Comunicarea pentru radio sl televiziune

COMUNICAREA PENTRU RADIO Sl TELEVIZIUNE

Interviurile nu sunt simple conversatii, desi adeseori ele au aerul intim si relaxat al unei conversatii amicale. Jurnalistii nu va viziteaza pentru ca nu au altceva mai bun de facut, ci pentru ca doresc sa obtina anumite informatii; ei îsi îndeplinesc astfel atributiile profesionale si privesc întâlnirea cu dumneavoastra ca pe o sarcina jurnalistica de rutina. Interviul e o experienta aparte numai pentru cel ce este inter­vievat ; pentru reporter, este o activitate care comporta putine elemente spectaculoase si care tine de îndatoririle cotidiene. Pentru a învinge obstacolele care deriva din standardizarea activitatii jurnalistice, per­soana intervievata trebuie sa dea dovada de profesionalism, atât în stapânirea subiectului abordat, cât si în relatia cu jurnalistii.

Jurnalistii din radio sau televiziune sunt interesati de aceleasi informatii ca si cei din presa scrisa. Totusi, deoarece programele de informare reprezinta numai o mica parte din timpul total de emisie, numarul de subiecte pe care ei le pot aborda este mult mai mic. în aceste conditii, reprezentantii biroului de presa trebuie sa studieze cu atentie grilele de programe, pentru a vedea care este tipul de emisiune în care se va integra interviul respectiv, astfel încât continutul si stilul mesajului sa fie adecvate atât timpului alocat, cât si publicului specific.

Datorita specificitatii fiecarui canal, radioul va fi ales atunci când o informatie trebuie transmisa cât se poate de rapid; televiziunea va fi preferata atunci când dorim sa transmitem anumite imagini semnificative referitoare la organizatie.

1. Acceptarea participarii într-o emisiune

Aparitia pe postul de radio sau de televiziune este o sansa extraordinara pentru reprezentantul unei organizatii: ea ofera, simultan, ocazia trans­miterii unor informatii considerate esentiale pentru imaginea institutiei si privilegiul comunicarii directe cu categorii largi de public.

De aceea, este bine ca reprezentantul organizatiei sa accepte cu amabilitate invitatia de a participa la emisiunile de radio si televiziune. Totusi, înainte de a da un raspuns ferm, el trebuie sa se asigure ca poseda informatii elocvente referitoare la audienta generala a postului, la structura programelor acestuia, la continutul emisiunii în care urmeaza sa apara, în mod deosebit, structura grilei de programe îi va oferi informatii referitoare la categoriile de public specifice, în functie de care poate evalua oportunitatea prezentei sale pe post - evident, din perspectiva intereselor organizatiei sale.

Pentru a obtine datele legate de emisiunea în care ar urma sa apara, reprezentantul organizatiei poate sa-i puna jurnalistului ce îl invita mai multe întrebari edificatoare (vezi J. Deschepper, 1990, pp. 123-124):

- Care va fi tipul interventiei (interviu scurt, inserat într-o secventa a unei emisiuni de actualitati, interviu propriu-zis, destinat unei emisiuni de tip magazin, sau participarea la o dezbatere ori la un talk-show ?

Care va fi subiectul interventiei ?

Care sunt numele si structura emisiunii în care va fi introdus interviul ?

- Care va fi momentul (ziua, ora) difuzarii interviului?

- Care este durata prevazuta pentru secventa interviului sau pentru interventia în dezbatere ?

Cine sunt celelalte persoane care vor fi intervievate sau vor participa la dezbatere?

- Cine va lua interviul sau cine va fi moderatorul dezbaterii ori animatorul acelui talk-show ?

Care sunt punctele principale ale interviului, care este firul conducator al discutiei?

- Ce imagini vor însoti interventia sau vor fi difuzate înainte ori dupa interviu (pentru televiziune) ?

- Interviul sau dezbaterea are loc în direct sau va fi înregistrat(a) ?

În cazul în care constatati ca, prin continut si prin pozitionarea în grila de programe, emisiunea nu se adreseaza publicului pe care îl vizati sau ca tema propusa nu prezinta interes pentru organizatia dumnea­voastra, atunci este bine ca, folosind argumente solide, sa refuzati politicos participarea la interviu. De asemenea, daca persoana invitata considera ca nu are o dictie buna sau ca nu este suficient de telegenica, ea va refuza participarea si va recomanda un alt membru al organizatiei, de preferinta de rang egal.

2. Tehnici ale interventiilor în audiovizual

Interventiile la radio sau la televiziune pot fi în direct sau înregistrate. O interventie înregistrata are avantajul ca, atunci când apar momente nedorite (bâlbâieli, pauze prea lungi, reluari ale aceleiasi formule etc.), se poate reface înregistrarea. Ea are însa dezavantajul ca, în timpul motajului din redactie, anumite pasaje pot fi scoase sau trunchiate. Interventiile în direct ofera avantajul difuzarii integrale a mesajelor reprezentantului organizatiei, dar au dezavantajul ca redau si erorile de pronuntie sau de comportament. La radio, interventiile în direct pot fi facute (la solicitarea redactiei) si prin telefon, în situatii de maxima urgenta.

Interviurile pot fi plasate în cadrul emisiunilor de stiri, al reportajelor scurte din jurnalele de actualitati sau al reportajelor ample din emisiunile de tip magazin, al dezbaterilor sau al unor talk-show-uri.

Un loc aparte în aceasta configuratie îl ocupa interviurile care urmeaza sa fie inserate în reportajele din cadrul emisiunilor de stiri, în aceste reportaje exista fie o alternanta, fie o suprapunere între imaginile care se succeda si declaratiile persoanelor intervievate; în timpul unui reportaj pot fi reproduse declaratiile a trei-patru persoane, fiecare având la dispozitie 15-20 de secunde, în acest tip de interviu, raspunsurile trebuie sa fie extrem de scurte si foarte directe. Daca declaratia reprezentantului organizatiei este prea lunga, la montaj vor fi taiate anumite pasaje si e posibil ca acestea sa contina tocmai elementele--cheie ale mesajului. Pe de alta parte, reportajul este construit în jurul unei idei principale, astfel încât raspunsul va trebui sa se înscrie în cadrele acestei idei.

În lucrarile de specialitate (vezi C. Howard, W. Mathews, 1985, pp. 94-102; C. Daroy et alii, 1990, pp. 77-81) apar numeroase sfaturi practice referitoare la strategiile pe care trebuie sa le adopte persoana ce acorda un interviu. Sintetizând aceste elemente foarte eterogene, putem spune ca sfaturile în cauza se refera la trei mari teme.

2.1. Pregatirea interviului

a) Cautati sa identificati cele doua-trei idei principale pe care doriti sa le transmiteti; încercati sa gasiti formulari concise si memorabile pentru fiecare dintre ele ; puneti aceste idei în forma scrisa, recititi-le de mai multe ori si gânditi-va daca una dintre ele v-ar impresiona sub forma unui titlu de articol sau de stire audiovizuala (daca nu sunteti multumiti, încercati sa le scurtati sau sa le simplificati, având în minte formula lui Winston Churchill: „Cuvintele scurte sunt cele mai bune, iar cuvintele uzuale scurte sunt si mai bune').

b) Dupa ce v-ati clarificat ideile, rostiti cu glas tare pasajele pe care le considerati mai importante ; verificati daca formularile care „sunau' bine în scris (altfel spus, citite în gând) au aceeasi forta atunci când sunt spuse cu voce tare; nu este indicat sa aveti un debit prea mare al rostirii - cuvintele se suprapun unele peste celelalte si fac dificila întelegerea mesajului pe care doriti sa îl transmiteti.

c) Documentati-va asupra opiniilor formulate de alti specialisti inter­vievati asupra acelorasi probleme; folosind datele din fisierul de presa al organizatiei dumneavoastra, încercati sa aflati cât mai multe lucruri despre stilul jurnalistic si despre modul de actiune al persoanei care va ia interviul.

d) Dupa ce ati aflat de la ce institutie de presa este reporterul respectiv, cautati date relevante despre audienta specifica acelui organ de presa (consultând fie fisierul de presa, fie lucrari de specialitate); desi vorbiti cu ziaristul ce se afla în fata dumneavoastra, de fapt va adresati unor oameni care citesc ziarul ori revista sau urmaresc programele de radio si televiziune, iar acestia sunt clientii, salariatii, electoratul sau sustinatorii organizatiei pe care o reprezentati; întrebati-va întotdeauna ce ecou ar putea avea cuvintele dumneavoastra în sufletele lor; chiar daca trebuie sa va adaptati vocabularul si tonul pentru a fi pe aceeasi lungime de unda cu acest public, nu subestimati niciodata inteligenta si bunul-simt al celor ce va urmaresc.

e) Simulati mai multe situatii de interviu cu ajutorul reprezentantilor biroului de presa.

f) Refuzati interviul (în mod politicos si pe baza unor argumente solide) daca nu aveti nimic de spus, daca nu puteti sau nu vreti sa va pronuntati în legatura cu problema aflata pe ordinea de zi a celor care vi-1 solicita.

2.2. Interactiunea cu jurnalistii

a) Adresati-va direct, folosind numele sau prenumele celui care va ia interviul; daca textul apare în presa scrisa, un asemenea mod de adresare reprezinta o forma de curtoazie; daca el este destinat emisiunilor din audiovizual, adresarea directa întareste senzatia de comunicare si de spontaneitate.

b) Raspundeti întrebarilor simple prin cuvinte simple: raspunsurile scurte si directe sunt mai bune decât cele lungi si „pe ocolite' ; acest lucru e deosebit de important pentru interviurile de televiziune, unde, de obicei, timpul este masurat si nu trebuie irosit prin efuziuni verbale inutile.

c) Raspundeti la persoana I, diateza activa: reporterul si oamenii stiu ca reprezentati o anumita organizatie, dar doresc sa cunoasca valorile institutiei respective, personalizate de liderul sau de purtatorul ei de cuvânt („eu cred' este mult mai convingator decât „se crede ca' sau „noi credem ca'); nu uitati ca interviul este diferit de o declaratie de presa sau de un raspuns dat în timpul unei conferinte de presa.

d) Nu încercati sa teatralizati raspunsurile - un bun comunicator nu este în mod necesar un bun actor;  mentineti un tonus ridicat al discursului si feriti-va sa lasati mari pauze între întrebare si raspuns : acestea ar putea sugera o lipsa de interes sau de convingere, un punct slab sau o încercare de a ascunde anumite lucruri.

e) Pastrati-va întotdeauna calmul, chiar daca trebuie sa raspundeti unor întrebari dezagreabile; nu folositi un ton caustic, agresiv sau suficient pentru a contracara asemenea întrebari; nu întrerupeti niciodata jurnalistul care tocmai formuleaza o întrebare neplacuta: acest gest intempestiv creeaza o senzatie de vinovatie si de vulnerabilitate.

f) Nu permiteti niciodata jurnalistilor sa va atribuie anumite fraze sau cuvinte pe care nu le-ati rostit: fiti în garda ori de câte ori auziti formule precum „vreti sa spuneti ca' sau „prin aceasta sugerati ca' ; este bine sa raspundeti (daca subiectul este controversat) folosind cuvintele dumneavoastra, nu pe cele ale reporterului; daca simtiti ca este necesar, negati în mod explicit (dar politicos) întrebarea, folosind un cuvânt cu sens opus celui din formularea gazetarului si precizându-va în acest fel mai exact pozitia fata de tema respectiva.

g) Nu le intrati în polemica directa cu jurnalistul - în felul acesta, pierdeti din timpul alocat interviului (transmiteti mai putine informatii utile despre organizatia dumneavoastra) si creati o relatie conflictuala cu jurnalistul, relatie care nu va poate fi folositoare.

h) Nu raspundeti la întrebari „ipotetice' („daca ar fi sa ce ati face ? '); din contra, încercati sa le particularizati si sa le adaptati situatiei concrete în care sau referitor la care acordati interviul.

2.3. Continutul interviului

a) Plasati cele mai importante idei la începutul fiecarui raspuns - aici ele sunt vizibile si graitoare; acest lucru este deosebit de important pentru interviurile de televiziune, unde criza de timp predispune la taierea secventelor care contin fraze lungi si se afla plasate la sfârsitul raspunsului.

b) Cautati formulele care „umanizeaza' domeniul abordat: exprimarile „tehniciste' nu sunt pe întelesul publicului larg si pot bloca accesul oamenilor la continutul major al mesajelor dumneavoastra; în acelasi timp, evitati sa folositi expresii de argou, care, prin caracterul lor prea popular, au acelasi efect ca si cuvintele cu un continut strict tehnic (în acest sens, este citat raspunsul lui Lee lacocca, prese­dintele corporatiei Crysler, care, fiind întrebat de reporterul NBC Garrick Utley ce poate spune despre fuziunea firmei sale cu o alta si daca aceasta casatorie va avea loc, a raspuns: „Nu stiu ce sa spun despre casatorie, dar pot sa spun ca ne-am sarutat').

c) Folositi un stil de exprimare apropiat de limbajul conversational; formularile trebuie sa fie directe si clare; rotunjiti cifrele astfel încât sa va fie usor sa le comunicati.

d) Nu fiti stânjeniti daca nu aveti la îndemâna toate detaliile sau cifrele necesare - spuneti-i reporterului ca îi veti transmite în cel mai scurt timp posibil aceste date prin biroul de presa.

e) Prezentati date corecte în raspunsurile dumneavoastra si nu mintiti niciodata; poate ca îl veti putea pacali o data sau de doua ori pe gazetar, dar, mai devreme sau mai târziu, adevarul va iesi la iveala ; în acest caz, nu numai imaginea dumneavoastra va fi afectata, ci si (sau poate mai ales) imaginea institutiei pe care o reprezentati.

În cazul interviurilor acordate pentru televiziune, specificitatea canalului va obliga la câteva precautii suplimentare. Nu trebuie sa uitati ca tele­viziunea este un mediu vizual prin excelenta, în care ceea ce vad ochii e adeseori mai important decât ceea ce aud urechile, în plus, camera de luat vederi, în special prin prim-planuri, amplifica orice detaliu; de aceea gesturile si tinuta vestimentara trebuie controlate cu grija.

a) Atentie la alegerea garderobei: nu va îmbracati cu un costum sau cu un taior de culoare deschisa în combinatie cu o camasa alba -contrastele se estompeaza si dau o imagine stearsa; evitati, de asemenea, combinatiile prea contrastante: camasa alba, costum (compleu) negru; nu va împodobiti cu bijuterii grele si sclipitoare : ele vor reflecta lumina si vor distrage atentia publicului; nu trebuie sa refuzati machiajul dinainte de aparitia televizata - acesta ascunde picaturile de transpiratie si cearcanele; în schimb, femeile trebuie sa evite machiajul violent, care da efecte vizuale negative.

b) Alegeti cu atentie cadrul în care va avea loc interviul: daca optati pentru sediul institutiei dumneavoastra, gânditi-va care ar fi locul cel mai semnificativ (în raport cu tema interviului); evitati sa apareti sistematic în spatele biroului dumneavoastra, golit de toate obiectele pe care le aveti la îndemâna în mod obisnuit, deoarece asemenea ipostaze sunt impersonale, reci, cu un slab potential de comunicare.

c) Nu uitati sa închideti telefonul (mobil sau fix) pe durata interviului si sa va luati masuri ca usa de la biroul dumneavoastra sa nu fie deschisa în mod repetat de catre persoane inoportune.

d) Daca interviul are loc în studioul de televiziune (situatie recomandata de multi specialisti), cautati sa ajungeti mai devreme pentru a va putea familiariza cu studioul, a preciza câteva „reguli ale jocului' cu realiza­torul emisiunii si cu reporterul, a va pregati pentru începerea discutiei.

e) În timpul interviului, nu uitati sa va controlati permanent tinuta corporala: asezati-va comod în scaun sau în fotoliu, astfel încât sa va puteti întoarce catre reporter sau catre camera de luat vederi; în general, trebuie sa mentineti privirea atintita catre cel care va intervieveaza; veti privi direct în camera (altfel spus, direct catre cei care urmaresc emisiunea) numai atunci când aveti de facut o declaratie ce se adreseaza direct publicului, fara a mai fi necesara interventia jurnalistului; încercati sa evitati gesturile excesive (datul din mâini, miscarile bruste ale picioarelor, întoarcerile neasteptate), dar si pozitiile prea imobile; feriti-va de micile ticuri ce pot provoca efecte hilare (scarpinatul în par sau pe nas, bâtâitul din picior, frecarea barbiei, jocul cu stiloul sau cu alte mici obiecte etc.).

f) Nu uitati ca sunteti, în permanenta, în fata unei camere de luat vederi: în aceasta situatie nu exista declaratii off the record; tot ceea ce spuneti sau faceti poate fi folosit la editarea materialului, chiar si micul dialog de „încalzire' care preceda întrebarile propriu-zise.

La rândul lor, interviurile pentru radio impun anumite norme de compor­tament, poate mai putin constrângatoare, dar nu mai putin importante.

a) Deoarece majoritatea interviurilor sunt înregistrate în prealabil si montate ulterior în studioul de radio, este bine sa cunoasteti durata emisiunii, pentru a nu va extinde dincolo de timpul alocat: în aceste situatii, montajul din studio poate sa conduca la disparitia unor pasaje pe care le considerati importante.

b) Folositi un stil incisiv si acrosant: oamenii urmaresc emisiunile de radio în timp ce îndeplinesc alte activitati; de aceea, trebuie sa le atrageti atentia si sa le-o mentineti treaza în permanenta.

c) Controlati-va dictia si timbrul: aceste elemente concrete pot atrage sau pot îndeparta ascultatorii.

d) Chiar daca ati pregatit în scris anumite raspunsuri, nu le cititi ca atare : transpuse în comunicare radiofonica, textele concepute pentru lectura „în gând' suna fals ; încercati ca, pe marginea celor scrise, sa improvizati, ca si cum ati discuta chestiunea respectiva cu o persoana apropiata.

e) Nu miscati hârtiile sau alte obiecte de pe biroul dumneavoastra, nu bateti darabana cu degetul în birou si nu va jucati cu cheile, cu creioanele sau cu alte lucruri aflate la îndemâna: microfoanele sunt foarte sensibile, preiau toate zgomotele parazitare, iar acestea pot bruia sau chiar acoperi cele spuse de dumneavoastra.

f) Daca vi se cere un interviu prin telefon, într-o problema asupra careia nu sunteti deplin edificati, cereti un timp de documentare; notati întrebarile sau temele în discutie, reflectati asupra lor, strângeti informatiile necesare si apoi acordati interviul telefonic.

g) încercati sa obtineti plasarea interviului dumneavoastra în cadrul intervalelor de maxima audienta (din perspectiva publicului-tinta al organizatiei pe care o reprezentati); cu politete, pe baza unor argumente întemeiate pe cunoasterea publicului specific organizatiei, negociati cu jurnalistul momentul si pozitia în emisiune a interventiei dumneavoastra.

Invitatia de a aparea la televiziune sau la radio reprezinta o oferta incitanta, pe care nu va vine prea usor sa o refuzati. Dorinta de a aparea pe ecran sau de a intra în viata celor care asculta trebuie temperata de o analiza atenta a problemei aflate în discutie, a intereselor si a mesajului pe care organizatia dumneavoastra doreste sa-1 transmita, a datelor de care dispuneti pentru a trata acea problema, a experientei si pregatirii pe care o aveti în ceea ce priveste comunicarea cu jurnalistii.

De retinut:

• Cereti informatii amanuntite referitoare la emisiunea pentru care sunteti solicitat.

• În aparitiile din audiovizual trebuie adoptat un ton destins, familiar, sincer; nu cititi textele si evitati ticurile verbale sau gestuale; alegeti o îmbracaminte adecvata decorului din studio, adoptati o tinuta impecabila, dar nu rigida.

• Pregatiti înainte ideile majore ale interventiei; repetati anumite pasaje--cheie pentru a gasi cuvintele cele mai adecvate si expresive.

• Documentati-va, folosind revista presei, asupra temei aflate în discutie si asupra pozitiei altor personalitati; informati-va, folosind fisierele de presa, asupra atitudinii institutiei mass-media si a jurnalistului respectiv.

• Adresati-va direct jurnalistului, folositi un stil direct, plasati cele mai importante idei la început; nu intrati în polemica, dar nu acceptati sa va fie atribuite idei sau formulari care nu va apartin.