel de mult, mai ales daca ocupa aceeasi pozitie.

Un alt moment cand femeile zambesc mai mult decat barbatii este atunci cand sunt nervoase, tensionate, cand sunt impreuna cu copiii, cand sunt fotografiate, cand dau un interviu pentru un loc de munca sau cand sunt in postura celui care intervieveaza o alta persoana venita pentru un job.

In general se asteapta de la femei sa zambeasca mai mult. Pana si in rolurile jucate in filme, femeile sunt cele care zambesc mai des.

03. Care sunt functiile hainelor? (cap. 2, intrebarea 6)

Hainele comunica apartenenta persoanei la genul biologic (barbat/femeie), la o clasa de varsta (tanar/matur/batran), la o categorie socio-economica (taran/orasean; patron/muncitor), la o profesie sau alta (militar, preot etc.). Determinarea culturala a hainelor poate fi urmarita si difera de la o societate la alta. Este imposibil ca modul in care esti imbracat sa nu transmita celorlalti cine esti si cum percepi tu lumea, imbracamintea fiind un simbol care influenteaza interactiunile cu ceilalti.

Cat despre culorile vestimentare, acestea au o semnificatie simbolica. De exemplu in vestul Africii albul este "culoarea diavolului", nu "culoarea nevinovatiei". La tribul Pangave violetul este culoarea mortii; pentru tribul Athuabo din Africa de est, negrul este "culoarea bucuriei".

Hainele sunt un simbol al identitatii personale si sociale. Ele influenteaza stima de sine, dar si comportamentul celorlalti. Haina reprezinta oglinda sinelui si ne poate dezvalui o serie de calitatati ale persoanei. Vestimentatia mai are si functia de a arata semenilor statutul social al persoanei purtatoare. Modul in care ne imbracam arata atat dorinta de a ne proteja corpul, dar si dorinta de a atrage atentia.

Cum spuneam si mai sus, vestimentatia are rolul de a arata statusul social. In Roma antica purtau toga doar oamenii liberi, nu si sclavii, in Egiptul antic purtau sandale doar persoanele cu pozitie sociala inalta. Pana si in zilele noastre putem observa ca oamenii care sunt angajati pe un anumit post poarta haine specifice. (exemplu: avocatii, angajatii din departamentul de vanzari, directorii, etc.) Vestimentatia arata si grupul din care faci parte, cum sunt spre exemplu, unfiormele scolare, hainele purtate de rockeri, preoti s.a.m.d..

Hainele pe care le purtam ne ajuta si in plan psihic. Ai mai multa incredere in tine atunci cand stii ca hainele pe care le porti sunt de calitate, sunt in concordanta cu situatia in care te aflii, te pun in valoare si sunt bine intretinute si nu sifonate sau rupte. De asemenea si culorile hainelor pe care le porti iti pot induce diverse stari de confort sau discomfort. (de exemplu, o culoare vie purtata vara, la plimbare, te poate binedispune, pe cand aceeasi culoare vie purtata la o sedinta unde toti ceilalti participanti sunt imbracati in haine sobre, te poate face sa te simti stanjenit.)

Ca o concluzie, putem spune ca vestimentatia are o functie generala de a ne dezvalui informatii despre persoana care le poarta.

04. Descrieti stilul dumnevoastra de a strange mana persoanelor cunoscute cu care va intalniti. (cap. 2, intrebarea 9)

Dupa cum am studiat, cele mai eficiente semnale nonverbale sunt transmise prin palma omului. Strangerea mainii este un tip de atingere corporala cutanata extrem de importanta. Modul in care strangi mana unei persoane poate arata, de exemplu, daca esti genul de om care domina sau care, din potriva, accepta sa fie dominat.

Conteaza foarte mult cand dai mana cu o persoana in ce pozitie se afla palma ta. Astfel se vor stabili intre tine si persoana respectiva unul din cele trei tipuri de atitudini: dominare, supunere sau egalitate. Atunci cand strang mana unei persoane, palma mea este orientata in pozitie verticala, cu o usoara tenta de intoarcere a palmei in jos, spre pozitia dominatoare. Incerc sa pastrez o relatie de egalitate cu acea persoana. Cu toate acestea, depinde foarte mult de persoana care o cunosc. Daca imi este simpatica, atunci voi pastra atitudinea de egalitate, dar daca nu este o persoana fata de care sa am sentimente de simpatie, atunci in mod cert voi aplica pozitia dominatoare.

Am o strangere de mana moderata, normala; nu este nici o strangere de mana slaba "de peste", nici agresiva. De asemenea, in timp ce strang mana unei persoane cunoscute, ii zambesc si ma uit fix in ochii ei. In tot acest timp mana mea stanga nu atinge corpul celelilate persoane si incerc sa pastrez o distanta optima intre mine si persoana cu care dau mana, desi imi este cunoscuta. Distanta dintre noi nu va fi foarte mare, cum este distanta folosita in zona rurala, ci distanta folosita in zona urbana. Pentru mine strangerea mainii unei persoane este un gest de respect si nu vreau sa invadez spatiul intim al acelei persoanei micsorand spatiul dintre noi.

Daca eu sunt cea care ajunge in zona in care se afla persoana cunoscuta (exemplu: biroul acesteia), inainte de a strange mana acelei persoane, ma uit la fata ei sa vad starea in care se afla. Daca este binedispusa, atunci voi fi prima care intind mana, daca nu, atunci astept sa faca ea prima miscare. Dar daca respectiva persoana cunoscuta ajunge in zona mea (biroul unde lucrez), atunci eu sunt cea care ii voi intinde prima mana.

05. Dumneavoastra carui tip somatic apartineti? (cap. 3, intrebarea 3)

Din punct de vedere al tipurilor temperamentale, tipuri de activitate nervoasa superioara, eu apartin tipului coleric. Sunt o persoana energica, usor irascibila si impulsiva. Am tendinta de a oscila intre entuziasm si deceptie, optimism si pesimism, iar cand vine vorba de o pasiune sau idee in care cred, atunci ma dedic complet. Cu toate acestea, prezint si caracteristici ale tipului sangvinic, dar cel coleric domina. De la sangvinic preiau voiciunea, veselia, abilitatea de a ma adapta oricarei situatii si nevoia permanenta de ceva nou.

Cand vine vorba de tipurile umane, ma regasesc in tipul muscular. Consum multa energie si imi place competitia. De asemenea sunt o persoana extrovertita, nu imi place sa fiu singura, imi place sa am cat mai multi prieteni si simt nevoia continua de a comunica cu cei din jur.

Cat despre tipul constitutiei corporale, domina tipul mezomorf. (ma caracterizeaza energia, dorinta de a domina si nevoia de autoafirmare)

06. De ce merita sa fie elogiate mainile? (cap. 3, intrebarea 6)

Mana este cea care defineste fiinta umana mai mult decat oricare alt domeniu senzorial. De aceea chiromantia poate oferi informatii credibile despre psihologia persoanei.

Exista sase tipuri constitutionale ale mainilor: mana lata si scurta; mana conica si ingusta; mana patrata; mana ingusta si lunga; mana spatulata, avand degetele terminate cu un bulb si mana rotunda. Fiecare tip constitutional al mainilor are specific o anumita trasatura de personalitate, ca de exemplu: materialista, metodica, sentimentala etc.

Una din numeroasele functii ale mainii este acela de salut. Felul in care o persoana are palma orientata atunci cand strange mana cuiva arata dominanta, supunerea sau egalitatea dintre cei doi.

Exista mai multe gesturi ale mainilor prin se care exprima anumite sentimente, stari, asteptari. Cand o cineva isi freaca mainile, atunci acea persoana isi face publica asteptarile ei pozitive, iar viteza cu care isi freaca mainile vrea sa indice, dupa parerea ei, cine va fi beneficiarul rezultatelor pozitive. Frecarea degetului mare de celelalte degete semnifica in general asteptarea unor bani. Inclestarea mainilor reprezinta un gest de frustrare prin care cel in cauza isi reprima o atitudine negativa. Mainile pot fi inclestate in dreptul fetei, pe masa, in poala sau lasate in jos cand stam in picioare.

Modalitatea in care ne apucam mainile exprima superioritatea sau neincrederea. Spre exemplu, atunci cand un barbat merge tinand mainile aduse la spate, una din palme apucand cealalta mana, exprima un gest de superioritate, de incredere. Cand o persoana isi tine mainile aduse la spate, una din palme apucand incheietura celeilate maini, exprima un sentiment de frustrare, de incercare de stapanire de sine. O ultima modalitate de a tine mainile este cand, cu mainile la spate, una din palme apuca cotul celelilate maini. Acest gest exprima nervozitatea, neincrederea, dorinta de stapanire de sine.

07. Care este istoria semnului victoriei? (cap. 4, intrebarea 4)

Istoria acestui semn este destul de incetosata. Conform unei legende, prima data cand a aparut semnul "V" a fost in secolul XX. Era format din degetul aratator si cel mijlociu care erau indreptate in sus, pe cand celelalte trei degete erau stranse in palma. Atunci gestul a fost facut cu palma spre interior. Semnul deriva din semnele de natura obsena facute de arcasii armatei engleze de la batalia de la Agincourt (1415) in timpul razboiului de 100 de ani. Conform legendei, francezii au afirmat ca le vor taia arcasilor englezi cele doua degete folosite pentru a trage cu arcul. In urma bataliei francezii au fost invinsi si arcasii englezi au inceput sa le arate francezilor ca inca mai au cele doua degete in semn de sfidare.

Cel care a promovat semnul "V", semnul victoriei, in forma sa actuala, cu palma inspre afara, spre exterior, a fost Winston Churcill in timpul celui de-al doilea razboi mondial. De asemenea Charles de Gaulle a folosit semnul "V" in fiecare discurs al sau (1942-1969) ca semn al victoriei.

In anii 60' semnul victoriei reprezenta pentru varstnicii din Statele Unite ale Americii un semn obscen, simbolizand picioarele desfacute ale unei femei.

In cea mai mare parte a Europei ambele versiuni (atat cu palma in interior cat si spre exterior) inseamna "victorie".

08. Dar originea semnului prin care se exprima OK, "Este foarte bine"? (cap. 4, intrebarea 5)

Sensul de OK, "Este foarte bine" poate fi exprimat prin doua gesturi: gestul inel si gestul degetului mare ridicat.

Acest gest a fost popularizat in Statele Unite ale Americii la inceputul secolului al XIX-lea. El este identic in toate tarile vorbitoare de limba engleza, dar desi s-a raspandit in toata Europa si Asia, in anumite regiuni sensul acestui gest e diferit.

Cand vine vorba de gestul inel, el este exprimat prin atingerea varfului degetului mare cu varful aratatorului, formand un cerc, pastrand celelalte degete drepte si palma orientata spre spectator. Acest gest in Franta reprezinta "nimic" sau "zero", in Japonia poate reprezenta "bani", iar in unele tari mediteraneene este folosit adesea pentru indicarea homosexualitatii.

Degetul mare in pozitie verticala si cu celelalte degete stranse reprezinta in unele tari un semn de aprobare, de "OK" pe cand in alte tari reprezinta un semn de dezaprobare sau insulta. Acest semn este cunoscut inca de pe vremea romanilor. Viata unui gladiator putea fi crutata prin acest semn sau putea fii condamnat la moarte prin acelasi semn orientat in jos. Originea acestui semn este inca neclara datorita faptului ca a fost raspandit pe tot globul, astfel incat nu se poate afla cu exactitate unde si cand a aparut.

Degetul mare in pozitie verticala are in Marea Britanie, Australia si Noua Zeelanda trei intelesuri: pentru a face autostopul, ca semn de OK, iar cand este ridicat brusc devine semn de insulta. In Grecia acest gest inseamna ceva trivial.

09. Flirtul si personalitatea. (cap. 5, intrebarea 2)

Flirtul reprezinta o conversatie muta a apetitului sexual si, surprinzator, se desfasoara dupa aceleasi reguli pe tot mapamondul. Flirtul este o modalitate de a exprima interesul pentru o anumita persoana. Aceasta poate duce la o relatie pe termen lung sau poate fi doar un preludiu, fara a continua cu o relatie.    

Flirtul consta in diverse gesturi, limbaj al trupului, postura si semne fiziologice. Printre acestea se numara: contactul vizual, atingerea parului, atingeri ocazionale, cum ar fi cand o femeie atinge mana unui barbat in timpul unei conversatii, zambitul, flatatul, clipitul mai des, apropierea genunchilor, a gambelor, mangaierea din priviri, s.a..

Desi multe semnale sunt universale, flirtul variaza in functie de cultura. Exista diferente legate de distanta dintre persoane, durata contactului vizual.

10. Ce este inteligenta emotionala? (cap. 6, intrebarea 2)

Termenul de "inteligenta emotionala" a fost lansat de psihologul american Wayne Leon Payne, in 1985, intr-o lucrare de doctorat. Ulterior, acest concept a fost operationalizat diferit, luandu-se in considerare indicatori ca: abilitatea de a mentine si stabili relatii cu ceilalti, empatia, abilitatea de a constientiza si a stapani propriile emotii, flexibilitatea, responsabilitatea, cooperativitatea etc.

Inteligenta emotionala se afla in stransa legatura cu competenta emotionala. Aceasta presupune ca raspunsurile noastre emotionale, redate prin elemente nonverbale, sa fie adaptate contextului, dar mai ales modului in care acesta a fost definit.

Inteligenta emotionala abordeaza emotiile intr-o maniera ontogenetica si adaptativa: exista anumite etape ale dezvoltarii competentei emotionale a individului, la fel cum exista etape ale dezvoltarii gandirii. Individul poate deveni rational, dar si emotional inteligent prin asimilari si acomodari succesive. Dezvoltarea inteligentei emotionale reprezinta intelegerea si gestionarea emotiilor pentru a crea relatii armonioase cu cei din jur si este necesara atingerii succesului.

Mentinerea relatiilor cu ceilalti, empatia, capacitatea de a interpreta emotiile celorlalti, de a ne cunoaste propriile emotii si de a ni le controla, uzeaza de elemente nonverbale.

Inteligenta emotionala este formata din patru elemente: intelegerea mai buna a propriilor emotii, gestionarea eficienta a propriilor emotii si cresterea semnificativa a calitatii vietii, intelegerea mai buna a celor din jur si o convietuire cu un grad de confort ridicat si, al patrulea element, crearea de relatii mai bune, la toate nivelele, cu cei din jur si cresterea productivitatii si a imaginii personale.

Componente ale inteligentei emotionale sunt:

auto-constientizarea: constientizarea emotiilor si a efectelor acestora asupra comportamentului, precum si impactul acestora asupra celorlalti;

managementul emotiilor: obtinerea abilitatilor de a face fata in mod eficient stresului si frustrarii;

imaginea proprie si auto-motivarea: dezvoltarea unui simt de autoevaluare, increderea in abilitatile de a face fata cererilor, precum si motivarea prin factori interni;

abilitati sociale: ascultare activa, asertivitate, gestionarea conflictelor

Bibliografie

Carti:

Chelcea, Septimiu, Ivan, Loredana, Chelcea, Adina (2005) Comunicarea nonverbala:

gesturile si postura: cuvintele nu sunt de-ajuns. Bucuresti: Comunicare.ro.

Pease, Allan (1984) Body language - Overcoming common problems. Londra:

Sheldon Press.

Pease, Allan, Pease, Barbara (2001) De ce barbatii se uita la meci si femeile se uita in

oglinda. Bucuresti: Curtea Veche Publishing.

Internet:

Answers.com, V sign. Internet. https://www.answers.com/topic/v-sign.

Cunningham, Amy, Why women smile. Internet.

https://dana.ucc.nau.edu/~lwr4/WHY%20WOMEN%20SMILE.doc.

Huggins, Charnicia E., Women smile more than men: study. Internet.

https://allaboutbleeding.com/vwd_and_you/view_content.asp%3Fcontentnum

ber%3D3468.

Inteligenta-emotionala.ro, Ce este IE. Internet.

https://www.inteligenta-emotionala.ro/inteligenta-emotionala/prezentare/.

Postuniversitar.ro, Dezvoltarea abilitatilor in inteligenta emotionala. Internet.

https://www.postuniversitar.ro/art-inteligenta-emotionala.php.

Psiho.eu, Zambesc femeile mai mult decat barbatii?!. Internet. www.psiho.eu/?p=202.

ScienceDaily, Women Smile More Than Men, Except When They Are In Similar

Roles. Internet. www.sciencedaily.com/releases/2003/03/030319080920.htm.